Sari direct la conținut

Corespondenţă din Groenlanda: Am venit să vedem cum arată și care e miza locului de unde poate începe noua împărțire a lumii, idee care sperie de la Berlin până la București. Cade „cortina de gheață” peste lume? 

HotNews.ro
Corespondenţă din Groenlanda: Am venit să vedem cum arată și care e miza locului de unde poate începe noua împărțire a lumii, idee care sperie de la Berlin până la București. Cade „cortina de gheață” peste lume? 
Orașul Nuuk, Groenlanda, 30 martie 2021. Sursa foto: Emil Helms / AFP / Profimedia

HotNews transmite din capitala cea mai nordică a lumii, oraşul Nuuk din Groenlanda, după ce insula a devenit un simbol pentru „Marea Resetare”. Preşedintele SUA Donald Trump a spus că nu exclude folosirea armatei pentru a prelua teritoriul.

Pleci luni spre Groenlanda, ca să ajungi marți, dar e joi seara și 8 rânduri de oameni se hâțână încă într-un Airbus A330neo. Aeronava are o super tehnologie, care însă geme în fața vântului care mătură cerul arctic de deasupra punctului de lumină numit Nuuk. 

Aterizare de neuitat la Nuuk

Din cauza vremii de la destinația din Groenlanda, am stat blocat două zile în Copenhaga. Abia acum ne apropiem de aterizare la Nuuk. Se aplaudă frenetic. „Jesus!”, îi scapă unuia dintre pasageri. Camera video de sub avion arată un continuu alb, iar camera din faţă îți proiectează un gri care nu te lasă să distingi cerul de pământ. 

Avionul companiei naționale, Air Greenland, după aterizare. Nuuk, Groenlanda, 23 ianuarie 2025 Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

Suntem la sol. Alte aplauze. Micul aeroport groenlandez are şase porţi şi o singură curea de bagaje. Aici pot ateriza aeronave civile atât de mari abia din noiembrie, după modernizare. Am ajuns în Nuuk, capitala cea mai nordică din lume.

Oameni debarcă din avion și merg spre terminal pe pista aeroportului din Nuuk, Groenlanda, 23 ianuarie 2025 Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

Forța dreptului și dreptul forței celui mai puternic

Suntem aici, în urbea nordică unde locuiesc 19.000 de locuitori, pentru că Nuuk și Gronenlanda au devenit, fără voia lor, un simbol al lumii în schimbare rapidă. Așa cum a relatat CNN, insula a fost pur și simplu amenințată în procesul de „resetare a lumii”. După victoria zdrobitoare, numeric, dar mai ales cultural, a lui Donald Trump și pe fondul avansulului mișcărilor populiste în Europa, pe toată planeta s-a transmis șocul anticipativ al iminentei schimbări. 

Nuuk, Groenlanda. Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

Donald Trump a dat și exemple: Panama și Groenlanda, pe care le-a revendicat pentru SUA. Diplomații planetei și-au vărsat cafelele în poală. Groenlanda a replicat că nu e de vânzare, dar hai să discutăm! 

Un singur om și două denumiri geografice au provocat un preinfarct politicii de după Cel de-al Doilea Război Mondial, întemeiată pe o lume cu reguli. Va ceda forța dreptulului în fața dreptului forței? 

Iar dacă Trump nu glumește, și felul în care zdruncină în primele sale zile sistemul din SUA arată că nu glumește, atunci forța dreptului, pe baza căreia am funcționat până acum, este provocată de dreptul forței. Unul dintre răspunsurile pentru ce ce poate întâmpla la București, la Paris și la Berlin e aici, în Groenlanda. 

Un oraș surprinzător de modern

În Nuuk sunt -12 grade Celsius şi zăpada pare eternă. Vântul te foarfecă prin fiecare cusătură a hainelor, iar soarele e prea departe, nepăsător. Pământul, atunci când e pământ, e îngheţat. 

Părinți își duc copiii la plimbare, Nuuk, Groenlanda, 23 ianuarie 2025 Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

În rest, stânci şi, din nou, gheaţă. Nuuk e oraşul caselor pescărești, dar într-o formă modernă, estetică, moralist în culori și impecabil prin designul minimalist și seducător scandinav. Și mulți oameni pe străzi, îmbrăcați gros, dar nu ”înfofoliți”. E ca un mare catalog de case și mobilă de bun gust, populat însă, un progresism care normal că l-a enervat pe Donald Trump. 

Înainte să ajungi în Groenlanda te aștepți, plin de prejudecăți, la o mare pârtie. În realitate, la Nuuk descoperi un loc de o urbanitate strălucitoare. 

Nu lipsesc blocuri în zonele rezidențiale. Nuuk, Groenlanda, 30 martie 2021. Foto: Emil Helms / AFP / Profimedia

Cromatica clădirilor e o tradiţie din vremea colonială, când locul era stăpânit cu mână de fier de Danemarca, iar fiecare nuanță vorbea despre rolul clădirii. Bisericile şi şcolile erau roşii, casele galbene erau ocupate de medici, cele verzi – de mecanici, cele albastre – de pescari, iar cele negre – de poliţie.

Așa arată capitala vara. Nuuk, Groenlanda, 31 iulie 2017. Foto: David Goldman / AP / Profimedia

Orașul fără drumuri de ieșire

Nu există cale rutieră pentru a ajunge sau pentru a pleca din oraş. Vaporul sau avionul sunt singurele opţiuni. Dar nici călătoriile pe mare sau în aer nu sunt sigure. Furtunile obişnuiesc să le dea multe zile libere angajaţilor de la aeroportul inaugurat recent. Cei 19.000 din locuitorii micului miracol Nuuk reprezintă o treime din populaţia totală a Groenlandei.

Cerul s-a limpezit și ninsoarea a încetat. Nuuk, Groenlanda, 23 ianuarie 2025 Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

Spre deosebire de graba de pe pistele bicicliştilor din Copenhaga, Nuuk are un alt ritm, un alt tempo în care parcă ai mai mult timp să auzi secundarul. Aici, oamenii cred mai mult în vorbele termometrului decât în cele ale ceasului. Dacă Robert Levine are dreptate și „Cum ne deplasăm în timp înseamnă cum ne trăim viaţa”, atunci în concertul despre ritmul diferit al ţărilor şi al oraşelor Nuuk e metronomul mutat de vânt și ancorat de răbdarea oamenilor. 

Aici, iarna durează şapte luni. În ianuarie, soarele răsare aproape de 11 ziua și apune până în 5. 

Înainte de căderea soarelui, undeva la 3 după-amiază, a început din nou să ningă ușor. Nuuk, Groenlanda, 23 ianuarie 2025. Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

Martie e cea mai rece lună. În decembrie, cea mai scurtă zi are patru ore de lumină, de la 11.22 la 15.28. În iunie, cea mai lungă zi are 22 de ore de lumină, de la 3:00 dimineaţa, la 1:00 noaptea. Locul are cea mai mare rată a sinuciderilor din lume, iar alcoolismul e o suferință grea. 

Organizația de mediu Urani Naamik împarte fluturași în Nuuk, pentru alegerile generale din Groenlanda. 3 aprilie 2021. Foto: Emil Helms / AFP / Profimedia

E ger, dar nu e aşa cum ar fi putut fi. Curenții oceanici din Mexic ridică temperatura în Nuuk la o medie de -9 grade pe timp de iarnă. În oraşul Iqaluit din Canada, aflat la 800 de kilometri distanță, pe aceeaşi paralelă, temperatura medie e de -27 de grade.

Paradoxurile Groenlandei

Groenlanda e de 9 ori cât România şi jumătate din suprafaţa tuturor statelor din Uniunea Europeană. 80% din întinderea insulei e gheață, cea mai mare suprafață de alb înghețat după Antarctica. În unele zone, stratul de gheaţă are 3 kilometri grosime. 

Groenlanda funcţionează ca regiune autonomă în cadrul Regatului Danemarcei. Politica externă este controlată de Danemarca, singurii militari de pe insulă sunt fie danezi, fie americani, iar politicile sociale sunt puternic susţinute tot de la centrul Regatului. În urma unui acord în 2009, Groenlanda poate să-şi declare independenţa faţă de Copenhaga după organizarea unui referendum, sugerat de premierul Mute Egede în ultimul discurs de Anul Nou

Acesta ar putea fi ţinut odată cu alegerile parlamentare din aprilie. Deocamdată, însă, Groenlanda e dependentă de ajutorul financiar din Danemarca, primind un sprijin anual de 500 de milioane de dolari (aproximativ 20% din PIB-ul insulei), arată Foreign Policy. Ca un tânăr care-şi afirmă independenţa pe banii părinţilor.

Imagine estivală, Nuuk, Groenlanda. Statuia lui Hans Egede, misionarul luteran care a fondat Nuuk în 1728, ocupă vârful dealului din partea stângă a fotografiei. Sursa: Marli Miller/UCG/Universal Images Group / Universal images group / Profimedia

Totuşi, în lupta pentru independenţă, locuitorii din Groenlanda, oricum conservatori, au devenit mai suveranişti decât oricând în istoria lor. E un tip de suveranism care nu implică un exotism șamanic, ci pragmatismul reflectat în căutarea unor parteneri externi care să respecte bogăţia şi tradiţiile insulei. 

Un şoc pe insula de gheaţă

Ideea de a cumpăra Groenlanda nu e deloc nouă. Președintele american Harry Truman s-a oferit să cumpere insula pentru 100 de milioane de dolari în aur încă din 1946. Danemarca a refuzat, dar câțiva ani mai târziu a fost de acord cu o prezență militară americană permanentă, care a devenit parte a strategiei de apărare a NATO din Războiul Rece. 

Din 2016 până în 2019, şi administraţia Trump a mai vehiculat această idee, fără să facă ceva în sensul ăsta. „Absurd”, i-a răspuns atunci premiera Danemarcei, Mette Frederiksen. Odată cu administraţia Biden, SUA a ales calea negocierii şi a redeschis, după zeci de ani, un consulat în capitala Nuuk. În 2021, SUA oferea un pachet de 10 milioane de dolari pentru dezvoltarea sectorului minier, a turismului şi a educaţiei, pe lângă alte 12 milioane de dolari, oferite în 2020. Numai că ideea de a cumpăra a reapărut odată cu întoarcerea lui Trump la Casa Albă. 

Nuuk, Groenlanda, 23 ianuarie 2025. Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

Guvernele Danemarcei și Groenlandei s-au declarat ferm împotriva ideii că națiunea arctică poate fi cumpărată. „Nu suntem de vânzare și nu vom fi niciodată de vânzare. Nu trebuie să pierdem lupta noastră de ani de zile pentru libertate”, a scris prim-ministrul Groenlandei Múte Egede într-o postare pe Facebook la sfârșitul lunii decembrie. 

Donald Trump i-a răspuns într-o conferinţă de presă, sub palmierii de la Mar-a-Lago, când a fost întrebat dacă poate promite că nu va folosi armata pentru a prelua teritoriul danez: „Nu te pot asigura (n.r. Că nu va folosi armata). Dar pot spune asta: avem nevoie de ei pentru securitatea economică”, a spus Trump unui reporter, în urmă cu mai bine de o săptămână. Apoi, fiul său, Donald Trump Jr., a venit personal în Groenlanda, într-o „excursie de o zi”.

Avionul cu Donald Trump Jr. la bord, pe aeroportul din Nuuk, Groenlanda, 7 ianuarie 2025. Foto: Emil Stach / AP / Profimedia

Premiera Danemarcei Mette Frederiksen a anunțat într-un scurt discurs televizat că a vorbit la telefon timp de 45 de minute cu Donald Trump. Ea a confirmat „interesul semnificativ al lui Donald Trump în Groenlanda”, și a spus că „Groenlanda nu este de vânzare. Depinde de Groenlanda însăși să decidă asupra independenței.” S-a ajuns și mai departe. Un europarlamentar danez chiar l-a înjurat pe Trump de la microfonul Parlamentului European. 

Declarațiile lui Trump despre Groenlanda au continuat încă din prima zi de după instalarea sa în funcţia de preşedinte al SUA. „Groenlanda este un loc minunat. Avem nevoie de securitate internațională echitabilă și sunt sigur că Danemarca va ceda. Cred că îi costă mulți bani să întrețină, să păstreze Groenlanda”, le-a spus Trump reporterilor luni seară la Biroul Oval, în timp ce semna primele ordine executive.

Care e miza?

Pentru ce? În joc sunt bogăția minerală a Groenlandei, deschiderea unor rute polare de transport maritim mai scurte ca urmare a topirii gheții și importanța securității zonei ca barieră a Americii de Nord în cazul unui atac rusesc. În ultimii ani, SUA, China şi Rusia au făcut un balet diplomatic pe tărâmul îngheţat. Asta în timp ce groenlandezii încearcă să-şi dea seama care e cea mai bună direcţie a luptei pentru independenţă a acestui ţinut fascinant.

Declaraţiile lui Trump au creat incertitudine cu privire la intențiile pe termen scurt ale SUA și la natura pe termen lung a abordării sale față de relațiile internațională, susţine Thomas Hughes, profesor universitar şi expert în securitate, într-o analiză pentru The Conversation.

„S-a îndepărtat de principiile NATO și ONU și de acordul de a nu amenința cu folosirea forței împotriva aliaților, iar linia dintre aliaţi şi inamici devine neclară”, a spus Hughes. 

De ce e Groenlanda importantă pentru securitatea SUA

Din perspectiva apărării, Groenlanda este o piesă importantă pe tabla de şah a teritoriului arctic. SUA au capacitatea de a disloca nave și aeronave de pe acest teritoriu, precum și de a-l utiliza pentru echipamente de supraveghere.

De la construirea în 1953 a bazei Pittufik (fosta bază aeriană Thule), aflată la jumătatea distanţei dintre Moscova şi New York, SUA au avut o prezență militară importantă în Groenlanda. Pe lângă apărarea antirachetă și supravegherea spațială, baza găzduiește, de asemenea, o pistă lungă și cel mai nordic port maritim cu apă adâncă din lume, arată site-ul bazei militare. Iar în conformitate cu termenii Acordului privind apărarea Groenlandei, semnat în 1951, SUA ar putea oricând să își consolideze prezența militară pe insulă.

De fapt, în timpul Războiului Rece, SUA a avut mai multe baze militare în Groenlanda. După prăbuşirea URSS, unele au ajuns la fier vechi, îngheţat. Nu mai era nevoie de ele. Zona arctică redevenea tărâmul sterp, îndepărtat, fără mare valoare strategică. Numai că, în ultimii ani, lucrurile s-au schimbat. Iar acum SUA vrea să se întoarcă mai puternic pe insulă.

În prima zi în calitate de preşedinte al SUA, în timp ce semna ordine în Biroul Oval, Trump a repetat că SUA trebuie să controleze Groenlanda pentru a asigura securitatea internaţională. Numai că, de data aceasta, SUA nu mai e singura superputere care îşi îndreaptă telescopul către Groenlanda şi Cercul Polar.

Președintele Statelor Unite, Donald Trump, în Biroul Oval al Casei Albe din Washington, DC, după ce a semnat o serie de ordine executive, pe 23 ianuarie 2025. Foto: Yuri Gripas – Pool via CNP / MEGA / The Mega Agency / Profimedia

Rusia. Divide et impera

Din Rusia se vehiculează deja ideea împărţirii insulei îngheţate: Andrei Guruliov, deputat în Duma de Stat, a susţinut recent că „războiul din Arctica a început” și că Rusia ar trebui să caute să își consolideze resursele din nord. 

Asta a stârnit imediat amintiri amare și un atac de panică, tăcut dar puternic, în toată Europa de Est, împărțită la un moment dat între Vest și Rusia. 

