Crocodilul bărbat, castelul cu majordomn, jurnalistul Alexandra și alte vorbe care nu „fac sens”

„Bărbații adulți pot ajunge până la șapte metri și 1.000 de kilograme”, informează o știre de pe pagina de internet a unei televiziuni de știri care se vrea a fi cât se poate de serioasă. Deci ar putea fi ceva cu adevărat ceva senzațional, din spațiul cosmic. Din păcate, nu au fost descoperiți primii extratereștri (giganții din miturile antichității?), căutarea lor va mai continua mult și bine.

Este vorba doar de „crocodilii de apă sărată din Australia”, cei mai mari din lume. Vedem însă că se poate face carieră în publicistică și fără să cunoști că există și cuvântul „mascul/masculi” – da, el îi include și pe bărbați, printre alții. Probabil că informația nu a fost difuzată și de televiziune, ar fi putut produce efecte ca celebra adaptare pentru radio a lui Orson Welles după „Războiul lumilor”.

(captură ecran)

La altă televiziune, incomparabil mai frecventată, prezentatorii rubricii de „Știri din sport” (unde vezi adesea papagali jucând baschet și iubite de fotbaliști pozate în costume de baie) citează mereupropria publicație electronică de specialitate, inclusiv cu imagini care se derulează pe fundal. Nu putea să nu atragă atenția redactarea cu caractere mari a informației că un fotbalist (care a fost) celebru, ajuns la o vârstă mai avansată, își va încheia cariera la o echipă de la mijlocul clasamentului din țara natală. Entuziasmați, oamenii de acolo l-au primit „cu un videoclip special de prezentare, din filmare nelipsind castelul, majordomnul său și calul”. Evident, un majordom bun nu poate fi decât un domn adevărat – în literatură îl avem pe Jeeves, iar în serialul ”Downton Abbey” l-am admirat mai recent pe Carson.

(captură ecran)

Un tratament foarte ciudat este aplicat de televiziuni doamnelor și domnișoarelor care transmit știri direct de pe teren sau fac comentarii de specialitate din studiouri – misiuni deloc ușoare și care cer multe aptitudini și calificare. Este greu de înțeles, dacă nu chiar imposibil, de ce Alexandra este prezentată mereu ca „jurnalist” (ca și Carla, Teodora, Anamaria, Ioana, etc), Felicia, Camelia și colege sunt invariabil „corespondent” – iar ele nu se simt deloc discriminate! Le-au lămurit editorii și editoarele că sunt profesii tipic masculine prin dificultate și complexitate, pentru care ar fi jignitoare apelative ca „jurnalistă” sau „corespondentă”? Atunci ar trebui să se revolte și doctorii împotriva doctorițelor, profesorii împotriva profesoarelor, actorii împotriva actrițelor, chiar și astronauții împotriva astronautelor, ca fiind niște uzurpatoare de titlu profesional.

(captură ecran)

Cam multe nu prea „fac sens”pe la televizuni și pe paginile lor de internet. Așa se exprima în direct zilele trecute un „jurnalist de sex feminin” la o televiziune, în dialog cu mai mulți invitați via Zoom sau Skype. Poate că se uită des, ca mine, la meciuri de tenis și fotbal la o televiziune internațională. Acolo afli de la comentatori despre „determinarea” cu care se joacă, sau despre „pàternurile” din jocul unor protagoniști. Dacă vor să ne arate cât de familiarizați sunt cu limba engleză, n-au reușit decât să demonstreze că nu sunt nici cu româna. Altul (comentator remarcabil de fotbal, de altfel), o tot ține cu „jucătorul X iese la primit”. Exprimare mai neaoșă, dar oricât ai căuta, „primit” nu este un substantiv. Probabil că așa vorbesc între ei fotbaliștii. Dar am vrea ca tinerii telespectatori, deloc puțini, să învețe să joace ca profesioniștii, nu să vorbească la fel ca ei. Și nici ca aceia care spun frecvent „doisprezece mii”, „doisprezece puncte” (sau cel mai des, „ora doisprezece” și „secunda doi”), „seìf”, „tàxi”, „butelìe”…

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro