Confesiunile Nataschei

Tanara austriaca sechestrata timp de opt ani, Natascha Kampusch, a demonstrat luni, cu ocazia primei sale declaratii publice dupa ce a reusit sa evadeze, ca inca are un usor sentiment de atasament fata de rapitorul sau.

Potrivit AFP, Natascha poarta „doliu” dupa Wolfgang Prikopil, care s-a sinucis miercurea trecuta, dupa ce tanara a reusit sa fuga. „Face parte din viata mea, iata de ce, intr-un fel, port doliu”, a declarat ea. De altfel, Natascha i-a transmis condoleante mamei lui Wolfgang, Waltraud Prikopil.

Natascha a conceput un text relativ scurt, citit intr-o conferinta de presa de principalul sau consilier psihiatric, doctorul Max Friederich. In deschidere, medicul a lansat un apel catre presa, prin care roaga ca fata sa nu fie hartuita cu intrebari.

„Ea este puternic traumatizata, victima a unei infractiuni grave”, a apreciat Friedrich. „Doriti cu adevarat ca ea sa devina acum o victima a presei?”, a intrebat el, in fata microfoanelor si a camerelor de luat vederi instalate intr-o camera din sediul politiei judiciare federale austriece (BKA).

Nu cred ca am pierdut mare lucru”

„Este cu siguranta adevarat ca tineretea mea a fost diferita de cea a multor altora, dar in principiu nu am senzatia ca am ratat mare lucru”, scrie tanara care a petrecut opt ani de izolare intr-o casa din Strasshof, o localitate situata la 25 km nord-est de Viena, dupa ce a fost rapita in 1998, la varsta de 10 ani.

„Am devenit o tanara femeie, cu un interes pentru cultura”, a adaugat ea in comunicat.”Nu i-am spus niciodata stapan. Nu era stapanul meu. Eram la fel de puternica. Simbolic, ma purta de brat si ma legase de picioare.

Dar ceea ce nu stia el era ca daduse peste persoana care nu trebuia.” Natascha a mai spus ca Prikopil a rapit-o singur, in 1998, cu toate ca procuratura a anuntat ca va continua investigatia pentru a verifica existenta unui complice. Despre locuinta in care a fost sechestrata, tanara spune ca era intesata cu dispozitive „de securitate”, care s-o impiedice sa fuga.

In ce priveste viata de zi cu zi, aceasta se reducea la „lecturi, activitati menajere, gatit, privit la televizor si discutii”, plus un permanent sentiment de singuratate.

Integral in EVZ