Când sunt dispuși guvernanții sa modifice o lege injustă, Legea Salarizării Unitare?

În urmă cu câteva luni, am abordat tema relație dintre sindicatele din sistemul sanitar și politic pe fondul gravelor anomalii apărute în legea salarizării unitare care au schimbat alarmant ierarhiile de salarizare între anumite categorii profesionale din acest domeniu. Spuneam atunci că discriminările create sunt rezultatul prezenței exclusive a marilor sindicatelor, cum ar fi Sanitas si Solidaritatea Sanitara, la masa negocierilor, combinată cu interesele anumitor arhitecți ai acestei legi din Ministerul Muncii și Justiție Sociale, toate fiind justificate de mult trâmbițatul program de guvernare. Ministrul muncii, Lia Olguța Vasilescu, consiliată de acești ctitori de legi discriminatorii, s-a lăsat atrasă de termenul unitar pentru a justifica pe la mai toate televiziunile cum diferențierea de salarizare dintre profesioniști cu aceleași studii dar cu specializări multiple și total diferite trebuie să se facă doar pe baza sporurilor. Curată invenție românească, să o brevetăm!

Așa a ajuns ministrul muncii sa jignească multe categorii profesionale, cum ar fi biologii și biochimiștii din sistemul sanitar, uitând ca aceștia fac parte din avangarda cercetării la nivel mondial în domeniul medical. Cum s-au schimbat ierarhiile de salarizare prin această lege în sistemul sanitar? Simplu, este atât de ușor de observat cum farmaciștii, biologii, psihologii, kinetoterapeuții și alte categorii profesionale cu studii de licență, masterate și doctorate au ajuns să câștige cu mult mai puțin decât angajați cu studii medii. Da, într-adevăr, această lege este mai degrabă profund neunitară, unitară fiind doar în discriminarea voită a unora și favorizarea altora în ce privește nivelul salarizării. UNITAR înseamnă ceva care formează un singur tot, lipsit de inconsecvențe sau de diferențieri. Cu această lege s-a obținut tocmai contrariul pentru anumite segmente profesionale, din cauza multiplelor diferențieri salariale induse irațional care vor genera, în scurt timp, fără remedierea acestora, o revoltă sau depresie colectivă.

Sentimentul de revoltă care mă încercă este un unul intens și autentic, ca om care mi-am dedicat atâția ani muncii de cercetare și diagnostic în domeniul geneticii moleculare. Nimeni nu a anticipat niciodată că un guvern poate cu atât sadism și insolență să reteze peste noapte, printr-o decădere profesională injustă, motivația multor colegi de-ai mei de a face ceva și în România.

Din păcate, lucrurile au rămas suspendate într-un statu-quo agasant chiar și după toate demersurile făcute, de la greve și proteste până la nenumărate memorii și scrisori deschise.

O analiză exhaustivă a acestei situații ne conduce spre un tablou mult mai amplu în care nuanțele de albastru nu primează și care ne relevă pe de altă parte mai mulți factori ce au condus la schimbarea eronată a unor ierarhii în grilele de salarizare.

Dincolo de factorul politic, de strategiile acestuia, de marketingul politic ce-l domină, în care avantajele electorale se câștigă numai prin mulțumirea categoriilor profesionale vizibile, influente sau cu număr mare de membri, iar segmentele profesionale mici pot fi ignorate pentru că nu contează în acest calcul, se pune întrebarea care sunt ceilalți principali vinovați și de ce sunt ei în culpă?

Răspunsul la această întrebare ne direcționează atenția, fără a generaliza, spre doi actori principali, organizațiile profesionale și marile sindicatele din sănătate. De ce pot fi acești actori responsabili de situație? Deoarece există protocoale de colaborare care au fost semnate cu scopul de a evita exact apariția unor astfel de situații neplăcute pentru membrii lor. Realitatea așternută ad-litteram pe hârtie în aceste protocoale de colaborare este total diferită de ceea ce se întâmplă în realitate întrucât, de cele mai multe ori, sunt semnate de dragul de a fi semnate.

Există cazuri de organizații profesionale care în loc să lupte necontenit pentru drepturile membrilor, și-au pierdut „identitatea”, au devenit organizații melanj în care scopul mercantil al colectării cotizațiilor a devenit preeminent de-a lungul timpului, cu președinți închistați în fotolii de zeci de ani ce și-au uitat menirea inițială, iar obiectivul principal a devenit doar perpetuarea în funcție. Pentru a se degreva de răspundere în ceea ce privește partea salarială și mimând intenționat o revoltă absolută, anumite organizații profesionale s-au lăsat descoperite în mâna sindicatelor, dosind, în același timp, sub preș, adevăratele probleme sau aspirațiile dihotomice ce frământă profesioniștii din sănătate, cum ar fi biologii, psihologii sau fizicienii medicali.

Au fost abandonate acele valori care trebuie să guverneze organizațiile profesionale și care poziționează în centrul lor membrul simplu și interesele acestuia. Cel mai probabil, o abordare mai pragmatică nu ar mai lăsa organizațiile profesionale mici total descoperite în mâinile sindicatelor chiar dacă există mereu tentația spre comoditate. Din nefericire, s-a dovedit în negocierile pe legea salarizării unitare că marile sindicatele au utilizat o logică identică cu cea a clasei politice în care negocierea se face în primul rând pentru cei mulți, cu neglijarea deplină a celor minoritari.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributrs.ro