Sari direct la conținut

Când pot deveni nocive activitățile extra-școlare pentru copii și cum pot părinții să rămână echilibrați. Psiholog: „Sunt benefice atât timp cât au sens pentru ei”

HotNews.ro
Părinții din marile orașe sunt tentați cu multe activități pentru copiii lor, Foto: © Ian Allenden | Dreamstime.com
Părinții din marile orașe sunt tentați cu multe activități pentru copiii lor, Foto: © Ian Allenden | Dreamstime.com

Românii sunt printre cei mai stresați europeni, iar motivele sunt multe: jobul, volumul de muncă adesea epuizant, programul zilnic al familiei extrem de încărcat, dar și problemele financiare. La toate acestea se adaugă în familiile cu copii grijile firești de părinte, care în final stresează și mai tare părinții, copiii, familia. ,,Un program extrem de încărcat ne fură bucuria”, avertizează Corina Dobre, psihoterapeut pentru adulți și adolescenți, referindu-se la relația dintre părinți și copiii și la felul în care poate fi afectată de prea multe activități extrașcolare.

Stresul poate apărea la orice vârstă, inclusiv la copiii preșcolari. Și adesea se întâmplă ca cei mici să devină obosiți, agitați, anxioși, din cauza programului supraîncărcat. Din dorința de-a explora cât mai mult, de-a învăța lucruri noi, părinții îi duc pe juniori la diverse activități după grădiniță: pian, balet, înot, limbi străine, aritmetică mentală, arte marțiale, șah, robotică, etc. Oferta este extrem de diversificată, părinții au de unde alege și tentația este mare.

Verificați cum se simte copilul!

La fel și dorința celor mari de-a bifa copilul toate activitățile pe care poate părintele nu a avut ocazia să le facă în copilărie. Și uite așa, ziua se transformă într-o alergare continuă și un stres permanent, fiindcă părinții sunt nevoiți să alerge cu copilul de dimineața până seara la toate activitățile alese. ,,Activitățile pe care copiii noștri le fac sunt benefice atâta timp cât au sens pentru ei. Și sensul acesta este legat de dezvoltarea lor cognitivă: să învețe o limbă străină sau să învețe să cânte la un instrument. Dar este foarte important să le facă plăcere, pentru că dacă ei nu se simt bine când fac tot ce ne propunem noi să facă este inutil. Ca lucrurile acestea să nu devină copleșitoare, părintele trebuie să verifice cum se simte copilul când face activitatea respectivă”, este de părere psihoterapeuta Corina Dobre.

Organizarea timpului este cheia

Managementul timpului este o știință, și chiar dacă părinții nu au învățat prea mult la școală despre asta, pot aplica câteva principii de bază menite să-i ajute să aibă mai mult timp la dispoziție cu copiii și familia.

Planificarea programului zilnic este un principiu bun care poate duce la reducerea stresului; astfel că este important să înveți să te organizezi mai bine.

„Trebuie să ții cont că ziua are un număr de ore și că fiecare activitate durează o anumită perioadă. Îți faci program în funcție de timpul pe care îl ai și cât durează un lucru. Adică dacă într-o zi ai trei ore disponibile și trebuie să duci copilul la înot, la tenis, să vorbești cu diriginta și să pui mașina de rufe la spălat, să gătești cina și mâncarea pentru a doua zi, fără îndoială că n-au cum să-ți iasă toate lucrurile acestea dacă sunt corect făcute și asumate. Puneți-le pe o listă și acceptă ce poți face. Fiți îngăduitori și găsiți soluții”, recomandă Corina Dobre.

Perioadele de tranziție se fac pe rând!

O altă sursă de stres, mai ales a femeilor, este chiar locul de muncă. Volumul excesiv de muncă (73%), lipsa de control (31%) și lipsa sprijinului (29%) sunt primele 3 cauze ale stresului negativ la locul de muncă pentru adulții din Marea Britanie, spre exemplu.

În România, când mamele revin la job, după o întrerupere de 2 ani în care au stat acasă cu copilul și universul lor s-a limitat la familie și nevoile acesteia, reacomodarea cu noul ritm poate fi dificilă.

,,Mamele au nevoie să-și ia timp ca perioadele de tranziție în care copilul începe grădinița, în care ele se duc din nou la muncă să nu se suprapună. Facem tranziții pe rând, copilul tranziționează dintr-un context în altul, mama tranziționează dintr-o perioadă în alta”, afirmă Corina Dobre.

Psihoterapeuta îi îndeamnă pe părinți, în special pe mame, să fie mai binevoitori cu ei înșiși.

,,Dacă mă întorc la muncă, nu mă aștept să fiu la fel de competitivă și în același loc ca înainte de concediul de creșterea copilului. Trebuie să mă ajustez la situația pe care o trăiesc. Este foarte greu, pentru că în general mamele care se întorc la serviciu pun presiune pe ele. Dar contextul actual este cu totul diferit de cel pe care l-au lăsat cu un an, doi, trei înainte. Și atunci, da, să fiu mai înțelegătoare cu mine, dar și să accept că viața mea este într-un alt loc acum”, a precizat Corina Dobre.

În creșterea copiilor trebuie implicați ambii parteneri

În cazul părinților care nu au bunici, bone, rude care să le ajute în creșterea copiilor, relaxarea ar putea părea un lux pe care nu și-l pot permite, însă psihoterapeuta susține că pot fi găsite soluții. ,,Mamele nu sunt singure, cresc copiii cu tații, cu partenerii lor. Mamele trebuie să învețe să ceară ajutorul. Este un lucru esențial ca să poată să treacă cu bine peste perioadele de stres. În plus, hobby-urile și activitățile părintelui se pot desfășura în paralel cu activitățile copilului”, e de părere psihoterapeuta, referindu-se și la activitățile extrașcolare ale copiilor.

Câteva trucuri precum pregătirea ghiozdanului de seara, în familiile în care trezirea dimineața este dificilă, folosirea momentelor dintre două drumuri către activități sau școală petrecând timp de calitate cu copilul prin discuții amuzante aflând ce-i place, prin joaca împreună, ascultând muzica preferată în mașină pot fi extrem de utile.

„Impulsivitatea sau lipsa de control emoțional a părintelui este un factor distructiv pentru copil”

Dacă părinții nu-și controlează emoțiile puternice și impulsivitatea devine o problemă. Copiii au nevoie să fie în siguranță, iar siguranța emoțională este esențială. „Impulsivitatea și lipsa controlului emoțiilor, furia care poate să fie explozivă, neliniștea incontrolabilă, chiar și tristețea pe care părintele nu și-o poate ține, pentru copil devin un stres și o povară. Copilul se simte responsabil să facă ceva cu resursele lui puține, în așa fel încât viața în familie și relația cu părintele și chiar binele părintelui să-l amelioreze. Și atunci copilul își asumă ceva ce nu i a lui și părintele ajunge, de fapt, să fie în loc de sprijin, o povară pentru copil. Deci impulsivitatea sau lipsa de control emoțional a părintelui este un factor distructiv important pentru copil”, atenționează Corina Dobre.

Părinții, atunci când sunt stresați, anxioși trebuie să facă un exercițiu de voință și să recunoască acest lucru, și la nevoie să ceară ajutorul specialiștilor, pentru binele lor, al copiilor și al familiei.

Sursa foto: Dreamstime.com

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro