Copilăria și războaiele lumii, în mărturii impresionante, la București: „Mi-am dat seama că glonțul m-ar fi lovit dacă nu ar fi fost câinele acela”

​De 1 iunie, bucureștenii ar putea face o incursiune în lumea emoționantă a copilăriei în vreme de război, din toată lumea. Acesta este scopul expoziției LISTEN (ASCULTĂ), curatoriată de War Childhood Museum, singurul de acest fel din lume. HotNews.ro a stat de vorbă cu fondatorul acestuia, un tânăr născut în Sarajevo, care a realizat că în dezbaterea publică lipsesc perspectivele celor mici care sunt afectați de războaie.

De pe 12 mai și până pe 12 iunie 2023, Muzeul Național al Țăranului Român din București găzduiește o expoziție unică, LISTEN (n.r. ASCULTĂ), curatoriată de War Childhood Museum/Muzeului Copilăriei în Vreme de Război, singurul muzeu din lume dedicat memoriei copilăriei afectate de experiența războiului.

Poți găsi aici povești emoționante și obiecte-simbol ale copiilor din Ucraina, Siria, Afganistan, Bosnia, Yemen, Irak, Palestina, Eritrea. Vei fi părtaș la o călătorie vizuală și auditivă care-ți va demonstra reziliența celor mici, dar și consecințele complexe pe care conflictele le au asupra lor.

În încercarea de a înțelege mai bine obiectivul unui astfel de muzeu, cât și scopul său la nivel global, am stat de vorbă cu fondatorul lui, Jasminko Halilovic, dar și cu Dragoș Neamu, Coordonator Departament Relații Internaționale și Proiecte Culturale al RNMR (Rețeaua Națională a Muzeelor din România).

Un muzeu deschis la Sarajevo în 2017

War Chilhood Museum, Sarajevo. FOTO: Arhiva personală

Muzeului Copilăriei în Vreme de Război (WCM) și-a deschis porțile în 2017, la Sarajevo, la inițiativa lui Jasminko Halilovic. În 2010, tânărul care avea atunci 22 de ani, i-a rugat pe oameni să-i răspundă la întrebarea „cum a fost pentru tine războiul cât erai copil?”

A primit mii de răspunsuri, în urma cărora, după o muncă de doi ani și jumătate, a apărut cartea „War Childhood”, în ianuarie 2013, tradusă în șase limbi. Jasminko a fost apreciat global pentru munca lui și mărturisește că apoi „viața lui s-a schimbat total.”

Modul în care poveștile din carte i-au emoționat pe oameni și i-au făcut să conștientizeze îndeaproape ce înseamnă războiul pentru cei mici, l-a determinat să pună bazele unui muzeu. În ultimii ani, spațiul și-a extins activitățile către zonele de conflict contemporane și a devenit o platformă internațională care dă voce copiilor afectați de război din toată lumea.

În prezent, colecția multipremiatului muzeu este formată din peste 5.000 de obiecte personale și sute de ore de mărturii de istorie orală și video. Pe lângă expoziții și activități de cercetare, muzeul a dezvoltat și implementat o gamă largă de programe educaționale, pentru a crește gradul de conștientizare a publicului privind importanța păcii și a asumării responsabilității pentru menținerea ei. Educatorii muzeului lucrează anual cu peste 5.000 de copii, atât online cât și fizic.

Cum a început totul: „Mi-am dorit să prezint experiențele copiilor din timpul războiului bosniac”

În 2010, la vârsta de 22 de ani, Jasminko Halilovic era un antreprenor care avea un interes special pentru artă și cultură și era implicat în mai multe proiecte editoriale.

„Întotdeauna mi-am dorit să produc ceva în legătură cu experiența copilăriei în vreme de război. Am făcut parte din generația asta și am simțit că perspectivele celor mici nu sunt prezentate când vine vorba de documentarea războiului bosniac (1992-1995). M-am gândit că pot scrie o carte care să acopere aceste lipsuri, o carte despre experiența colectivă a generației mele”, a spus el.

Tânărul avea patru ani atunci când a început războiul din Bosnia și opt ani atunci când s-a terminat. El povestește cum la acei ani fragezi, nu ești complet conștient de tot ceea ce se întâmplă în jurul tău, așa cum pot fi copiii mai mari. Fondatorul WCM se consideră norocos pentru că n-a experimentat acele conflicte cu o minte dezvoltată, dar și pentru faptul că a fost alături de părinții lui și nimeni nu a fost rănit.

„Mereu m-am considerat unul dintre „norocoși”, iar ăsta a fost motivul pentru care nu mi-am dorit să fac acest proiect doar despre propria mea experiență”, adaugă el.

„După ce am ascultat toate acele povești despre război, am înțeles că nu știu mai nimic”, adaugă tânărul, nu fără a sublinia că este o experiență complexă și unică pentru fiecare individ în parte, deși cumva similară pentru cei care au trăit-o.

În clipa în care a pus bazele proiectului de carte, a înțeles că simpla existență a acestei inițiative și oportunitatea oamenilor de a-și împărtăși poveștile contează extrem de mult.

„Scopul meu a fost acela de a muta atenția pe experiențele copiilor, dar pe măsură ce am aprofundat subiectul, am înțeles și efectele pozitive pe care le poate avea asupra celor care-și împărtășesc poveștile. Am fost martor la unii participanți care au revenit în locurile natale, la 18 ani distanță, doar pentru că s-a lansat cartea asta.

Plus de asta, am înțeles cum cartea are potențialul de a provoca percepția oamenilor despre copiii afectați de război, și anume aceea că sunt doar victime pasive. Din toate amintirile pe care le-am colecționat în carte, am înțeles extrem de bine cum cei mici afectați de război sunt puternici, rezilienți, creativi, și pot influența viața celor din jurul lor”, explică Jasminko.

Deschiderea muzeului WCM: „Oamenii tind să-și conecteze amintirile de obiectele personale”

Expoziția LISTEN, București. FOTO: Ana Tepșanu/ HotNews.ro

După lansarea cărții și traducerea ei în șase limbi, Halilovic a prezentant publicația în diferite țări din lume, inclusiv în Japonia, unde a avut șansa să vorbească cu cei care au fost copii în Al Doilea Război Mondial și a auzit cât de ușor se identifică oamenii cu amintirile din carte.

„Am avut confirmarea faptului că vorbim despre o experiență universală care conectează comunități din jurul lumii, așa că mi-am dorit să fac ceva mai mult, ceva care să documenteze și să spună aceste povești în mod continuu”, precizează el.

A hotărât să deschidă un muzeu, după ce a observat cum oamenii tind să-și conecteze amintirile de obiectele personale. În punctul de start, confirmă fondatorul, nu știa nimic despre muzee și nu avea nici măcar o echipă, dar pas cu pas a găsit parteneri, donatori și colegi, a început să organizeze primele expoziții, iar în cele din urmă au deschis și expoziția permanentă din Sarajevo.

Munca lor s-a transformat într-o mică organizație internațională, care adună aproape 30 de oameni în diferite țări din lume.

„Am avut un răspuns extrem de pozitiv din partea publicului, dar și a experților, iar în 2018 muzeul a primit premiul Consiliului Europei”, spune Jasminko.

WCM adună peste 5000 de obiecte personale din 17 zone de conflict, de la cel de-al Doilea Război Mondial și până în prezent. Activitatea instituției este și una educativă despre importanța păcii și lucrează cu profesori, școli și studenți din toată lumea, dar vor să dezvolte și un joc video pe aplicația Oculus, bazat pe colecția existentă în muzeu.

„Poveștile personale sunt importante”

„Cred că poveștile personale sunt importante și aduc realitățile războiului mai aproape de noi și ne ajută să înțelegem cât de complexe sunt consecințele acestuia. Cred și că oamenii au mult respect pentru experiențele trăite de copii și îi ajută să aprecieze și mai mult pacea”, spune Halilovic.

Tânărul vorbește despre cât de benefic este pentru oameni să-și împărtășească poveștile și să reflecteze asupra lor, motiv pentru care WCM lucrează atât cu copii afectați de război, cât și cu adulți care au trecut prin asta când erau mici. Jasminko își aduce aminte de vorbele spuse de Esma atunci când a intrat în muzeu, o bătrânică de 80 de ani, care s-a născut în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a copilărit fără tată, ucis pe câmpul de luptă:

„După 80 de ani, simt în sfârșit că mi-am găsit casa.”

Fondatorul este recunoscător că pot oferi astfel de trăiri oamenilor: „Este fantastic că putem face asta pentru o singură persoană, dar dacă o putem face pentru sute de oameni sau mii de oameni care au trecut prin astfel de experiențe, atunci putem ajuta cu adevărat societatea”, crede el.

Expoziția LISTEN din București: „Românii ar trebui să știe că războiul afectează cel mai mult copiii”

Expoziția LISTEN, București. FOTO: Ana Tepșanu/ HotNews.ro

Expoziția prezentă la București în cadrul Muzeul Național al Țăranului Român își are focusul pe Ucraina, deși prezintă și povești din Bosnia, Kosovo sau Palestina.

„Așa cum îi spune numele, îi rugăm pe oameni să asculte poveștile acestor copii. Conflictul continuă, iar toate țările din Europa trebuie să depună un efort pentru a asigura siguranța copiilor din și din afara Ucrainei. România a găzduit mulți refugiați și, așa cum spun colegii noștri ucraineni, expoziția este și un mod prin care să le mulțumim”, spune Jasminko.

WCM are un birou la Kiev din 2020 și a lucrat în Ucraina și în 2018, unde au documentat experiențele celor mici din afectați de conflictele din Donbas. Odată cu invazia Rusiei în 2022, și-au intensificat cercetarea, iar echipa lucrează nu doar în Ucraina, dar și în Germania, Polonia sau România.

Dragoș Neamu, Coordonator Departament Relații Internaționale și Proiecte Culturale al RNMR, a fost în Sarajevo fix în 2017, anul în care acolo s-a deschis acolo WCM, unde a susținut un atelier despre modul în care Noapte Muzeelor a devenit un fenomen social în România.

„Atunci am avut un contact frontal extrem de contondent cu poveștile din muzeu pentru că, deși cunoșteam subiectul, nu am reușit să anticipez corect forța sa emoțională, impactul teribil asupra minții și, mai ales, asupra sufletului. Am ieșit răvășit, dar cu o convingere. Din acel moment am spus că voi aduce expoziția la București, cândva”, zice el.

Dragoș vorbește și despre cum românii ar trebui să știi că războiul afectează cel mai mult copiii și că nimeni nu-i întreabă despre cum îl resimt.

„Bine, nimeni nu-i întreabă din păcate despre nimic din ce contează cu adevărat, deși ei ar avea foarte multe lucruri interesante și inspirante de spus. Poate dacă ar fi introduși în conversațiile despre război nu ne-am mai confrunta niciodată cu absurditatea existenței lor”, adaugă Neamu.

„Glonțul a lăsat găuri în corpul lui”

Câinele de pluș, expoziția LISTEN, București. FOTO: Ana Tepșanu/ HotNews.ro

„Într-o zi de vară, îmi spălam câinele de pluș și îl atârnam să se usuce, când deodată am auzit un obuz de mortar căzând în apropiere. De îndată ce mi-am dat seama că începuse o luptă, am fugit înăuntru.

Când s-a făcut liniște afară, m-am dus să-mi iau câinele de pluș de la uscător. În acel moment am auzit brusc șuieratul unui glonț. Mai întâi a sărit de jucărie, apoi a lovit peretele și în cele din urmă a căzut la pământ.

Având în vedere de unde vine, mi-am dat seama că glonțul m-ar fi lovit dacă nu ar fi fost câinele acela. Mi-a salvat viața. Glonțul a lăsat găuri în corpul lui, dar le-am cusut repede. De atunci, acest câine a devenit cel mai bun prieten al meu.

Pot să-i spun orice, chiar și cele mai mari temeri ale mele. Am decis să-mi donez câinele de pluș Muzeului deoarece cred că este timpul să-mi iau un câine adevărat cu care să-mi împărtășesc sentimentele. Cred că mi-ar plăcea un Shar-Pei sau un Boxer”, spune Dmytro, născut în 2002 în Ucraina.

Asta este doar una dintre mărturiile pe care le vei găsi în cadrul expoziției din București. Halilovic mai aduce în vedere una, o înregistrare video a unui apel dintre o fiică și tatăl ei:

„El este în Ucraina, unde ninge, iar ea în Spania, ca refugiată, unde nu este zăpadă. Așa că el îi face un om de zăpadă în timpul apelului, iar ea îi oferă instrucțiuni despre cum să facă asta. Este o poveste extrem de puternică.”

„Rolul unui muzeu este să schimbe viețile oamenilor”

Dragoș Neamu încurajează românii să treacă pragul expoziției LISTEN, deoarece vede vizita asta ca pe o terapie personală și de grup, „un soi de „exorcizare” colectivă care ne umanizează și ne face mai buni”.

În ceea ce-l privește pe Jasminko Halilovic, el își dorește ca WCM să fie una dintre cele mai importante platforme din lume pentru pace.

„Nu toată lumea va dori să-și spună povestea, dar vrea ca WCM să fie o platformă pentru doritori. Avem încă foarte multă de făcut, dar cred că ceea ce am reușit în ultimii opt ani ne dă suficientă încredere să ajungem unde ne dorim și să ne transformăm visele în realitate.”