Cum a rezistat Viktor Orbán la putere timp de 16 ani și de ce e în pericol să piardă la alegerile de duminică

În cele patru mandate de premier, Orbán a construit un stat capturat, devenind o inspirație pentru dreapta radicală naționalistă din întreaga lume. Pe fondul problemelor economice și al acuzațiilor de corupție, popularitatea sa a slăbit, iar alegerile din 12 aprilie din Ungaria, spun sondajele, pot aduce o schimbare.

Timp de aproape 16 ani, Viktor Orbán și partidul său, Fidesz, au condus Ungaria fără să se teamă de opoziție, dar alegerile de duminică reprezintă cea mai grea încercare pentru lunga sa domnie.

Dacă sondajele din ultimele luni se adeveresc la urne, atunci partidul de opoziție Tisza, condus de fostul om din Fidesz, Péter Magyar, are o șansă de a prelua puterea.

Pentru Tisza există motive de optimism. După patru mandate, Orbán a suferit o inevitabilă erodare. Acuzațiile de corupție atârnă greu, fondurile UE sunt parțial blocate. Economia nu merge bine, iar acest lucru se simte în buzunarul maghiarilor.

Mai există și alte semne. Campania electorală altădată redutabilă a Fidesz nu a mai mers de data aceasta la fel de bine, alegătorii nu au părut convinși.

Chiar și așa, observatorii preferă să rămână precauți și să nu mizeze automat pe o schimbare de regim la Budapesta, iar acest lucru spune ceva și despre aura lui Viktor Orbán.

Un tânăr anticomunist

Născut la 31 mai 1963 într-un sat situat la o oră distanță de Budapesta, Orbán și-a făcut un nume ca tânăr liberal când a provocat regimul comunist la Budapesta în iunie 1989 cu un discurs aprins, cerând democrație, scrie AFP.

Cu un an mai devreme, acest absolvent de drept al Universității din Budapesta, care a beneficiat de o bursă a Fundației Soros pentru a studia la Oxford, a cofondat Alianța Tinerilor Democrați (Fidesz).

Cu toate acestea, el a virat rapid către un discurs care apăra valorile familiale, rurale și creștine.

O miză care a dat roade, întrucât a fost ales deputat, apoi numit prim-ministru în 1998, la doar 35 de ani.

Patru ani mai târziu, a fost învins de Partidul Socialist, succesorul comuniștilor, apoi din nou în 2006. O umilință care i-a accelerat transformarea.

Capturarea statului

Revenit la putere în 2010, pe fondul prăbușirii socialiștilor, care nu și-au mai revenit niciodată, în timp ce țara era profund zguduită de criza economică, Orbán a început să consolideze controlul partidului său asupra mass-mediei, justiției, instituțiilor de stat și universităților, în numele salvării „națiunii maghiare”.

Folosind majoritatea de două treimi oferită de alegători, el și-a impus oamenii, pe mandate lungi, în toate instituțiile cheie, inclusiv în justiție.

Apoi a modificat sistemul electoral, pentru a asigura partidului său un avantaj constant în alegeri – alegeri care sunt încă libere, dar nu mai sunt corecte, potrivit criticilor.

În 2014, el a fost primul om politic de anvergură care a promovat în mod explicit un „stat iliberal” ca model, în cadrul unui discurs ținut în Transilvania.

Observatorii au explicat că regimul de la Budapesta a confiscat practic statul.

„El a construit un stat capturat în ultimii 16 ani. Au canalizat o cantitate extraordinară de resurse și fonduri publice către fundații private controlate de acoliții Fidesz”, a spus, într-un interviu pentru publicul HotNews, Daniel Hegedüs, director adjunct al Institutului pentru Politică Europeană. 

„Dușmanul din exterior”

Atacurile sale împotriva independenței justiției, a presei și a instituțiilor, precum și încălcările libertăților individuale, inclusiv ale comunității LGBTQ+, au generat tensiuni cu Uniunea Europeană, care a înghețat miliarde de euro din fondurile destinate Ungariei.

El s-a opus politicii de migrație a blocului, refuzând să primească solicitanții de azil în 2015, atunci când a ridicat un gard de câteva sute de kilometri.

Această strategie, bazată pe existența unui „dușman din exterior”, potrivit specialistei în științe politice Zsuzsanna Szelenyi, care a discutat cu AFP, i-a permis să câștige din nou alegerile în 2014, 2018 și 2022.

Criticat dur pentru politica antimigrație la acel moment, el a fost într-un fel un deschizător de drumuri pentru alți politicieni europeni, care au adoptat la rândul lor, treptat, o politică antimigrație mai dură, pe fondul nemulțumirii alegătorilor din mai toate țările blocului.

Libertatea presei a avut mult de suferit. Guvernul a preluat controlul total asupra presei publice, care a devenit o portavoce a Fidesz, în vreme ce oamenii de afaceri apropiați guvernării au cumpărat cât mai multe din instituțiile media independente, pentru a elimina criticile.

Atacurile la adresa comunității LGBTQ+ au sporit și ele, culminând cu interzicerea marșului Pride de la Budapesta din 2025. Acest atac a fost însă un eșec. Restricțiile nu au făcut decât să mobilizeze lumea, iar marșul a avut loc, bucurându-se de o participare masivă.

