Colonialismul ideologic și Arhiepiscopul Gergely Kovács

Vaticanul a reacționat foarte dur la prezentarea raportului pe anul 2019 emis de către Ahmed Shaheed, raportorul ONU pentru libertatea de religie și credință, denunțându-l drept un atac asupra libertății religioase și încadrându-l în efortul unor state și instituții internaționale de a colonializa ideologic societățile.

Colonializarea ideologică pare a fi un fenomen derulat în contra comunităților religioase și mai ales a Bisericilor istorice de vreme ce amestecă într-un mod foarte ideologic drepturile LGBTQ+ cu libertatea religioasă, trece cu vederea eforturile comunităților religioase de a stopa persecuțiile religioase în lume și prioritizează segmente ale societății civile într-un mod care nu mai ține cont de formula consacrată a democrației liberale. Negocierea, reflecția politică sau disponibilitatea la dialog etc. au lăsat locul autorității ideologice impuse prin documente internaționale emise de unelected bodies, ceea ce ridică o problemă de reconfigurare a democrației inclusiv în zona afacerilor religioase.

Chiar dacă la acest moment România nu se află între țările capabile să participe la dezbaterea internațională pe subiectul libertății religioase, temă de altfel din ce în ce mai prezentă în activitățile guvernelor din țările cu democrații consacrate (doar Departamentul de Stat al SUA are un buget de aproape jumătate de miliard de dolari pentru sprijinirea libertății religioase în lume), atât Raportul ONU, cât și răspunsul Vaticanului sunt teme care ne arată dimensiunea, mizele și actorii globali ai libertății religioase.

În acest context, pare că a trecut neobservată instalarea noului Arhiepiscop romano-catolic de la Alba Iulia, Gergely Kovács, un erudit teolog fidel Vaticanului. Acesta îl înlocuiește pe monseniorul György Jakubinyi cunoscut în sferele diplomației și expertizei în domeniul afacerilor religioase drept o persoană care se uita mai degrabă spre Ungaria.

Arhidieceza romano-catolică de Alba-Iulia cuprinde ca teritoriu canonic aproape întreaga Transilvanie (cu excepția teritoriului canonic al Eparhiilor de Oradea și Satu Mare) și este populată în majoritate de credincioși de etnie maghiară, avându-și centrul spiritual la Santuarul Marian de la Șumuleu-Ciuc unde chiar Sfântul Părinte Papa Francisc a celebrat liturghia în data de 1 iunie 2019. Este, în fond, cea mai importantă dieceză catolică din țara noastră atât în ceea ce privește teritoriul canonic, numărul credincioșilor, cât și dinamica relațiilor interetnice.

Văzută strict din perspectiva tensiunilor dintre români și maghiari, înlocuirea arhiepiscopului Jakubinyi cu arhiepiscopul Kovács pare a fi o mișcare prin care Sfântul Părinte încearcă să crească calitatea dialogului interrreligios și interetnic in țara noastră.

Gergely Kovács nu este doar o persoană moderată, deschisă și erudită, dar are atuul de a fi format profesional, teologic și chiar uman în cei peste 20 de ani petrecuți la Vatican, din care timp de 13 ani a ocupat postul de director al Consiliului Pontifical pentru Cultură, înființat în anul 1982 de către Papa Ioan Paul al II-lea în logica enciclicei Gaudium et Spes(1965) a Papei Paul al VI-lea și a aggiornamento-ului lansat la Conciliul Vatican II. Misiunea Consiliului pentru Promovarea Culturii este aceea de a promova dialogului Bisericii Catolice cu alte culturi și a de identifica resurse teologice și intelectuale pentru indiferentismul religios. În fapt, din perspectiva Bisericilor tradiționale urgența culturală a anilor 1980, valabilă chiar și astăzi, este denunțarea liberalismului cultural ca mișcare ideologică asociată stângii politice și care-și propune eliberarea omului de sub tutela tradiției, a convenționalului și a reperelor clasice ale credinței.

La acest moment, dezbaterea internațională în domeniul libertății religioase în țările cu pretenții democratice este una debalansată în favoarea curentelor de stânga, asociate marii familii a liberalismului social și cultural. Acestea descriu religia ca fenomen cu potențial discriminator, aflat la baza multor gesturi de hate speech and crime, drept frână împotriva extinderii drepturilor LGBTQ+ și chiar barieră împotriva politicilor statului (a se vedea insistența critică a unor voci care solicită închiderea preventivă a lăcașurilor de cult în contextul temerii de răspândire a coronavirusului). Pe de altă parte, sunt state sau organizații internaționale care și-au asumat explicit promovarea rolului pozitiv al religiei într-o logică democratică și fără afectarea drepturilor și libertăților celor care nu împărtășesc o anumită credință religioasă.

Dimensiunea pozitivă a libertăţii religioase vizează recuperarea caracterului integrator şi comunitar al religiei, implicarea organizaţiilor religioase în activităţi apropiate de vocaţia lor teologică şi misionară, conform principiului subsidiarităţii, precum şi transmiterea mesajului că religia este un fenomen social care uneşte, nu dezbină oamenii.

Există, de asemenea, o pluralitate de conceptualizări ale libertății religioase, atât în literatura academică, cât și în terminologia guvernelor. Sintagma folosită de Departamentul de Stat al SUA este religious freedom, în vreme ce la nivelul UE și al organizațiilor internaționale (ONU, OSCE) se folosește freedom of religion or belief, sintagmă care este menită să includă explicit atât pe cei care împărtășesc o anumită credință religioasă, cât și pe cei care se consideră agnostici.

În acest context, numirea lui Gergely Kovács în scaunul de arhiepiscop al venerabilei Arhidieceze romano-catolice de Alba-Iulia este nu doar un gest prin care Sfântul Părinte Papa Francisc valorifică potențialul la dialog al societății românești foarte diverse din punct de vedere etnic și religios, ci și un gest prin care țara noastră este invitată să ia parte la dialogul internațional pe tema libertății religioase cu propriu bagaj spiritual generat de creștinismul românesc bimilenar și predispoziția noastră către toleranță și bună-conviețuire.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro