Copilul meu isi suge degetul. Primul viciu din viata noastra

Sa va povestesc cum mi-am convins copilul sa se lase de supt degetul. Marturisesc ca am avut eu insami viciul asta pana pe la 4 ani; am renuntat la el numai inlocuindu-l cu rosul unghiilor. Tentativele de responsabilizare din partea parintilor. Mi-au explicat, m-au dat cu alifii puturoase, m-au rugat frumos, m-au certat, poate mi-au dat si peste mana, cand nu mai suportau sa vada gestul ala obseda(n)t. Degeaba. Am reusit sa-mi deformez dantura, am dintii inghesuiti din cauza lui – a degetului. (Ilinca, cititoare MedLive.ro)

Citeste tot articolul si comenteaza pe MedLive.ro.

De obicei, suptul degetului este un gest mai degraba iritant pentru parinti decat daunator pentru copii. Potrivit datelor din literatura de specialitate, deformarile ireversibile ale maxilarelor apar daca suptul degetului continua si dupa varsta de 5 ani.

• Textul a fost postat sub forma de comentariu in cadrul discutiei online pe tema problemelor dentare ale copiilor, cu dr. Raluca Baba, medic specialist stomatolog.

Este un gest involuntar – spun psihologii – nascut dintr-o nevoie personala, o lipsa, o angoasa, anxietate. Nu sunt anxioasa, dar in perioade mai dificile in viata imi mai rod cate o unghie…

Nu stiu daca sub varsta de 5-6-7 ani unui copil ii pasa ca “i se stramba / cade / usuca / degetul”, ca “numai bebelusii fac asta” (aici poti cel mult sa creezi un complex), ca “nu e voie” sau “nu e frumos”. Genul asta de remarci, dupa parerea mea, are efecte adverse.