Cum a ajuns directorul unui liceu tehnologic de la sat să fie premiat pentru Inovare în 2020: de la clubul de programare și robotică la digitalizarea administrației

„Un director de școală bun se adaptează la vremuri”, crede Steluța Pralea, profesoară de informatică și directoarea Liceului Tehnologic „Carol I” din comuna Valea Doftanei, Prahova, care în decembrie anul trecut a primit premiul Directorul Anului pentru Inovare la gala Asociației Valori pentru Educație. În urma unui curs la Agenția Spațială din România, Pralea a înființat un club de programare și robotică în liceul din sat, după ce reușise să digitalizeze de ani bun secretariatul și contabilitatea. Află din interviul cu Steluța Pralea cât de repede s-a adaptat la școala online anul trecut, cum a ajuns școala într-un proiect al Universității Cambridge, dar și de ce de ani buni elevii decid să rămână să învețe la liceul din sat.

Info:

• Comuna Valea Doftanei din județul Prahova are 6300 de locuitori
• Liceul Tehnologic „Carol I” cuprinde 4 grădinițe, o școală gimnazială în satul Trăisteni și un liceu (inclusiv cu clase de primar și gimnaziu) în satul Teșila. În total, sunt 650 de elevi și preșcolari, dintre care aproape 400 în Teșila
• În 2020, Steluța Pralea a primit premiul „Directorul Anului 2020 pentru Inovare” în cadrul Galei organizate de Asociația pentru Valori în Educație (AVE); în prezentarea premiului Steluței Pralea se menționează că:

„• A digitalizat întreaga școală, atât administrativ cât și procesul educațional

• Școala implemneteaza programe de problem-based learning in STEAM

• 90% dintre profesori au urmat module avansate de formare a competențelor digitale

• A introdus 2 specializari noi pentru elevi

• Abandonul școlar este 0%”

• La liceu există câte o clasă pe nivel și învățământ profesional dual în colaborare cu un operator economic din zonă pe specializarea mecanic forestier – a X-a și a XI-a, nu și a IX-a, tot din cauza numărului scăzut de absolvenți de clasa a opta.
• Steluța Pralea este directoare din 2013, iar în 2008-2013 a fost director adjunct. Cel mai probabil, spune ea, va susține examenul pentru un nou mandat anul acesta

Citește și: INTERVIU „Un copil flămând nu poate asimila cunoștințe”/ Povestea directoarei care a readus scoala dintr-un sat din Mureș în secolul 21

Când a început această „revoluție a tehnologizării” la liceul din Valea Doftanei?

„În 2007 eram în comisia de achiziții publice, eu predau informatică și fiind mai obișnuită cu calculatorul am fost cooptată să lucrez pe SEAP. Și am avut chiar în 2007 un buget bogat pentru liceul nostru, s-a tot discutata ce să cumpărăm de banii aceia. Printre altele mobilier, materiale didactice, refacerea fațadei și ce am avut atunci am propus achiziționarea de tehnică de calcul – calculatoare, laptop-uri, videoproiectoare, ecran de proiectie, sistem audio, imprimante. Practic fiecare profesor avea la clasa laptop și videoproiector. Și a început așa o digitalizare”, ne povestește Steluța Pralea.

Fiecare clasă are acum videoproiector, iar prin proiectul ROSE pentru elevii de liceu școala a primit 2 table interactive, pe lângă cea pe care școala o avea deja.

Liceul din Valea Doftanei are două laboratoare de informatică în clădirea din Teșila și unul la școala din Trăisteni, dar și un centru de documentare. În 2020 s-a instalat rețea wi-fi, iar fiecare clasă are acum internet wireless.

