Cronică de film: Totul se termină cu noi 

Înainte de a se termina cu sau fără noi, și asta în funcție de chipul în care povestea reușește să ne prindă, filmul inspirat din cartea romancierei Colleen Hoover (cartea a fost un adevărat bestseller la data apariției și poate fi citită și în limba română, fiind tipărită de editura Epica), are un început. Personajul principal feminin, o anume Lilly Bloom, de care cu toții ne vom convinge că este cu adevărat o fată bună, se întoarce după o perioadă de absență în micul orășel în care și-a petrecut copilăria și unde și-a lăsat familia. O face pentru a participa la înmormântarea tatălui, om de vază al comunității.

După obiceiurile locului și la cererea expresă a mamei, Lilly este cea care ar trebui să spună la adunarea de doliu câteva cuvinte în amintirea și în onoarea defunctului. Nu o poate face, coboară în lacrimi de la tribună, iar tot ceea ce se va întâmpla mai încolo în filmul regizat de Justin Baldoni ne va da lămuriri despre motivele blocajului. Și aceasta deoarece filmul ne va istorisi cu lux de amănunte cum se pune inteligent în practică o necesară operațiune de lichidare a socotelilor cu trecutul. Un trecut care o vreme va reuși totuși să își pună amprenta și asupra prezentului.

Lilly se stabilește mai apoi la Boston, acolo unde își va pune în aplicare planul de a deschide o florărie. După care începe un lung șir de coincidențe. Cea care va călca prima pragul florăriei va fi Alyssa, o tânără ce se va dovedi și ea a fi o fată bună și care îi va deveni lui Lilly cea mai bună prietenă. Alyssa nu e tocmai oricine. E sora lui Ryle, un neurochirurg de mare succes, bărbat tânăr, frumos și, mai presus de toate, disponibil. Un bărbat căruia îi stă teribil de bine în uniforma de medic. Ceea ce pare a fi la început un flirt inteligent între cei doi se va transforma în iubire, și asta spre marea surpriză a lui Ryle care o avertizase pe Lilly și nu oriunde, ci pe acoperișul unui zgârie-nori că dragostea nu e pentru el. Iubirea parafându-se cu acte la ofițerul stării civile. Atâta doar că peste tot, adică și în mersul mariajului,  își vor face apariția fantomele trecutului. Accidentele din biografia mai tuturor personajelor. În primul rând faptul că tatăl lui Lilly, respectabilul primar Bloom,  își molesta frecvent soția. Detaliul că acesta intervenise dur în prima iubire a fiicei. Motive care explică atitudinea de la începutul filmului a lui Lilly. Regăsirea întâmplătoare a iubitului de altădată pe nume Atlas, un iubit de a cărui amintire Lilly nu se despărțise niciodată, nostalgiile și regretele aferente. Traumele grave din copilărie care și-au pus amprenta asupra felului de a fi al lui Ryle și care îl fac să fie și el un practicant al violenței domestice. Violență dublată de o gelozie feroce nejustificată de fidelitatea lui Lilly. Obsesia decesului accidental al lui Emmerson, fratele Allysei și al Ryle, a cărui ceremonie de înmormântare explică faptul că femeii nu îi plac declarat florile și cu toate acestea rămâne să o ajute pe Lilly. Mereu cu zâmbetul pe buze (Lilly, devenită proaspăt mămică, zâmbește chiar și atunci când îi cere divorțul lui Ryle), învingându-și suferințele, tânăra florăreasă care nu are nimic din Eliza Doolittle va încheia rând pe rând și înțelept toate capitolele ce ar putea afecta negativ viața ei și a fiicei sale.  Un singur capitol rămâne deschis unor dezvoltări ulterioare. Acela al poveștii de dragoste dintre Lilly și Atlas. – Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro