Concluzii despre partidul nou + raspunsuri pt. Ernu, Aligica, Rogozanu, Maruta
Revin cu un nou articolla dezbatereAu fost atît de multe comentarii, am răspuns pînă la un moment, apoi a trebuit să-mi văd totuși de trebile curente, la CRPE muncim în foc continuu, cu partid sau fără :).
Încerc deci niște concluzii de etapă.
Reacția a fost peste așteptări. Numărul comentariilor e important, dar calitatea lor e uimitoare. Oameni buni, pe unde stați ascunși, ce faceți de obicei?
Asta îmi confirmă ipoteza de bază: există masa critică, un partid se va face oricum. Și ajung astfel să reexplic baza demersului meu: am citit ce au scris Dan Tapalagă și Mircea Cărtărescu, mi-am spus că se va face. Dacă tot se face, trebuie făcut bine de la început. Cine îl face? Cu ce lider? Pe ce doctrină? Bune întrebări. Habar nu am. Punct în care intervin un succes și o dilemă:
Succesul: cred că am reușit să ofer un model de organizare, cred că viitoare partid pornite din această zonăvor fi greu de justificat FĂRĂ astfel de reguli de participare și transparență. Obiectivul meu limitat a fost atins.
Dilema: dat fiind că am oferit ceva concret, oamenii au înțeles că Ghinea pornește un partid. Chiarașa a dat titlul Vasile Ernu, care m-a și pus în fruntea unei generații.
Moment în care ajungem mai repede decât credeam la frișcă: cu cine și ce politici?
”Monica Macovei” a venit de la mai mulți cititori, spontan, fără să fie întrebați. Corect. Monica Macovei este liderul natural al unui asemenea partid.
De stânga sau de dreapta? Ce ideologie?
Vasile Ernu criticăideea că partidul nu are ideologie și de aici ajunge la o teorie macro:
Pe Ghinea nu-l interesează ideologia, adică care sînt ideile şi valorile care unesc acel grup politic, ce îl ţine împreună. Nu îl interesează nici pe cine reprezintă acel grup, pentru cine şi ce luptă. Se pare că pentru autorul textului, politicul nu este o problemă de conţinut, ci una de gramaj. Pentru Cristian Ghinea, Partidul este un simplu SRL
Hei, dragă Vasile, mai ușor cu suprainterpretarea pe scări. Pur și simplu, textul ăla își propunea să discute despre organizarea internă a unui asemenea partid. Tu mă cerți că de ce nu am zis totul de la început: idei, pe cine reprezintă, ce ne mână în luptă? E simplu: pentru că îmi propusesem altceva. De aici pînă la „Pe Ghinea nu-l interesează ideologia” ai făcut un nemeritat salt înspre proprii tăi nervi și m-ai luat pe mine pe post de sac de box.
Dar dacă tot întrebi, îți răspund.
Ca întotdeauna în viață, sunt mai multe variante.
Varianta A– nu se face un partid deloc, ci o mișcare civică ce va pune presiune pe actualele partide pentru a adopta principii de onestitate și bună guvernare. De fapt, mișcarea există:România Curată. Eu sunt membru acolo. Minimal, mi-am făcut datoria și am atras mai mulți membri în alianță, căutăm voluntari pentru filiale locale. Așa se construiește societatea civilă adevărată. Evident, fiind o mișcare civică cu o temă unică, nu o să ne ceri ideologie.
Varianta B– un partid axat pe o singură temă (sunt multe în politica modernă, ecologiștii de pildă). Tema noastră ar fi onestitatea și responsabilitatea publică. Adică exact ce lipsește celorlalte partide. Onestitatea, sper că ești de acord, nu e nici de dreapta, nici de stânga.
Deci ar fi un partid cu un singur strat de frișcă.
Mihnea Măruțămerge pe această idee. Și eu aș opta pentru ea. Vrem să le băgăm microbul onestității în sistem, de ce să ne despărțim înainte să fie necesar?
Asta e opinia mea. Dar înțeleg că ideea nu e prea populară, mulți cititori vor mai mult decât un singur strat de frișcă. Tu și Mihai Neamțu sunteți reprezentativi (zic de Mihai pentru că a comentat în acest sens la articol). El vrea o viziune, tu spui că e nevoie de ideologie. Tu ești de stânga. Înțeleg că ar fi nevoie de ideologie de stânga. Ceea nu i-ar conveni lui Mihai. Pe scurt, nu se poate și cu ideologie și cu amândoi. Păcat, pentru că avem acest interes comun, și la dreapta și la stânga, să promovăm onestitatea.
Moment în care ajungem la
Varianta C– un partid cu o orientare doctrinară, cu viziune macro. Vasile, asta nu o să-ți placă. Va fi de centru dreapta. De ce? Plecăm de la pe cine ar putea să reprezinte: clasa de mijloc urbană.
Deci, păstrăm onestitatea și mai punem niște frișcă: dereglementare, debirocratizare, flexibilizare, privatizare, responsabilitate fiscală. Cesunt astea? Cuvinte, sloganuri. Nu-mi plac sloganurile. Dar dacă e musai să-i punem etichetă, atunci să fie centru-dreapta. Dar șiCiprian Ciucu are dreptate: cele mai multe dintre soluțiile moderne sunt post-ideologice, pragmatice.
Uite, să-ți dau un exemplu de politică pe care aș trece-o în programul de guvernare:
- Vouchere pentru școli. În loc să dăm banii către școli, mai bine îi dăm părinților. Fiecare contribuabil va primi partea sa de finanțare aînvățământului și lăsăm decizia individuală (tu îi zici piață, eu îi zic libertate de alegere). Apoi facem din școli unități locale de management, să concureze pe voucherele oamenilor. Asta e de stînga sau de dreapta? În SUA și UK trece de dreapta, eu nu înțeleg ce are ideologia de-a face aici.
În concluzie, dacă se vrea musai ideologie-etichetă: centru-dreapta. Dincolo de etichetă, ar fi un partid care aduce în politica românească conceptele de consultare, participare,new public managementși economie comportamentală. Apropo de economie comportamentală și ideologie,autorii acestei cărțiacordă consultanță ba democraților în America ba conservatorilor în Anglia. Ideologiile ca viziuni macro sunt tot mai puțin relevante pentru deciziile de politici. Valorile, tendințele, bias-urile, da. Ideologiile nu. Am învățat politici publice, ne-am școlit, guvernarea modernă rezolvă probleme, nu schimbă lumea după niște viziuni macro prestabilite.
Cum zice și Ciprian, ne-am săturat de habarniști. Iar habarniștii cu ideologie sunt cei mai răi.
Vasile, sper că am lămurit câte ceva.
Aș fi vrut să am niște răspunsuri la felde clare și pentru Dragoș Aligică, dar nu prea pricep exact obiecțiile sale.E un text tare alambicat și la mișto. Din el îmi dau seama că etnopsihologia nu e o pseudo-știință compromisă de mult, cum știam eu, ci ceva tare la modă, devreme ce un spirit exact și un om cu referințe academice atât de solide ca Dragoș o folosește într-o dezbatere.
Dacă am înțeles eu bine (că nu pot fi sigur, Dragoș era într-o pasă de-a dreptul delfică) se pare că noi ăștia de vrem partid nou am avea o datorie la PDL. Zice el:
„A abandona tot partidul ce a facut cat de cat reforma si pe reformatorii sai exact in mijlocul drumului, pare neserios si disfunctional. Mai ales daca in partidul in cauza pare sa existe atat pe prima linie cat si pe a doua si a treia un numar relativ de mare de persoane angajate in mod consistent intr-o directie reformatoare. A lasa fara nicio sustinere vehiculul politic in care acestia incearca sa faca ceva si a te apuca sa construiesti unul nou, de la zero, nu suna a decizie morala sau inteligenta”
Vasăzică trădăm PDL. Lasă că nu aș avea ce să trădez pentru că nu am susținut niciodată PDL. Ba dimpotrivă, am fost mereu de părere că PDL este veriga slabă a mișcării pro-schimbare din 2004 (ca și PNL. Da, acesta e paradoxul: cele două partide, tocmai pentru că sînt prost făcute, au fost mereu factorul de regres în mișcarea civică ce le-a adus la putere).
Am susţinut proiectul Băsescu în 2004 pentru că trebuia o schimbare. Am criticat suspendarea lui Băsescu în 2007 pentru că nu mi se pare corect să apelezi la bomba nucleară a suspendării doar pentru că nu îţi place persoana preşedintelui sau politicile sale, aş fi făcut la fel şi dacă l-ar fi suspendat pe Iliescu sau Constantinescu.
Am susţinut acele politici în care cred (anticorupţie, anularea privilegiilor, responsabilitate fiscală). Din păcate, PARTIDUL PDL nu prea le-a susținut el însuși, decât forțat de alții (UE pe anticorupție, FMI pe economie), decât limitat, decât în scârbă.
