Consecințele negative ale pedepselor fizice explicate de studii. „Unde dă mama…” nu crește decât răul

Pedepsele corporale aplicate copiilor reprezintă un subiect controversat și sensibil, ce a generat de-a lungul timpului dezbateri intense atât în cadrul societății românești, cât și la nivel global. Deși tradițiile culturale și credințele populare au perpetuat idei precum „unde dă mama crește” sau „bătaia e ruptă din rai”, studiile moderne evidențiază efectele negative profunde ale acestor metode asupra dezvoltării psihologice și emoționale a copiilor.

Încă înainte de anul 2000, cercetările privind pedepsele fizice s-au extins dincolo de efectul deja știut al acestora în ceea ce privește agresivitatea copiilor. Studiile au arătat asocieri între pedeapsa fizică și sănătatea mintală, vătămarea fizică, relațiile părinte-copil și violența în familie la vârsta adultă. Unul dintre primele astfel de studii a legat pălmuirea și bătaia din copilărie cu tulburările psihiatrice la vârsta adultă. Bătaia nu se uită niciodată. Copiii o duc cu ei toată viața. „Unui copil mic îi este de neînțeles și de neacceptat faptul că părintele procedează așa cu el, de cele mai multe ori copilul consideră că el este cel rău, se învinovățește adeseori și în cele din urmă renunță la sine, la trăiri, la voința sa pentru a fi conform dorințelor si nevoilor părintelui”, spune psiholog Monica Lespezanu, într-un interviu amplu despre copiii abuzați în familie.

Consecințele pedepselor fizice asupra copiilor sunt nenumărate

Pedeapsa fizică este asociată cu o serie de probleme de sănătate mintală la copii, tineri și adulți, inclusiv depresie, nefericire, anxietate, sentimente de deznădejde, consum de droguri și alcool și inadaptare psihologică generală. Consecințele pedepselor fizice duc la întreruperi în atașamentul părinte-copil, la creșterea nivelului de cortizol, ceea ce duce la perturbarea chimică a mecanismului creierului de reglare a stresului. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că pedeapsa fizică este legată de o dezvoltare cognitivă mai lentă și afectează rezultatele academice. Aceste descoperiri provin din studii longitudinale ample. Rezultatele interesante apar acum din studiile de neuroimagistică, care sugerează că pedeapsa fizică poate reduce volumul materiei cenușii a creierului în zonele asociate cu performanța. Altfel spus, „unde dă mama” nu mai crește decât răul.

Pedeapsa corporală din fragedă pruncie. Ce spun studiile

Un prim motiv care ar trebui să ne îndrepte atenția către alternative non-violente de disciplinare este faptul că pedeapsa corporală aplicată copiilor sub 18 luni crește semnificativ probabilitatea de vătămare fizică. Rănirea este una dintre principalele cauze de deces la sugari cu vârsta mai mică de 1 an, arată un studiu care a urmărit timp de un an aproximativ 5.000 de copii din părinți necăsătoriți. Potrivit acestuia, factorii care predispun la comportamente agresive față de copiii mai mici de 1 an sunt legați de mediul socio-economic, violența în relații, abuzul de substanțe, sănătatea mintală. În acest grup cu risc mai mare, vătămările din primul an de viață sunt de peste două ori mai mari decât numărul de infracțiuni comise pe teritoriul țării într-un an. 

Aplicate repetat, pedepsele fizice dizolvă relația părinte-copil pentru totdeauna

„Bătaia le atrage atenția, dar nu îi ajută să interiorizeze de ce ar trebui să facă ceea ce trebuie în viitor. Ori s-ar putea să se comporte cum dorește adultul când acesta este de față, dar vor face ce vor ei când sunt singuri”, spune Elizabeth Thompson Gershoff, profesor de dezvoltare umană și științe ale familie la Universitatea Texas din Austin, cunoscută pentru studiul efectelor pedepselor corporale asupra copiilor.

Utilizarea repetată a pedepselor corporale poate contribui la crearea unui ciclu de agresivitate în familie. În timp, copilul poate dezvolta comportamente agresive, atât față de părinți, cât și față de ceilalți din jur. Mai mult, altercațiile dintre părinte și copil devin tot mai frecvente, iar relația părinte-copil suferă deteriorări semnificative. În loc să întărească legătura afectivă și să încurajeze respectul reciproc, pedepsele corporale generează distanțare emoțională și conflicte nesănătoase.

Pedepsele corporale se transformă în comportament agresiv la vârsta preșcolară și școlară

Studiile arată că pedeapsa corporală este strâns legată de o agresivitate crescută la copiii de vârstă preșcolară și școlară. Copiii care sunt bătuți sunt mai predispuși să răspundă conflictelor cu violență și să vadă agresivitatea ca pe o modalitate de a-și rezolva problemele. La băieți, agresivitatea dezvoltată în urma pedepselor fizice primite în copilărie s-a manifestat în fapte de violență juvenilă. La fete, a dus la creșterea abuzului de substanțe și a tentativelor de suicid. În loc să învețe autocontrolul și responsabilitatea, acești copii învață să folosească forța fizică pentru a obține ceea ce doresc sau abuzul de substanțe pentru a-și manifesta frustrările.

Experiențele repetate de disciplinare prin forță fizică pot să inducă o atitudine de revoltă și ostilitate față de autoritate, iar acești copii tind să adopte comportamente deviante pe măsură ce cresc. Astfel, metodele punitive nu își ating scopul educativ, ci au efecte contraproductive.

Riscurile pentru sănătatea mintală și dezvoltarea cognitivă

Un alt aspect îngrijorător este faptul că pedeapsa corporală este asociată cu un risc crescut de tulburări de sănătate mintală și probleme cognitive. Copiii expuși în mod repetat la violență fizică dezvoltă adesea simptome de anxietate, depresie sau chiar tulburări de comportament. În plus, capacitatea lor de a învăța și de a se dezvolta armonios poate fi grav afectată, ducând la probleme de concentrare, dificultăți de învățare și scăderea performanțelor școlare.

Impactul factorilor de stres majori

Riscul pedepselor fizice aspre este adesea crescut în familiile care se confruntă cu factori de stres majori, cum ar fi dificultățile economice, problemele de sănătate mintală ale părinților, violența în cuplu sau abuzul de substanțe. În astfel de situații, părinții își pot pierde răbdarea mai ușor și pot recurge la metode punitive drastice, fără a realiza efectele pe termen lung asupra copiilor lor. Acest lucru sugerează că nu doar pedeapsa în sine este o problemă, ci și contextul familial în care aceasta apare.

Bătaia și rezultatele adverse

Este important de menționat că și „simpla” palmă este asociată cu rezultate adverse semnificative, comparabile cu cele ale abuzului fizic. Chiar dacă unii părinți consideră că o palmă sau o corecție fizică ușoară nu poate face rău, studiile demonstrează că și aceste forme mai puțin severe de pedeapsă pot avea efecte negative pe termen lung asupra sănătății emoționale și comportamentale a copilului.

Studiul, Pedeapsa corporală și răspunsul neuronal ridicat la amenințare la copii, publicat în Child Development, a examinat funcționarea creierului copiilor bătuți ca răspuns la amenințările percepute de mediu în comparație cu copiii care nu au fost bătuți. Folosind evaluarea RMN, autorii studiului au descoperit că bătaia provoacă un răspuns similar în creierul copiilor la experiențe mai amenințătoare, cum ar fi abuzul sexual.

„Unde dă mama…” nu mai crește decât răul

Pedeapsa corporală a copiilor este o problemă care transcende culturile și rămâne extrem de încărcată, atingând probleme dificile legate de autonomia copiilor, drepturile și responsabilitățile părinților și interesele societății. Cu toate acestea, pentru o practică culturală care rămâne omniprezentă, cercetarea efectelor pedepselor corporale este aproape în întregime uniformă în acordul său că practica nu funcționează și are efecte negative de durată asupra copiilor.