Copilul tău este timid? Cum să îl ajuți ca părinte

Cum se manifestă timiditatea copilului și mai ales cum îl poți ajuta să depășească acest comportament care îl ține departe de a-și face prieteni și îi îngreunează viața de zi cu zi?

Copilul timid este nervos sau temător în preajma altor copii. Nu vorbește prea mult sau dacă o face glasul lui este firav. De multe ori, se joacă singur în pauzele de la școală. Urmărește joaca celorlalți copii, dar nu se alătură. Este foarte tăcut. Abia vorbește, chiar și atunci când e întrebat.

Să înțelegem timiditatea copiilor

Timiditatea este o caracteristică normală din punct de vedere al dezvoltării și comună în rândul copiilor mici. Este un răspuns natural la ceea ce poate părea o situație înfricoșătoare sau copleșitoare. Dar timiditatea este dificil de abordat, deoarece este un amestec de emoții. Poate include frica, tensiunea, teama și anxietatea.

Vârstele timidității

Diferite niveluri de timiditate pot apărea pe tot parcursul dezvoltării unui copil, potrivit experților în copilăria timpurie. De exemplu, sugarii se tem în mod natural de noii adulți (anxietatea de separare). Și la vârsta de 4 sau 5 ani, copiii pot dezvolta timiditate conștientă de sine. De obicei, timiditatea dispare treptat pe măsură ce copiii cresc și experimentează o varietate de situații noi. Dar copilul care suferă de timiditate extremă poate avea nevoie de mult mai mult timp pentru a se deschide în fața altor oameni sau situații. S-ar putea să aibă nevoie de ajutorul tău pentru a-și depăși timiditatea sau de psihoterapie.

Tipurile timidității

Heidi Gazelle, de la Universitatea din Carolina de Nord din Greensboro, spune că există 3 tipuri de timiditate, fiecare cu modele foarte diferite de relații sociale:

– Copiii timizi agreabili. Sunt cei care nu inițiază conversații sau jocuri, dar răspund cu aplomb când sunt chemați la joacă ori la discuție. Sunt ușor acceptați de ceilalți și sociabili, odată ce se deschid. Unii copiii îi descriu ca fiind distractivi și mai inteligență decât majoritatea. În ciuda personalității lor, relațiile pozitive din cadrul familiei au dezvoltat abilități sociale suficient de bune pentru a comunica cu ceilalți.

– Copiii timizi imaturi. Acești copii se implică greu în discuții sau în jocul celorlalți, dar după ce sunt acceptați, nu prea sunt plăcuți fiind foarte copilăroși, enervanți și plictisitori. Au puțini prieteni, pentru că oscilează între a fi retrași și a atrage atenția asupra lor.

– Copiii timizi agresivi. Poate părea contradictorie asocierea termenilor timid și agresiv, dar Gazelle a descoperit un grup de copii care, deși au interacționat greu cu alți copii, atunci când au făcut-o au reacționat violent sau ostil. Și, cu toate că leagă greu prietenii, acești copii sunt cel mai adesea respinși, excluși sau agresați de ceilalți.

Aspecte pozitive ale timidității

Timiditateaare și aspecte pozitive. Un comportament timid este adesea asociat cu o serie de comportamente pozitive:

– un copil timid este cuminte și, drept urmare, ușor de îngrijit;

– un copil timid se descurcă de regulă bine la școală, pentru că este liniștit, răbdător și știe să asculte;

– un copil timid nu intră în necazuri.

Cauze posibile ale timidității

Unele dintre cauzele posibile ale timidității, adesea în combinație, pot fi:

– Genetică – aspecte ale personalității pot fi decise, cel puțin parțial, de structura genetică moștenită.

– Personalitate – bebelușii sensibili emoțional și ușor de speriat riscă să devină copii timizi.

– Comportament învățat – copiii învață copiind cele mai influente modele: părinții. Părinții timizi îi pot „învăța” timiditatea pe copiii lor prin exemplu.

– Relații de familie – copiii care nu se simt atașați de părinții lor sau care au avut parte de neglijență din partea părinților pot fi anxioși și predispuși la un comportament timid. Pe de altă parte, părinții hiperprotectivi își pot învăța copiii să fie inhibați și să simtă teamă, in special de situațiile noi.

– Lipsa interacțiunii sociale – copiii care au trăit izolați în primii ani de viață ar putea să nu dețină abilitățile sociale care să permită o interacțiune ușoară cu persoane necunoscute.

– Critica aspră – copiii care sunt tachinați sau agresați de persoane importante din viața lor (părinți, frați și alți membri apropiați ai familiei sau prieteni) pot deveni timizi.

– Teama de eșec – copiii care au fost împinși de prea multe ori dincolo de capacitățile lor (și apoi făcuți să se simtă rău atunci când nu s-au „potrivit”) pot avea o teamă de eșec care se manifestă sub formă de timiditate.

Atitudinile părinților sunt cruciale

Părinții sunt foarte influenți în viața copiilor lor – probabil mult mai mult decât își dau ei seama. Iată cum ar trebui să vă comportați ca părinți față de un copil timid:

– Nu-l criticați. Fiți susținători, empatici și înțelegători.

– Încurajați-l să vorbească despre motivele timidității sale – de ce se teme?

– Povestiți-i despre momentele din viața ta când ai fost timid și cum le-ai depășit. Recunoașteți-vă propria timiditate, deoarece copiii mici își văd adesea părinții ca fiind perfecți. Asta îl poate face să se simtă mai bine și să-i reducă anxietatea generală.

– Nu vă etichetați copilul ca fiind „timid” și nu permiteți nici celorlalți să folosească această etichetă.

Ce poți face ca să-l ajuți

Ca părinte, poți să-și ajuți copilul să fie mai sociabil. Strategiile depind de fiecare copil și de circumstanțe, dar pot include:

– Împărtășește cu el strategiile tale personale pe care le-ai învățat de-a lungul anilor despre depășirea timidității. Practicați aceste strategii cu copilul.

– Arată-i copilului numeroasele avantaje de a nu fi timid. Oferă exemple din viața ta.

– Încurajează comportamentul din afara casei sau a cercului de prieteni apropiați. Lăudați-vă copilul atunci când face față cu brio unei situații nefamiliare sau când întâlnește o persoană nouă și își înfrânge timiditatea.

– Stabilește obiective cu copilul și ajută-l să le îndeplinească. De exemplu, a saluta un alt copil poate fi un prim pas important.

– Implică-l în mod deliberat în situații noi. Urmărește micile schimbări de comportament și construiește comportamentul acestuia treptat. Susține-l!

– Ajută-l să exceleze în ceea ce face cel mai bine.

Timiditatea poate fi modelată

Timiditatea poate fi moștenită, dar nu permanentă, arată un studiu recent publicat. Asta înseamnă că un copil timid, care crește într-un mediu plin de susținere și dragoste, va reuși până în anii de școală să devină mult mai puțin introvertit decât unul care s-a născut timid și mediul în care trăiește îi accentuează această timiditate.

Sursa foto: Dreamstime.com