„Odată ce Trump și-a anunțat aspirațiile pentru Groenlanda, de ce nu ne uităm și noi la Groenlanda? Avem nevoie de Groenlanda? Aceasta nu este o glumă. Cu siguranță avem nevoie de ea”, a spus deputatul rus Guruliov la televiziunea de stat din Rusia. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, chiar a sugerat ideea unui referendum, precum în Crimeea, a cărui miză să fie independenţa teritoriului danez.

Nu e prima încercare a Rusiei de a ancora în Groenlanda. În 2022, un raport al Serviciului Danez de Securitate și Informații a acuzat Rusia de falsificarea unei scrisori care pretindea a fi de la ministrul de externe al Groenlandei către senatorul republican Tom Cotton.

Scrisoarea menționa: „Guvernul nostru va depăși toate barierele legale și politice și va organiza referendumul privind independența Groenlandei față de Danemarca cât mai repede posibil”. Potrivit raportului Serviciului de Informaţii danez, scrisoarea ar fi fost fabricată şi „distribuită pe internet de agenți de influență ruși, care au dorit să creeze confuzie și un posibil conflict între Danemarca, SUA și Groenlanda”.

O cortină de gheaţă”

Strategia Rusiei pentru influenţă în zona arctică e însă mai veche. Începând din 2014, când a anexat Crimea, Rusia şi-a extins şi numărul de instalaţii militare din nordul ţării. O „cortină de gheaţă” s-a aşezat peste teritoriul arctic, arată un studiu al think-tank-ului american Centrul Strategic pentru Studii Internaţionale. 

Acum, Rusia, are mai multe baze aeriene, terestre şi navale în regiune decât oricând de la prăbușirea Uniunii Sovietice, deţinând supremaţia militară a regiunii, arată o analiză a Reuters

Acestea includ puternica flotă nordică, care găzduiește majoritatea submarinelor nucleare ale Rusiei. Bazele arctice au fost folosite şi în războiul din Ucraina, pentru a adăposti bombardierele ruseşti. În iulie 2024, baza militară Olenia, aflată în nord-vestul Rusiei, lângă Finlanda, a fost însă atacată de dronele ucrainene.

Blestemul resurselor. Ce bogății are Groenlanda

Există 50 de „minerale critice”, conform unei liste gestionate de guvernul american. În prezent, acestea sunt furnizate în principal de China. Fără ele, o economie modernă și forțele armate ar fi paralizate. Prin urmare, rezervele Groenlandei sunt de o importanță extraordinară. Dacă adăugăm depozitele din est, teritoriul are rezerve cunoscute de 43 din cele 50 de minerale, arată o analiză a The Economist

Spre exemplu, molibdenul întărește oțelul pentru parcurile eoliene offshore. Terbiul este o componentă a magneților din rezervoare. Cuprul este utilizat în orice, de la cabluri electrice la cipuri pentru inteligență artificială.

Zăcămintele identificate mai includ metale prețioase precum aurul și platina, o serie de metale de bază – zinc, fier, cupru, nichel, cobalt și uraniu – și minereuri rare, inclusiv neodim, disprosiu și praseodim, potrivit unui raport din 2023 al Geologic Survey of Denmark and Greenland. 

Petrolul

Dacă va fi exploatat pe deplin, zăcământul de uraniu și de minereuri rare Kuannersuit, aflat în sudul insulei, ar plasa Groenlanda printre primii producători din lume. Acum, locul e închis. 

În plus, documentul mai arată că noi zăcăminte vor fi descoperite odată cu retragerea calotei glaciare. La acestea se mai adaugă şi rezerve substanțiale de metale precum litiu, niobiu și zirconiu, olosite pentru producerea bateriilor, şi alte metale vitale pentru tranziția la energie verde, unde China deţine în prezent monopolul, arată o analiză a Pulizer Center.

