Copil sensibil, energic sau anxios? Cum ar trebui să reacționeze părinții pentru o comunicare eficientă, în funcție de temperamentul celui mic

Fiecare copil se naște cu propriul său mod de a aborda lumea. Acesta este temperamentul sau felul lui de a fi, stilul emoțional al fiecărui om și cât de ușor se adaptează la situații. Unii copii sunt previzibili. Sunt calmi și abordează majoritatea experiențelor într-un mod pozitiv. Alții sunt mai „dificili”. Lor este mai greu să-și gestioneze și să-și exprime emoțiile. Înțelegerea temperamentului unui copil vă poate ajuta să le sprijiniți o dezvoltare sănătoasă.

Temperamentul este un termen care descrie stilul emoțional al unui copil și cât de ușor se adaptează la situații. În cea mai mare parte, temperamentul este o calitate cu care ne naștem. Cu toate acestea, poate fi modificat de experiențele și interacțiunile noastre cu alți oameni, dar și mediul în care trăim, precum și sănătatea îl pot influența.

Ce este temperamentul

Potrivit Asociației Americane de Psihologie (APA), temperamentul este fundamentul personalității. Această fundație cuprinde mai multe dimensiuni, inclusiv nivelul de energie, starea de spirit și dorința de a explora lumea. În timp ce aceste trăsături sunt adesea văzute ca fiind relativ stabile în timp, cercetările au arătat că unele aspecte ale temperamentului se pot schimba.

Psihologii văd adesea temperamentul ca fiind determinat biologic și prezent devreme în viață. Cu toate acestea, temperamentul poate fi influențat de familie, cultură, experiențe individuale și alți factori de mediu. Altfel spus, o persoană nu are capacitatea de a-și schimba temperamentul, ci mai degrabă de a-și folosi cunoștințele dobândite pentru a se adapta la mediu.

Cele 9 trăsături ale temperamentului

Fiind conștient de unele dintre caracteristicile temperamentului, vă puteți înțelege mai bine copilul și îi puteți aprecia unicitatea. De asemenea, poate ajuta la gestionarea unui temperament diferit și la evitarea neînțelegerilor și a conflictelor.

Unul dintre studiile majore asupra temperamentului a venit de la cercetătorii Alexander Thomas și Stella Chess, care au subliniat următoarele nouă trăsături ale temperamentului:

1. Nivelul de activitate – se referă la nivelul de activitate fizică, mișcare, neliniște sau comportament agitat pe care un copil îl arată în activitățile zilnice (și care poate afecta, de asemenea, somnul).
2. Ritmuri biologice – predictibilitatea și variabilitatea funcțiilor fizice de bază ale unui copil, inclusiv mâncatul, somnul și folosirea toaletei.
3. Sensibilitate – răspunsul unui copil la informații senzoriale precum sunetul, lumina, atingerea, mirosul și gustul.
4. Adaptabilitate – cât de ușor se adaptează un copil la o schimbare sau situație nouă și cum face față schimbărilor din mediul său.
5. Abordare și retragere sau reacție inițială – se referă la modul (rapid și îndrăzneț sau lent și ezitant) în care un copil răspunde la un nou stimul. Arată, practic, deschiderea copilului către noutate, caracterizată printr-o tendință de a se apropia sau de a se retrage de noi, medii și experiențe.
6. Intensitatea reacției – cât de puternic reacționează copiii la diverse situații, în special la stimuli emoționali.
7. Atenție – capacitatea unui copil de a se concentra pe sarcini și de a persista în rezolvarea problemelor dificile.
8. Distragerea atenției – cât de ușor poate fi distras un copil de la o sarcină de ceea ce se întâmplă în mediul său (cum ar fi imagini și sunete).
9. Starea de spirit – tendința naturală a unui copil spre pozitivitate sau negativitate.

Aceste trăsături descrise sunt incluse în orice „tip de temperament” sau „stil” care definesc un temperament impulsiv, uneori chiar violent (temperamentul coleric), vioi, vesel, bine dispus, ușor adaptabil (temperamentul sangvinic), calm, imperturbabil, cu răbdare și toleranță (temperamentul flegmatic) și emotiv și sensibil, cu dificultăți de adaptare, cu capacitate de lucru redusă, înclinat spre reverie (temperamentul melancolic). Cu toate acestea, nu toți copiii se pot încadra perfect în aceste patru tipuri, unii putând avea trăsături din stiluri diferite.