Nu, nu cred că PDL merită un cec în alb sau tratament preferențial față de alte partide. Alina Mungiu a prezentat niște cifre șocante luni la conferința de presă a Alianței pentru România Curată. Guvernul PDL a abuzat mai mult decât guvernul PSD și guvernul PNL de fondul de rezervă al guvernului. Năstase a dat în 2004 către propriul partid 49% din sumă. Tăriceanu a dat către ai lui 45% (procentul e mai mic, dar politizarea a crescut de fapt pt. că PNL era mai slab ca pondere în teritoriu). Apoi, în 2010 PDL a distribuit pedeliștilor… Cît crezi, Dragoș? 62%. Da, atît. E drept că fondul ca atare a scăzut (față de epoca Tăriceanu), ceea ce s-ar traduce prin: avem mai puțini bani la buget, nu ne mai permitem să fure toți, luăm numai noi.
Pentru curioși, prezentarea Alinei Mungiu pewww.romaniacurata.ro, mai multe detalii dau și eu în rubrica mea dinRomânia liberăde miercuri. Și tot acolo poți găsi pe două coloane evoluția pe piață și profiturile companiilor străine de infrastructură care lucrează în România versus băieții deștepți ai asfaltului. E deprimant.
Deci, dragă Dragoș, cine pe cine a trădat?
În plus, de mulți ani încerci să dai consistență doctrinară partidelor de dreapta, întâi PNL, acum PDL. Lăudabil efort. Te-ai întrebat de ce nu se prinde nimic de ele? Poate pentru că o organizație de vânat rente nu are nevoie de valori și doctrine? Poate că degeaba încerci să rujezi porcul, că nu se prinde oricum o iei? Te necăjesc și eu, succes, chiar sper să reușești pentru că avem nevoie.
Final cu Costi la PSD și Măruță șef virtual
Costi Rogozanu e scârbit cum îl știm, nici o surpriză. De la el aflăm că:
1) dacă vrei să te implici și să faci un partid e de fapt o formă de escapism (pe logica: ți se pare că intri, dar de fapt ieși).
2) un nou partid nu e o soluție, ci trebuie reformate astea din interior.
Bon, ăsta e un argument care mi-e simpatic, pentru că atunci când s-a creat URR l-am folosit eu însumi. Și eu ziceam că trebuie lucrat prin partidele existente. Nu, nu m-am băgat într-un partid, dar am încercat să le vând idei de organizare reformatoare. Alin Teodorescu zice că s-a inspirat de la mine atunci când a organizatprimariesaicișiaici.
Costi, eu nu sunt radical din fire. Eu unul nu cred că mai e posibil, pentru că în fiecare partid e o masă critică de căutători de rente, care elimină orice microb reformist. Dar dacă voi ziceți că soluția e să intre fiecare în partidele existente după cum îl lasă ideologia, vă rog intrați în PSD (că sunteți de stânga) să-l reformați. Oricum v-a promis Victor Pontaprimaries(în manifestul lansat înainte să ajungă președinte), aduce-i aminte, hărțuiți-l constructiv, intrați, candidați! Eu nu o scriu niciodată cu sictir despre o așa încercare. Succes și ție, pentru că și de un PSD altfel avem nevoie!
Dacă e vorba de un aparat politic cu adevărat adaptat vremurilor, care se va construi pe cu totul alte principii organizaţionale decât au făcut-o partidele clasice, atunci aşteptarea liderului e o naivitate. În reţea, se poate porni de oriunde. Oricine poate deschide lista. Esenţială este răspândirea ideii, “contaminarea”, adunarea participanţilor, “împrietenirea”. Liderii se vor alege în faza a doua (…)
Mihnea a spus esențialul: partidul trebuie să fie o rețea, în rețea se poate porni de oriunde. Mihnea e un geniu (și va organiza filialele din Ardeal. Da, Mihnea, crezi că scapi? Dai aerul că ai idei concrete, deci ești pus în frunte, așa am pățit și eu).
Deci, oricum nu mă pricep la internet, facebook și alte d-astea. Cine începe partidul pe acolo?
Eu îmi propun pe termen scurt două obiective:
1) să întrețin conversația aici pe contributors (dacă Diaconescu face Partidul Poporului în direct la OTV, de ce să nu facem și noi Partidul Restului de Popor pe blog?). Am notat idei de la comentariile precedente, vor merita sintetizate. Cum bine spunea un cititor, suntem la etapa debrainstorming.
2) să o bat la cap pe Monica Macovei
PSMulțumesc Alin. Tu organizezi diaspora din America 🙂
INTERVIURILE HotNews.ro