Cinci lucruri pe care le-am învăţat din rezultatele alegerilor din Europa – The Guardian

Alegătorii îi recompensează pe verzi şi extrema dreaptă în timp ce grupurile de centru simt că puterea lor se diluează, potrivit The Guardian.

1. Grupurile tradiţionale de centru-dreapta şi centru-stânga sunt slăbite

A fost o noapte rea pentru marile partide care s-au succedat la conducerea Europei de la al doilea război mondial încoace. Grupul Social-Democrat de centru-stânga din Parlamentul European a pierdut 45 de locuri din camera cu 751 de fotolii, rămânând cu 146. Partidul Popular European de centru-dreapta a obţinut cu 41 mai puţine, ajungând la 180. În unele ţări, partidele tradiţionale de guvernare au fost spulberate: în Franţa, au obţinut mai puţin de 10 mandate. În altele, au avut mai mult succes: socialiştii din Spania au câştigat confortabil. Dar rezultatul clar este că pentru prima dată de la începuturile parlamentului, cele două grupuri cele mai mari ale adunării luate împreună nu mai deţin cele 376 de locuri necesare pentru a forma o majoritate. Pentru adoptarea unor noi legi în acest parlament proaspăt fragmentat, vor avea nevoie de sprijinul grupului liberal ALDE şi poate de al verzilor, ambele câstigătoare de locuri suplimentare, în cadrul unei alianţe proeuropene mai largi, citează Rador.

2. Valul verde

Verzii din Europa, pe fondul creşterii conştientizării publice a crizei climei, au înregistrat cel mai ridicat scor obţinut vreodată în Parlamentul European, câştigând 69 de locuri, faţă de 51 la precedentele alegeri. Cel mai spectaculos rezultat l-au înregistrat verzii în Germania unde şi-au dublat numărul de mandate, plasându-se pe locul doi după conservatorii de centru-dreapta ai Angelei Merkel din CDU. Dar partidele ecologiste au ajuns pe poziţia a doua şi în Finlanda, cu 16%, şi pe a treia în Franţa şi Luxembourg, cu rezultate puternice şi în Belgia şi Olanda şi obţinând pentru prima dată locuri în Irlanda, după 20 de ani. Partidul intenţionează acum să-şi folosească nou-descoperita temeritate în parlamentul mai fragmentat pentru a-şi promova agenda de acţiune climatică urgentă, justiţie socială şi libertăţi civice, au spus liderii săi. Dar nu peste tot a avut rezultate bune: partide ale verzilor au primit doar două locuri cu totul în Europa Centrală (din Austria) şi niciunul în întreaga Europă Estică şi de Sud.

3. Prognozata ascensiune a extremei dreapta a fost mai degrabă un val

În pofida aşteptatului lor rezultat puternic în ţări ca Polonia, Ungaria şi Italia, amplu prognozata ascensiune a extremei dreapta nu s-a materializat. Laolaltă, cele trei grupuri eurosceptice actuale din parlament au 172 de locuri, un avans faţă de cele 151 pe care le câştigaseră data trecută, în principal ca urmare a sosirii a 22 de eurodeputaţi din partea Ligii din Italia, condusă de Matteo Salvini. Totuşi, probabil vor pierde 16 din acestea atunci când partenerul de coaliţie al vicepremierul italian, Mişcarea Cinci Stele, îşi va duce parlamentarii săi europeni într-un nou grup. Performanţele extremei dreapta au fost diverse: Salvini a avut un scor mare, dar partidele naţionaliste au înregistrat rezultate mai mici decât sperau în Finlanda, Slovacia, Olanda şi Germania, iar formaţiunea Marinei Le Pen din Franţa a obţinut cam acelaşi număr de mandate ca în 2014. Susţinerea partidului de extrema dreaptă al Popularilor danezi a scăzut la jumătate. În orice caz, tabăra „mai puţină UE” este foarte departe de o majoritate blocantă în parlament.

4. Centrul proeuropean rezistă

În pofida rezultatului slab al PPE şi S&D, cele patru grupuri proeuropene principale au obţinut peste 500 de mandate, o majoritate confortabilă. Pe lângă creşterea înregistrată de verzi, aceasta reflectă în principal intrarea eurodeputaţilor din partidul LaREM a preşeditelui Franţei, Emmanuel Macron, şi a liberal-democraţilor din Regatul Unit, ambii ajutând grupul liberal ALDE să se întărească cu peste 40 de locuri, ajungând la 109 mandate. Liberalii vor fi cruciali în formarea unor majorităţi în noul parlament – ceea ce îi va spori şi influenţa preşedintelui francez proeuropean care – în pofida înfrângerii la limită în faţa lui Le Pen, pe plan intern – are acum ceea ce anterior îi lipsea: un grup puternic în Parlamentul European care să-l ajute să-şi promoveze agenda reformistă.

5. Prezenţa la vot: marele câştigător

După 40 de ani de declin constant, participarea a crescut cu opt puncte procentuale întregi, la alegerile europene din 2019, ajungând la 50,5% pentru întregul bloc, cu sporuri deosebit de sănătoase în Franţa, Germania, Spania, Polonia, Ungaria şi România. Acest lucru nu numai că întăreşte legitimitatea democratică a parlamentului (cu greu putea pretinde a fi vocea unei opinii publice europene când prezenţa la urne la alegerile sale abia depăşea 40%), dar reflectă totodată o „europenizare” treptată a politicii, în condiţiile în care teme politice naţionale şi europene, precum migraţia, criza climatică, economia, securitatea se împletesc din ce în ce mai mult. Deşi de pe urma participării sporite au beneficiat atât forţele pro- cât şi cele anti-europene, aceasta ar putea reflecta totodată o creştere a conştientizării relevanţei blocului – şi fragilităţii sale – după referendumul pe tema Brexit din Regatul Unit. (traducere Rador)