În timp, Soros s-a transformat într-un dușman, un catalizator al tuturor relelor, așa că a fost atacat repetat în discursul oficial.

O campanie negativă și dezlănțuită

Dornic să fie reales pe 12 aprilie pentru un al cincilea mandat consecutiv, Orbán a desemnat un nou inamic: Ucraina, pe care o acuză că vrea să atragă Ungaria în război.

Alegătorii au părut însă mai degrabă preocupați de problemele interne, de economie și inflație, serviciile publice degradate, pe care opoziția promite să le îmbunătățească. Iar aici, premierul are o problemă.

Creșterea economică decentă, investițiile străine și stimulentele sociale oferite de Orbán au menținut un nivel de prosperitate.

În timp însă, Ungaria a rămas în urma vecinilor săi din grupul de la Vișegrad, Polonia sau Cehia în mod special, fiind ajunsă din urmă de România – cel puțin la unii indicatori economici.

După pandemie, creșterea economică în Ungaria a fost anemică sau nu a existat. În acest timp, a existat o inflație uriașă. În ultima vreme, deficitul și datoria publică au început să crească.

Nu au ajutat acuzațiile de corupție la adresa premierului și a anturajului său, care au ajuns la public, în ciuda constrângerilor impuse de guvern.

O analiză a Financial Times a arătat cum asociații prim-ministrului Viktor Orbán au câștigat sume uriașe din fondurile publice, inclusiv cele UE, iar succesul lor în afaceri s-a făcut simțit în mod special din momentul în care actualul premier și-a început lunga guvernare, în 2010.

Soluția? Pe fondul problemelor economice, „premierul a trebuit să recurgă la această isterie legată de război ca fiind practic singura lui șansă”, a spus într-un interviu pentru publicul HotNews, Zsolt Enyedi, profesor de științe politice la Universitatea Central Europeană din Viena.

Sondajele nu au părut să confirme succesul acestui discurs, Tisza continuând să câștige un avantaj.

Într-un interviu pentru HotNews, Andrea Virág, directoare de strategie la Institutul Republikon, un think-tank de la Budapesta, a observat că o mare greșeală a Fidesz a fost lipsa unor mesaje pozitive în campanie.

„Tema principală a campaniei lor și, practic, singura temă a campaniei lor este războiul. Este o chestiune de război sau pace, războiul din Ucraina, dacă Ungaria va fi târâtă în război sau nu și așa mai departe. Acesta este singurul lor punct de discuție”, a spus Virág.

„Șoricelul” maghiar

În toți acești ani petrecuți în fruntea guvernului, liderul în vârstă de 62 de ani a transformat țara într-un laborator al democrației iliberale și a reușit să-și facă un nume pe scena internațională, grație confruntărilor sale frecvente cu Bruxelles-ul și prieteniei sale cu președinții american Donald Trump și rus Vladimir Putin.

Într-un interviu pentru publicul Hotnews, Daniel Hegedüs, director adjunct al Institutului pentru Politică Europeană, a explicat că cheia atractivității sale în rândul extremei drepte a fost faptul că „a construit un model funcțional prin care forțele de dreapta radicală iliberale pot ajunge la putere, creând un teren de joc politic inegal, care le oferă strategic avantaje pentru a păstra puterea pe termen lung”. 

„Dacă vorbim despre forțele de extremă dreapta europene, cred că este corect să spunem că o potențială înfrângere electorală va declanșa un fel de regândire strategică atât în rândul extremei drepte europene, cât și, potențial, al celei transatlantice”, a spus el.

Relația lui Orbán cu Putin a fost cea care a atras în mod special nemulțumirea colegilor europeni, mai ales după declanșarea invaziei rusești pe scară largă în Ucraina.

Budapesta a încercat constant să blocheze sau să încetinească efortul european împotriva Rusiei, invocând dorința de pace și nevoile țării sale privind gazul natural mai ieftin din Rusia.

Ultimele zile ale campaniei nu s-au terminat bine din acest punct de vedere pentru premier. Bloomberg a dezvăluit o convorbire telefonică în care Orbán se punea complet în serviciul lui Putin, oferindu-se să fie „șoricelul” care ajută „leul” rus.

Ce urmează

În contextul sondajelor de opinie care oferă Tisza un avantaj, comentatorii s-au întrebat dacă Orbán va fi dispus să cedeze puterea, în cazul unei înfrângeri.

În discuția cu HotNews, Daniel Hegedüs a spus că ne putem întreba care este calculul strategic din mintea lui Orbán: va accepta o înfrângere electorală democratică sau va decide că „supraviețuirea sa politică trebuie să fie legată de rămânerea la putere?”.

Expertul a mai spus că scenariul unor alegeri fraudate, pe care l-a luat în calcul, nu este cel mai probabil. Dar a subliniat în același timp că „există argumente pentru care prim-ministrul Orbán ar putea lua în considerare anumite opțiuni pentru a rămâne la putere”. 

Dar va pierde Orbán? În discuția purtată săptămâna trecută, Andrea Virág, directoare de strategie la Institutul Republikon, a avertizat că resursele și mobilizarea Fidesz, precum și sistemul electoral fac ca rezultatul alegerilor din 12 aprilie să nu poată fi anticipat cu exactitate.

„Ar putea exista surprize”, a spus ea.