„Avem și o dronă,” spune directoarea, „tot printr-un proiect anul trecut în vară, am aplicat pentru un proiect, Meet and Code. Este săptămâna europeană a codificării undeva în octombrie și se organizează diferite proiecte și sponsorizări. Am făcut un proiect, „Armonie în natură” – elevii trebuiau să filmeze cu drona diverse zone limitrofe – pentru că nu avem acces decât în zonele periferice – și apoi în Minecraft Code au propus diverse soluții pentru a readuce armonia în natură: plantări de copaci, ce au mai făcut ei, au redus defrișările, construcțiile, și pe baza acestui proiect am obținut drona.”

Un alt proiect a fost la clasele primare. „O colegă învățătoare a cumpărat doi ozoboți pentru a face diverse activități la clasă. Sunt niște roboței micuți, cât pumnul, care fac ce le spui – se deplasează, se rotesc. Îl programezi cu blocuri de cod, ca să fie accesibil pentru copiii mai mici,” povestește Pralea.

La liceul din Valea Doftanei se face informatică încă de la clasele primare. Cei mici au curs opțional de informatică, iar cei de gimnaziu lucrează pe calculatoare în cadrul orei de tehnologie.

În plus, tehnologia este acum folosită la toate orele. „Nu cred că există ore la care să nu se folosească tehnologia. Și la geografie, istorie, engleză, la clasa de turism, la chimie și biologie avem CD-uri cu experimente virtuale.”

Dar poate cel mai interesant lucru este faptul că din 2018 există un club de programare și robotică din rețeaua Coder Dojo, unde se fac patru ateliere: un atelier de Scratch pentru eleviii mai mici, unul de Minecraft, altul de Microbit și Arduino și unul de programare Web.

De un an însă, activitatea extrașcolară de la club, care avea loc sâmbăta, este suspendată din cauza pandemiei.

„Din păcate pandemia nu ne-a mai lăsat să continuăm activitățile. Avem componente de robotică, se mai pot face și online dar copiii erau încântați să lucreze cu aceste plăcuțe, vedeau cum se aprind beculețele, făceau tot felul de semafoare, montaje,” spune Pralea.

Inițial, la club au venit 100 de copii, apoi s-au mai rărit, dar în mod frecvent veneau cam 50 de elevi. Unii dintre ei au fost în tabere Code Dojo, pentru care au obținut sponsorizare.

Ideea pentru acest club i-a venit profesoarei în 2018, când a fost la niște cursuri organizate de Agenția Spațială din România. Ulterior, aceasta a participat și la cursuri la Agenția Spațială Europeană.

„Acolo am văzut astfel de ateliere și am auzit și de Coder Dojo, chiar în România. Era cineva care avea Coder Dojo la Timișoara. Și ne-a prezentat activitățile, avea un proiect cu Microsoft și ne-a oferit o finanțare ca să desfășurăm activități de robotică și am zis haide sa profităm de ocazie, dacă tot am văzut cum se face și ni s-a dat și șansa asta să obținem materiale pentru robotică. Mai era de făcut pasul de a aduna elevii și a convinge lumea că e un lucru bun. Și nu a fost greu, avem norocul că suntem într-o localitate unde lucrurile bune prind repede.”

La lansarea clubului, participanții abia au încăput în trei clase.

„Oamenii nu sunt reticenți când aud de ceva nou, mă gândeam „vin și le spun eu de robotică acum”, dar au fost încântați și au venit și părinții cu copiii când am deschis clubul. Pregătisem doar laboratorul de informatică unde să îi adun pe toți, dar s-au umplut ambele laboratoare și centrul de documentare și informare. A fost un succes total. Finanțarea pentru club am obținut-o de la cluburile Coder Dojo din țară, în special din București, care avea un proiect cu Microsoft. Practic noi nu am cumpărat nimic”, explică ea.

Un proiect făcut la acest club care i-a rămas în minte?

„Am avut un proiect finanțat prin Meet and Code de Asociația Techsoup – Microbit Coder Girls – au participat numai fete de la gimnaziu, au făcut echipă și au fost foarte încântate, am putut să le premiem, am avut bani să le cumpărăm materiale și le-am mobilizat.”

Imagini de la concurs, mai jos. Sursă foto: Pagina de Facebook a liceului

Un alt proiect a fost de centenar, pe 1 decembrie 2018. Elevii au scris pe plăcuțele de Arduino și Microbit cu led-uri „La mulți ani” și alte urări.

„Au fost creativi, de fapt pe copii dacă îi lași să lucreze poți fi surprins de ce ne pot arăta”, ne-a povestit ea.

Apoi, au fost cursurile de la Agenția Spațială Europeană. „Cursurile sunt special pentru cadrele didactice, nu neapărat pentru informatică. Au fost și colegele învățătoare într-o serie. Cursurile sunt de robotică. Am folosit Arduino, Lego, am construit roboței ca să explorăm Marte de exemplu. A fost interesant că am și vizitat zona în care este Agenția, și schimbul de experiență.”

Digitalizare completă la contabilitate și secretariat

„În 2007, 2008 am văzut că nu se lucra pe calculator și am zis „trebuie să introducem asta”, povestește directoarea. „Am căutat diverse programe, am găsit și chiar sunt foarte utile, program de contabilitate, program de orar. Orarele se întârziau foarte mult, de când am introdus aceasta aplicație la 15 septembrie orarul este gata pentru toate clasele.”

Deși poate le-a fost greu, spune ea, angajații s-au adaptat. „Sunt oameni receptivi. Au făcut eforturi și se văd rezultatele. Suntem eficienți în tot ce facem.”

Despre anul 2020, Pralea nu crede că a fost cel mai dificil, ci „altfel”, și, spune ea, nu le-a fost greu să se adapteze. „În martie când am rămas acasă (situația de urgență când toate școlile s-au închis și a trebuit să se treacă în online – n.r.) am cumpărat domeniul pentru școală, am creat conturi pe G Suite, am lucrat pe Classroom. Profesorii și elevii au avut conturi. Am obținut utlerior și licență definitivă pentru aceste conturi. Și dacă nu vom mai fi în online, ei au materialele în conturi nu va trebui decât să plătim găzduirea și le vor putea folosi în continuare.”

„La început, când am rămas acasă, erau 10-12 elevi de la clasele mici care nu aveau cu ce să lucreze, doar telefoane. Și am apelat la Primărie, au cumpărat tablete, am obținut finanțare de la BCR pentru cartele de internet. Apoi în toamnă am primit și de la minister,” mai povestește ea.

Spuneți că profesorii s-au adaptat ușor la asta? Au făcut cursuri de digitalizare?

„Nu știu dacă ușor, dar s-au adaptat, nu au avut de ales. După ce am primit acest premiu de la AVE ni s-au oferit cursuri gratuite „profesor în online” unde au participat 36 de colegi și chiar au fost pe G Suite și ne-au luminat foarte mult. Și folosim în continuare platforma”, răspunde ea.

Practic, când a venit starea de urgență și școala online a intrat forțat peste profesori și elevi, 90% dintre dascăli de la liceul din Valea Doftanei, estimează directoare, participaseră la cursuri de TIC și știau să folosească resursele digitale. „Unele colege au fost și ele în Belgia la cursurile de la Agenția Spațială Europeană, alții în România”

Am întrebat-o pe Steluța Pralea ce înseamnă un director bun de școală.

„Un director bun se preocupă de bunul mers al școlii și de adaptează la vremurile pe care le parcurgem. Trebuie să înțeleagă oamenii, să îi aprecieze, să le arate respect, nu numai colegilor dar și părinților, elevilor. Și bineînțeles să fie pregătit profesional, să meargă la cursuri, pentru că trebuie să fii la curent cu tot ce e nou, ce apare.”

Ca să îi motiveze pe profesori să meargă la cursuri de formare, spune Pralea, le-a arătat beneficiile folosind cât mai mult tehnologia în ședințe, prezentări. „Eu în primul rând am fost un exemplu, nu poți să le impui ceva fără să le arăți beneficiile”.

Copiii nu mai pleacă la liceu în oraș

Lucrul de care este cel mai mândră este atmosfera creată la școală și faptul că în ultimii zece ani, majoritatea elevilor care termină clasa a opta aici nu mai aleg să plece la liceu în alt oraș.

„Pleacă cei care merg la licee vocaționale, de artă, sau intensiv matematică-informatică, în rest rămân aici. Eu sunt de 25 de ani în școala asta. Au fost ani în care nu se realizau clasele de liceu. Aveam 3-4 clase de a opta – acum avem una sau două, cu Trăisteni – și din 3-4 clase nu se strângeau măcar 15 elevi să facem clasă de liceu. Acum, din 40 de elevi, 30 rămân la noi. Și eu zic că e o performanță. Și rezultatele la Bacalaureat sunt foarte bune și sunt convingătoare pentru părinți să își lase aici copiii. Totuși, 85% promovabilitate este un procent ridicat, peste multe licee tehnologice din Prahova. Anul trecut, din 26 de elevi, 21 sau 23 nu mai știu exact au luat bacalaureatul, și asta în condiții de pandemie”.

Mai mult, școala are abandon școlar zero.

„Elevii noștri nu abandonează școala. Înainte erau mai multe cazuri, dar în ultimii 5 -10 ani nu am mai avut cazuri. Și chiar am avut cazuri de fete care au născut, au întrerupt o lună două, au făcut cerere și le-am aprobat-o, apoi au revenit la școală, au luat și bacalaureatul. E o mare realizare și ne bucurăm foarte mult că elevii îndrăgesc școala.”

Școală pilot a Universității Cambridge

Anul trecut, liceul din Valea Doftanei a fost selectată ca școală pilot pentru un proiect al Universității Cambridge, prin intermediul Asociației Techsoup, la care a participat clasa a noua, cu specializarea științele naturii. Au fost doar patru școli din toată țara în acest proiect, celalalte fiind din orașe mari – Sibiu, Bacău. „Și Valea Doftanei”, completează râzând Pralea.

„A fost interesant, am învățat metode noi, vedem ce schimbări apar la elevi, la modul lor de a gândi. În acest proiect cu Cambridge foloseam plăcuțele de Microbit. În Anglia înțeleg că fiecare elev primește câte o plăcuță de Micro Bit când primește manualele pe care o poate folosi la științe, tehnologii, matematică. Și inițial au dat un test, cu multe întrebări, inclusiv să completeze niște desene, probabil testau creativitate. Asta era pentru clasa a noua. Și mai era o clasă etalon, clasa a zecea. Testele au fost online, rezultatele le-au primit direct cei de la Cambridge. Apoi cu elevii de a noua am făcut diverse proiecte, în grupe. O grupă, folosindu-se de plăcuță, a creat un coș de cumpărături în care puteau să scaneze fiecare produs și să își arate pe un mini display ce conține, ce se recomandă. Altă grupă a creat o brățară pentru persoanele în vârstă care să arate pulsul.

Am lucrat cam 2 luni cu grupele, la fiecare întâlnire aveam task-uri, iar la final le-au dat test din nou, celor de a noua și celor de la clasa etalon, pentru a face comparație cum răspund cei care au făcut parte din proiect și cei care nu au parcurs toate aceste etape.

Rezultatele le-au centralizat cei de la Cambridge și urmează să ni se comunice, încă nu am primit o statistică, o analiză.”

Crede că acesta este viitorul școlii, să știi să te folosești de tehnologie și să fii cât mai autonom în învățare?

„Da, în condițiile actuale, totul este să știi cum să te folosești de toate resursele. Cred că elevii noștri au învățat și în ultimul timp când am fost forțați să căutăm resurse pe internet, cred că pe viitor or să se descurce. Mai sunt multe de făcut în școală. Dar mă bucur că am fost forțați într-un fel și știu că pe viitor le vor folosi toate aceste resurse.”