De ce contează temperamentul

Ca părinte, înțelegerea temperamentului copilului vă poate ajuta să determinați cum să vă sprijiniți copilul cel mai eficient pe baza trăsăturilor pe care le prezintă. Înțelegerea temperamentului lor vă poate ajuta să știți modul în care copilul ar putea reacționa la o anumită situație, astfel încât să puteți planifica activități care să-i respecte nevoile emoționale și abordarea lumii.

Ce nevoi au copiii în funcție de trăsăturile de temperament pe care le manifestă

Comportamentul unui copil este o reflectare a temperamentului său. Înțelegând felul de a fi al unui copil, ca părinți îi putem ajuta cum să răspundă în mod adecvat declanșatorilor interni. Ca exemplu, când un părinte consideră că un copil a reacționat într-un mod „intenționat” altfel decât își dorește părintele „pentru a-l supăra”, adică nu face ce i s-a cerut, de vină este diferența de temperamente dintre cei doi.

Când părinții și copiii au temperamente nepotrivite, tensiunea din relația părinte-copil poate fi amplificată. Părinții pot atribui în mod incorect diferențele de stil de interacțiune întârzierii de dezvoltare a copilului, atribuind intenția în spatele comportamentului sau crezând că un copil își poate schimba pur și simplu temperamentul. Înțelegându-le temperamentul îi puteți sprijini să se adapteze la mediul lor și să-și înțeleagă propriile preferințe pentru a se putea adapta la diferite medii. Să luăm fiecare trăsătură de temperament în parte:

Nivel ridicat de activitate

Aspecte pozitive: copilul energic, dornic să exploreze mediul înconjurător. Copilul cu un nivel ridicat de activitate este activ chiar și când spune că se plictisește.

Provocare: un astfel de nivel de energie îl poate face pe copil să fie neliniștit. El poate fi impulsiv sau chiar nesăbuit. Este și un copil ușor de distras, orice activitate nouă îi va fura atenția de la cea în care este deja angrenat.

Sfat pentru părinți: un astfel de copil are nevoie de activități fizice în care să-și consume energia. Ajută sporturile de echipă.

Nivel scăzut de activitate

Aspecte pozitive: aproape nimic nu-i perturbă activitățile.

Provocare: are un ritm lent în îndeplinirea sarcinilor, astfel încât nu de puține ori este etichetat ca fiind leneș.

Sfat pentru părinți: organizați-l astfel încât să-i oferiți timp suplimentar pentru a-și termina sarcinile. Cu toate acestea, setați un anumit interval orar și exersați cu el să se încadreze în acel timp. Evitați criticile la adresa ritmului său lent.

Nivel neregulat de activitate

Aspecte pozitive: chiar dacă e întrerupt în timpul activităților sale zilnice, nu pare să îl supere acest lucru.

Provocare: când spunem „activitate neregulată”, ne referim și la modelele de somn, de masă, de a folosi toaleta.

Sfat pentru părinți: acești copii pot fi ajutați dacă li se stabilește o rutină și sunt îndrumați să o respecte. Acest lucru presupune o rutină de masă, de culcare, fără însă a fi forțat să mănânce sau să se culce.

Adaptabilitate lentă

Aspecte pozitive: un copil care manifestă această trăsătură de temperament e mai puțin afectat de influențe negative.

Provocare: este, însă, afectat de schimbări și tranziții. Are nevoie de mult timp pentru a se adapta.

Sfat pentru părinți: stabiliți rutine zilnice consistente și previzibile. Pregătiți în avans copilul pentru schimbări și încercați mai multe expuneri de scurtă durată.

Copil cu sensibilitate crescută

Partea pozitivă: copilul sensibil este foarte conștient de schimbările din mediul înconjurător și de sentimentele celorlalți.

Provocare: partea provocativă cu un astfel de copil este că reacționează exagerat la stimuli normali, de zi cu zi (lumină, zgomot, mirosuri, texturi, durere, evenimente emoționale).

Sfat pentru părinți: reduceți nivelurile de stimulare. Anticipați problemele și pregătiți din timp copilul. Atunci când este posibil, respectați-le preferințele.

Sursa foto: Dreamstime.com