Groenlanda are resurse naturale masive neexploatate sub formă de metale rare, nichel, aur, diamante, fier, grafit, uraniu, cupru și mai ales petrol. 19 ianuarie 2025, Kangerlussuaq, Groenlanda. Foto: Rob Schoenbaum / Zuma Press / Profimedia

Potrivit unei evaluări a U.S. Geological Survey în 2008, Groenlanda „conține aproximativ 17 miliarde de barili de petrol” și alte produse combustibile, inclusiv aproximativ 148 de trilioane de metri cubi de gaze naturale. Iar Norvegia, care a devenit una dintre cele mai bogate ţări şi ca urmare a exploatării petrolului, dispune de 7,8 miliarde de barili de petrol confirmate. Pentru comparaţie, SUA produce 10,9 milioane de barili pe zi. Groenlanda pe locul 4 din 25 de regiuni arctice în ce privește potențialul de hidrocarburi. Potrivit unui studiu din revista Science, aproximativ 30% din totalul resurselor de gaze şi 13% din totalul resurselor de petrol în jurul insulei.

Gates și Bezos sunt aici cu afaceri

Deși extracția în Groenlanda se află încă într-un stadiu incipient, lucrurile accelerează. În prezent, există 170 de situri pentru forat, față de 12 în urmă cu un deceniu, arată The Economist. În piaţă sunt, printre alţii, Bill Gates şi Jeff Bezos. 

Se cheltuiesc sute de milioane de dolari pentru a găsi locuri de exploatat. Deocamdată, o singură mină e activă. Fiecare mină ar avea nevoie de 300 de mineri cu experienţă. Numai că groenlandezii sunt prea puţini ca să lucreze în minerit. Iar imigranţii îi sperie. O singură mină în care ar lucra străini ar creşte populaţia cu 0,5%.

În plus, inuiţii care reprezintă 88% din totalul populaţiei se opun exploatării resurselor. Ar prefera ca guvernul să curteze investitorii în pescuit și turism, care ar putea obține un profit mai rapid decât să exploateze resursele naturale.

China. Emere (cumpără) et impera

În cursul anilor 2010, liderii Groenlandei au încurajat interesul companiilor miniere din exterior, inclusiv al companiilor chineze de top, înainte de a acorda în cele din urmă un contract de închiriere companiei australiene Energy Transition Minerals, chiar pentru mina din Kuannersuit. 

Atunci când Shenghe Resources din China a preluat o participație majoră în companie, acest lucru a atras atenția Danemarcei, a Uniunii Europene și a Statelor Unite, care au vrut să oprească extinderea dominaţiei Chinei pe piaţa minereurilor rare.

Aşa că, în 2021, parlamentul Groenlandei a interzis toate exploatările miniere de uraniu şi, în acelaşi an, orice altă activitate în domeniul petrolului și gazelor. 

China însă a tot încercat să-şi creeze un cap de pod comercial pe insulă, pe care o voia parte dintr-un „drum polar al mătăsii”, agreat chiar şi de Vladimir Putin: a mai prospectat piaţa minieră, s-a oferit să construiască aeroporturi în Nuuk şi în oraşul Ilulissat, să cumpere o bază navală daneză abandonată sau că construiască un centru de cercetare permanent şi o staţie terestră de satelit. 

Toate aceste proiecte au fost respinse tot la presiunea SUA. Dar asta nu a oprit China să susţină în continuare că are drepturi în regiune, pentru navigație, pescuit, survol, investiții în proiecte de petrol și gaze, considerându-se o putere „aproape arctică”, deşi se alfă la 3.000 de kilometri de Cercul Polar.

Doctrina Monroe” a secolului XXI

Cine controlează mările și oceanele calde poate stăpâni lumea, spune o veche vorbă geopolitică. Dar oceanele reci devin oceane calde. 

La Cercul Polar, un nou ocean începe să apară. Iar într-o perioadă în care China se afirmă din ce în ce mai mult pe scena internaţională, Trump răspunde prin „versiunea secolului 21 a Doctrinei Monroe”, scrie New York Post.

Nuuk, Groenlanda, 23 ianuarie 2025 Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

La începutul secolului XIX, preşedintele american James Monroe a spus că puterile europene nu se vor mai amesteca în afacerile interne ale Americilor, iar SUA ar urma să vadă drept acţiuni ostile orice viitoare conflagraţii între puterile europene şi coloniile lor. Ce poate însemna doctrina Monroe după două secole, în epoca Trump?

„SUA nu vor permite niciunei puteri ostile să aibă un punct de sprijin pe continentul nord-american. Prin urmare, doresc să se asigure că niciun chinez sau rus nu are instalații în Groenlanda.”, spune profesorul Ulrik Pram Gad de la Institutul Danez pentru Studii Internaționale din Copenhaga, pentru Deutsche Welle.

Pasajul de Nord-Vest, vechiul mit

Apariția schimbărilor climatice a adus o serie de schimbări zona arctică, inclusiv la accesibilitatea sporită la porturile arctice, precum și la deschiderea de noi căi maritime, arată o analiză a think-tank-ului american Institutul Arctic. 

La Cercul Arctic, temperaturile cresc de două mai repede decât la Ecuator. Astfel, cu noi rute trans-arctice, precum ruta Mării Nordului și pasajul de Nord-Vest, precum și cu porturi nou construite și renovate din Rusia, regiunea arctică devine noul teren de întrecere al intereselor politice şi militare ale superputerilor lumii. În 2007, un petrolier chinez a traversat zona arctică fără să aibă nevoie de un spărgător de gheaţă. Pracitc, se poate ajunge din Asia în Europa în doar 19 zile, faţă de cele 48 de zile necesare unui vapor care trebuie să treacă prin Canalul Suez.

Cercetătorii spun că în două decenii este probabil să se deschidă o nouă rută maritimă trans-polară prin Oceanul Arctic central, trecând de țărmurile estice ale Groenlandei. Acum, aceasta e navigabilă numai de spărgătoare de gheață grele. Oricum, în ultimii 10 ani, numărul de nave care au intrat în zona Codului Polar Arctic a crescut cu 37%, adică în jur de 500 de nave.

Zona portului, Nuuk, Groenlanda, 23 ianuarie 2025 Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

Rutele arctice au fost, de la început, şi în atenţia lui Vladimir Putin: in aprilie 2000, la doar 10 zile după câștigarea primelor alegeri prezidențiale, Putin s-a ridicat la bordul spărgătorului de gheață „Rusia” și a transmis un mesaj șefilor companiilor de transport maritim și energetic: viitorul economic al Rusiei constă în controlul și dezvoltarea rutelor Oceanului Arctic și a câmpurilor de petrol şi gaze din Siberia.

Drumul mătăsii polare”

Iar în 2018, China a anunțat „Drumul Mătăsii Polare”, propriul său plan de dezvoltare a zonei arctice și de deschidere a rutelor comerciale și energetice în nordul îndepărtat al Rusiei. Companiile energetice chineze au luat deja pachete majore în proiectele de gaze din Siberia, în timp ce alte companii chineze au contribuit la dezvoltarea infrastructurii portuare, scrie Politico. Aşa că, acum, „omul care neagă încălzirea globală răspunde realităţii topirii gheţii din Oceanul Arctic”, mai scriu jurnaliștii.

Numai că riscul de a trata harta lumii ca pe un joc de risc, chiar şi doar retoric, nu e doar că încordează relaţiile cu aliaţii SUA. Dar ar putea valida pretenţiile teritoriale ale duşmanilor americani, scriu jurnaliştii de la Vox

Nuuk, Groenlanda, 23 ianuarie 2025. Foto: Laurențiu Ungureanu / HotNews.ro

Ei numesc Ucraina şi Taiwan drept exemple. „Nu poţi să te comporţi în secolul 21 în maniera secolului al XIX-lea, invadând o altă ţară sub un pretext complet fals”, a spus, în 2014, secretarul de stat John Kerry, atunci când Rusia a invadat Crimeea. „Acum, se pare, SUA sunt cele care vor să ducă lumea înapoi în epoca imperiilor”, arată jurnaliştii de la Vox.

Cu gândul atâtor imperii care se bat în capul nostru, la această răsucire a istoriei, intru într-o cafenea în Nuuk. Vreau să văd ce spun oamenii. 

Continuarea pe HotNews, în zilele următoare.

INTERVIURILE HotNews.ro