Cezanne in Marea Britanie

Cum in acest an se implinesc 100 de ani de la moartea lui Paul Cezanne (19 ianuarie 1839 – 22 octombrie 1906) muzeele si galeriile din intreaga lume au incercat sa readuca in atentia publicului personalitatea si creatia pictorului.

National Gallery din Londra prezinta in perioada 4 octombrie 2006 – 7

ianuarie 2007 o expozitie dedicata artistului, tablourile expuse provenind exclusiv din colectii de stat si particulare din Regatul Unit, sub titlul „Cezanne in Marea Britanie”. Sunt incluse 40 de lucrari care alcatuiesc o interesanta retrospectiva a evolutiei artistice a pictorului, de la inceputurile din 1860 si pana la moartea sa.

Cezanne este prezentat ca un artist inovator, care a incercat in permanenta sa se perfectioneze.

Organizatorii prezinta mai mult decat o suita de lucrari, fiecare tablou

avand o poveste : cand a ajuns in Marea Britanie, cum si mai ales ce rol au jucat colectionarii, dealerii, muzeele si criticii in construirea

reputatiei lui Cezanne.

Paul Cezanne s-a nascut intr-o familie de origine italiana. Tatal sau a

avut mai intai un atelier de palarii in Aix-en-Provence, locul unde s-a

nascut artistul. Cum afacerea a mers nesperat de bine, tatal avea sa

devina mai tarziu bancher. In 1859 familia a cumparat o casa langa Aix, care va fi adesea reprezentata in tablourile lui Cezanne.

Intre 1852 – 1859 Paul Cezanne a urmat cursurile de la College Bourbon, unde s-a imprietenit cu Emile Zola, apropiere datorata interesului pentru literatura al celor doi. Din 1856 Cezanne s-a inscris la cursurile serale de desen organizate de Joseph-Marc Gibert la Muzeul Aix.

In perioada 1859 – 1861 a urmat Facultatea de Drept din Aix si a lucrat la banca tatalui sau, dar atractia pentru arta avea sa se dovedeasca mai puternica decat visul unei existente comode, in pofida opozitiei vehemente a tatalui.

Abia in aprilie 1861 tatal lui Cezanne va accepta ca Paul sa isi continue studiile artistice la Paris, unde acesta se inscrie la Academie Suisse. Parisul a fost orasul perfect pentru tanarul Cezanne, care vizita adesea Muzeul Luvru, se imprieteneste cu Pissarro, Guillaumin, Monet, Sisley, Renoir, si, mai ales, descopera arta impresionista.

Incearca sa se inscrie la Ecole des Beaux-Arts, dar este respins. Dezamagit, revine la Aix, spre bucuria tatalui sau, care il angajeaza ca functionar al bancii. Va fi un intermezzo de scurta durata, pentru ca in noiembrie 1862 Cezanne revine la Paris si incepe din nou sa picteze.

Paul Cezanne a fost o personalitate artistica de prim rang, despre care Pablo Picasso avea sa spuna ca a fost singurul sau maestru si un adevarat parinte si precursor pentru artistii moderni.

Chiar daca aceast lucru este sau nu acceptat de critici, este clar ca viziunea sa artistica a fost diferita de cea a contemporanilor sai, cautand o maniera de exprimare care nu doar ca nu exista in epoca, dar nu putea fi nici macar imaginata de cei mai multi.

In afara atentiei pentru forme si structura subiectelor abordate, Cezanne a incercat si a reusit sa anime obiectele din compozitii, prin folosirea formelor geometrice si a perspectivei stranii, inspirand astfel artisti precum Pablo Picasso si dand tonul cubismului si artei abstracte.

Atacat cu vehementa la inceput, adesea atat de dur incat chiar si artistul incepea sa aiba indoieli, Cezanne este considerat astazi „parintele picturii moderne”. Implicarea sa in dezvoltarea miscarii impresioniste, chiar daca minora comparativ cu a altora, a fost un real sprijin pentru tinerii artisti.

Pentru Paul Cezanne pictura era creatie solitara si adesea platita cu

multe renuntari, sacrificii si oboseala, o practica fara intrerupere.

Dorea sa realizeze opere care sa nu fie doar frumoase sau tehnic reusite, ci sa spuna ceva, sa explice adevaruri, sa ii faca pe ceilalti sa

inteleaga. Unul dintre marii sai admiratori, Matisse, avea sa il declare

pe Cezanne nici mai mult, nici mai putin, decat un „Dumnezeu al picturii”, afirmand ca in compozitiile acestuia sunt „legi si principii

arhitecturale” esentiale pentru formarea unui tanar.