Cum a ajuns la Istanbul Coloana Șerpilor, monument făurit din armele și armurile perșilor învinși de greci la Plateea

Forjată din armele perșilor care au vrut să cucerească Grecia antică, în centrul Istanbulului turcesc de azi, se ridică până un pic peste capetele turiștilor o coloană de bronz, mutată aici de un împărat roman. Ca o funie de fier împletită în trei, înverzită de trecerea timpului, Coloana Șerpilor se găsește în Piața Sultanahmet, lipită de parcul cu același nume, cel care se întinde între Hagia Sofia și Moscheea Albastră.

Împreună, parcul și piața Sultanahmet sunt printre cele mai aglomerate răscruci turistice pe care le-am văzut, rivalizând cu Piața San Marco din Veneția, Piața Domului din Florența sau Piața Orașului Vechi, din Praga. Turiștii de toate națiile sunt mesmerizați și apoi absorbiți de cele două repere arhitecturale și religioase – Hagia Sofia și Moscheea Albastră – , dar și de învecinatul palat Topkapı și de impresionanta Bazilică Cisternă, și ea la doi pași.

Printre toate aceste patru atracții majore, cele trei monumente risipite în Piața Sultanhamet joacă roluri secundare: o coloană romană, un obelisc egiptean și, între ele, mai modestă la înălțime și nu foarte impresionantă, Coloana Șerpilor.  

Toate cele trei monumente împodobeau cu mult-mult timp în urmă linia subțire (spina, în latină) din mijlocul hipodromului roman. Un ochi atent poate vedea, de altfel, că toată actuala Piață Sultanahmet păstrează forma hipodromului, clădirile care o înconjoară fiind suprapuse fostelor tribune. Nu e un caz unic. În Italia sunt multe orașe în care fostele hipodromuri, stadioane sau amfiteatre romane au fost reconfigurate ca piețe publice. Poate cel mai cunoscut caz este cel al Pieței Navona, din Roma, care a luat naștere pe amprenta stadionului construit de împăratul Domițian.

Cele trei monumente de pe spina hipodromului nu sunt ocolite, dar nici mare importanță nu li se dă. Când am vizitat prima dată Istanbulul, în 2019, cu un tur ghidat, dacă am oprit câteva minute în dreptul obeliscului egiptean. Întrebând apoi despre Coloana Șerpilor, ghida – mai preocupată de fenomene ezoterice decât de turism – mi-a spus lapidar, că e din Grecia, de la Delfi.  

***

Însă, acest monument, prin vechimea și semnificația sa simbolică, merită, cu siguranță, o mult mai mare atenție din partea vizitatorilor. Povestea sa începe în septembrie 479 î.e.n, când, la Plateea, forțele armate ale grecilor antici au reușit să respingă definitiv armata perșilor. Era punctul final al celui de-al doilea și ultimul război dintre eleni și perși. Cu un an înainte, în celebra bătălie de la Termopile, 300 de spartani au reușit să țină în loc uriașa armată invadatoare. Prin moartea lor, au câștigat timp pentru restul grecilor, care au putut să se reorganizeze, să reziste – deși Atena a fost ocupată – și apoi să preia inițiativa.

Prima victorie elenă a avut loc la Salamis, pe mare, dar cea decisivă a fost cea de la Plateea. Lupta a fost lungă și încrâncenată. La sfârșitul ei, comandantul perșilor, Mardonius, era mort, iar trupele sale s-au retras în dezordine.

Herodot povestește că, după bătălie, grecii, recunoscători zeilor, au pus deoparte câte 10% din prada obținută de la perși pentru a aduce mulțumiri lui Zeus, la templul din Olympia, lui Poseidon, la templul din Isthmia (lângă Corint), și lui Apollo, la Delfi. În primele două locuri, s-au ridicat statui impunătoare ale celor doi zei. La Delfi, însă, s-a înălțat o coloană de bronz, sub forma a trei șerpi încolăciți, făurită din armele și armurile perșilor învinși. Pe capetele șerpilor se sprijineau picioarele unui tripod de aur. Tripodurile erau vase de cult cu trei picioare, frecvent întâlnite în templele Greciei antice.

Coloana Șerpilor a fost instalată pe o terasă din imediata apropiere a templului lui Apollo. Semnificația monumentului era clară pentru toată lumea grecească: așa cum Apollo a învins șarpele Python, îndepărtând haosul și restabilind pacea în lume, la fel grecii au învins perșii și au redobândit pacea.     

Într-adevăr, pentru grecii antici, începea epoca de aur. Atena lui Pericle, a lui Eschil și Socrate, instaurarea primei democrații a lumii, încoronată de minunata Acropole – toate acestea au apărut în următorii 50 de ani după Plateea. Greu de imaginat toate aceste realizări epocale, dacă perșii ar fi cucerit Grecia.

Prin urmare, încă din secolul al XIX-lea, istoricii au început să considere bătălia de la Plateea un moment de cotitură pentru istoria Europei, o victorie fără de care civilizația europeană așa cum o cunoaștem ar fi fost imposibilă. Fiindcă e foarte greu, dacă nu imposibil, să ne imaginăm Europa de azi fără moștenirea culturală și politică a vechilor greci.  

Dar pacea nu durează o eternitate, mai ales într-o lume fragmentată de rivalități între orașele-stat, cum era cea a grecilor antici. În 355 î.e.n., foceenii, grecii din regiunea în care se afla Delfi, au jefuit templul și au furat tripodul de aur, pe parcursul unui război uzual. Coloana însă a rezistat pe locul său încă multe secole.

***

Marele templu de la Delfi cu nenumăratele sale monumente secundare asociate (tezaurele orașelor, stadionul, teatrul etc.) este, probabil, cel mai impunător ansamblu monumental al Greciei, după Acropole. Așezat ca un teatru antic, cu scări abrupte, pe un versant al muntelui Parnas, complexul arheologic se vizitează de-a lungul unei poteci turistice, care urcă în spirală, pe traseul Drumului Sacru de odinioară. Acest drum era cândva flancat de monumentele votive și tezaurele dedicate de orașele-stat ale Eladei lui Apollo și preoteselor sale care le ghiceau viitorul. Acum majoritatea sunt ruinate, dar bazele lor se mai văd, iar unele sunt total sau parțial reconstruite.

Am vizitat situl de la Delfi în 2016, pe o vipie ucigătoare, cu un soare necruțător ațintit direct spre ruine. Ghizii făceau slalom printre atracțiile locului, spunându-și poveștile în fața unor grupuri de turiști pe jumătate leșinați de cald. La finalul vizitei, intrarea în muzeul cu aer condiționat a venit ca un fel de izbăvire.

Am fost suficient de norocos să ajung la Delfi la un an după ce o replică fidelă a Coloanei Șerpilor a fost instalată pe locul său original. Ca la Istanbul, nici la Delfi coloana nu atrage atenția în mod deosebit, fiind eclipsată de Tezaurul Atenienilor, de teatrul bine păstrat sau de stadionul din vârful sitului arheologic. La fața locului iese în evidență, însă, poziția privilegiată în care se afla coloana, în imediata apropiere a templului lui Apollo.  

***

Coloana Șerpilor, așa fără tripodul de aur pe cap, a rămas la Delfi, până în jurul anului 330 e.n., când împăratul roman Constantin cel Mare a mutat o serie de monumente din tot imperiul, pentru a decora noua sa capitală, Constantinopol. Coloana Șerpilor a fost instalată atunci pe axa centrală a hipodromului, pe locul unde se află și acum. Cum Delfi era văzut de vechii greci ca fiind centrul lumii, este posibil ca mesajul pe care împăratul Constantin voia să îl transmită era acela că noul său oraș este și noul centru al lumii.

În următoarele sute de ani, Imperiul Roman s-a scindat, iar partea sa estică s-a grecizat, treptat, devenind ceea ce acum numim Imperiul Bizantin. Constantinopolul a fost, secole întregi, cel mai mare oraș și mai important oraș din lume. În tot acest timp, Coloana Șerpilor, amplasată chiar în fața lojii imperiale, din care monarhii bizantini urmăreau spectacolele de pe hipodrom, a fost martoră la zeci de triumfuri militare, la revolte, procesiuni grandioase, asasinate politice și așa mai departe. Asta, fiindcă hipodromul nu era doar un teren de curse, ci era cel mai important for public al Constantinopolului.

Cândva, în această perioadă, monumentul a început să fie utilizat ca fântână, fiind descoperite conducte de alimentare care duceau apa spre el. Probabil această utilizare l-a salvat de la a fi topit sau jefuit de cruciați în 1204, așa cum s-a întâmplat cu alte obiecte de bronz din hipodrom, de exemplu cu caii care au fost duși de venețieni să împodobească Biserica Sf. Marcu. Este interesant că, înainte de cucerirea otomană, există o relatare conform căreia din fiecare cap al coloanei curgeau apă, vin şi lapte. Este, desigur, doar o legendă, dar care constituie un ecou al utilizării sale ca sursă de apă.

După căderea Constantinopolului, în 1453, altă legendă spune că Mehmed al II-lea Cuceritorul a tăiat cu sabia unul din capetele șerpilor, imediat după intrarea în oraș. Doar o legendă, și aceasta, fiindcă toate cele trei capete erau la locul lor în jurul anului 1700.

Între timp, însă, peisajul urban înconjurător se schimbase spectaculos: pista hipodromului a fost transformată de turci în piață de cai, iar clădirea propriu-zisă, deja degradată, a devenit carieră de piatră.

Nu este clar când au dispărut capetele șerpilor, existând mai multe legende în acest sens. Cert este că, în 1723, ele încă apar într-o imagine de epocă, dar pe la 1800 nu mai existau. În 1847, partea superioară a unuia dintre capete a fost găsită îngropată și se află acum expusă la Muzeul de Arheologie din Istanbul.

La sfârșitul perioadei otomane, din Coloana Șerpilor se mai păstra deasupra solului doar cam jumătate, restul fiind acoperită de pământ, de-a lungul sutelor de ani. În reamenajările Pieței Cailor (At Meydani) din cursul secolului XX, numele locului a fost schimbat în Piața Sultanahmet, iar jumătatea de jos a coloanei a fost dezgropată, acum putând fi văzută „rădăcina” ei, aflată la nivelul de călcare al hipodromului lui Constantin cel Mare. 

***  

M-am întors în Piața Sultanahmet în mai 2024. Nu planificasem să trec pe aici, dar am ajuns pentru a vizita noul muzeu de istorie a Hagiei Sofia, deschis în 2023, chiar în această piață. În paranteză fie spus, acest nou obiectiv turistic este o mare păcăleală. Astfel, după reconsacrarea Hagiei Sofia ca moschee, în 2020, vizitatorii care nu sunt musulmani nu mai au acces la parterul edificiului, locul de unde se poate admira cel mai bine măreața construcție a lui Iustinian. Ei pot vizita doar balconul de la primul nivel. Ca un fel de compensație, probabil, a fost amenajat acest nou muzeu dedicat Hagiei Sofia. Însă el este, de fapt, doar o înșiruire de filme scurte, tip docudrama, bombastice și pline de efecte speciale, care se urmăresc în grup. La final, câteva săli unde sunt expuse obiecte modeste și asta e tot. Altfel spus, la 30 de euro, cât costă vizita, este probabil cel mai scump bilet de film pe care l-am plătit. Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro