COTRIBUTORS.RO Nu mai suntem egali cu femeile? O decizie buna dintr-un motiv gresit + Cand vorbim serios despre substanta legii pensiilor?

Președintele Băsescu a făcut bine că a trimis legea pensiilor înapoi. Dar motivul este greșit. Motivul principial corect ar fi fost procedura fraudată de vot. Știu argumentul că așa se face, că practica și Bogdan Olteanu la greu numărarea la grămadă a voturilor. Dar undeva trebuie să se termine, nu? Acum să vorbim despre motivul Președintelui. Vârsta egală la pensionare între femei și bărbați ar fi nedreaptă pentru femei, spune Președintele, pentru că în societatea românească femeile oricum muncesc dublu, au grijă de copii, de casă, etc.

Bun, așa este, trăim într-o societate tradițională, unde femeile muncesc mai mult decât bărbații în gospodărie. Dar sancționăm prin lege realitatea asta? Nu cumva o încurajăm? Mărturisesc că mă întrebam ce părere au feministele despre egalizarea vârstei de pensionare. Pe de o parte, principiul egalității ar trebui să spună clar: vârstă egală. Pe de altă parte, discriminarea pozitivă la ieșirea la pensie repară o injustiție produsă femeilor.

Deci, care e punctul de vedere politic corect feminist? Întreb serios, am o dilemă, rog cititoarele să mă lămurească. Până aud argumente contrare, eu zic așa: repararea la acest mod prin lege a unei nedreptăți sociale riscă să legitimize de fapt prin lege acea nedreptate. Ne putem imagina următorul scenariu? Ea, Didina, femeie corporatistă, aduce bani acasă, vine frântă de la servici. El, Gigi, bizon român, nu contează ce face.

Gigi: Didino, mi-e foame!

Didina: Dragule, e mâncare în frigider, eu am de trimis niște exceluri până mâine!

Gigi: Adică să-mi pun singur masa!? Păi, de ce m-am însurat atunci? Mi-a zis mama să nu te iau, că nu ești gospodină.

Didina: Dragule, suntem doi cetățeni egali.

Gigi: Ba nu suntem, a zis și Băsescu, au zis și sindicatele, și Ponta și Crin: voi femeile ieșiți la pensie mai devreme pentru că munciți în gospodărie, nu? Păi, atunci cum vrei să ieși înaintea mea la pensie dacă nu muncești?! Hai, la cratiță!

E un scenariu absurd? Dacă tot avem o problemă cu munca neremunerată a femeii, nu mai bine adoptăm proiecte deștepte? Uite, în Suedia, e mare rușine ca bărbat să nu stai cu copii acasă.

Iar obișnuința socială s-a creat printr-o politică publică inteligentă. Aflați amănunte aici, intr-un cover story al Newsweek despre bărbatul de azi. Hai, domle, în Suedia!!! Ne lași! Bine, eu vă las, dar spre acolo trebuie să tindem, nu să ratificăm prin lege realități greșite. E un cadou otrăvit oferit femeilor. Să nu ziceți că nu v-am spus! Pe de altă parte, toată isteria cu votatul legii obturează o dezbatere mai serioasă, despre substanța ei.

Ce facem cu pensiile pe termen mediu și lung? Legea asta face câțiva pași în direcția bună, cum bine zicea și Suzana Dobre aici. Direcția bună fiind aia în care avem un buget echilibrat de pensii. Direcția respectivă e bună indiferent de culoarea politică, acum rămâne să ne propună politicienii soluții. Am scris despre asta recent în România liberă, unde întrebam simplu ce ne facem cu pensiile după ce îl dăm jos pe Băsescu, că sigur nu se rezolvă totul prin suspendare.

Citez de acolo: De acolo (de la pensii) vine cea mai mare presiune pe buget, suma deficitului la pensii pe 2010 a sărit de 3 miliarde de euro. O treime din banii încasaţi de pensionari nu au acoperire în contribuţii. Legea PDL este o tentativă timidă de a cârpi sistemul. Dacă nu putem să ne punem de acord nici măcar cu egalizarea vârstei de pensionare, nu văd cum am putea agrea nişte soluţii ceva mai îndrăzneţe. (nota mea: De ce alesesem tocmai exemplul cu egalizarea vârstei? Ei, aveam un feeling. Între timp pare că ne punem de acord doar cu asta, dar în direcția greșită:) ) Semnele nu sunt bune. PDL plăteşte o grămadă de bani publici pentru majoritatea parlamentară de strânsură, dar nu a fost capabil să o mobilizeze pentru o lege atât de importantă. PSD s-a lăsat iniţial cumpărat, apoi a respins toate schimbările aduse de lege, deşi cele mai multe fuseseră promovate anul trecut de ministrul PSD, atunci în Guvern.

Legea, aşa cum e ea acum, nu ar fi decât primul pas dintr-o reformă a sistemului de pensii care trebuie să fie mai îndrăzneaţă, gândită pe termen lung şi agreată de toate partidele mari din Parlament – condiţie obligatorie pentru ca reforma să fie susţinută pe termen mai lung de un mandat. Ce propune opoziţia? Adică, ce ar face în legătură cu pensiile după ce scapă de Băsescu? Din păcate, nu mare lucru.

Am căutat să văd soluţiile alternative. Întrebat de România Liberă ce anume îl deranjează la legea pensiilor, Miron Mitrea a spus că „sunt multe categorii de oameni care pierd mulţi bani; aviatorii, de pildă, au avut pensii de 8.000 sau 10.000 de lei şi şi-au construit o viaţă la acest standard: au rate, au copii, au neveste”. Serios? De asta îl dăm jos pe Băsescu, să aibă aviatorii şi nevestele lor pensii speciale de 10.000 de lei? Cum rămâne cu principiul că fiecare primeşte pensie după cât a contribuit? Este un principiu băsescian la care trebuie să renunţăm? Nu mersi, din toată această nebunie cu reforma, măcar acest principiu puteam să-l fi bătut în cuie, anume că suntem egali în funcţie de contribuţie. Ăsta nu e comunism, cum crede Mitrea, ci capitalism curat: fiecare primeşte pe cât a contribuit. Mă rog, restul citiți în România liberă.

Citeste articolul intreg si comenteaza pe Contributors.ro