Când Rusia trimite roiuri de drone kamikaze să atace Ucraina la Dunăre, radarele României și cele ale aliaților NATO dislocate la noi în țară detectează țintele de obicei cu mult timp înainte să ajungă deasupra țărmului. Detecția timpurie permite avioanelor de vânătoare să se ridice din timp pentru interceptări, precum și sistemelor de apărare antiaeriană de la sol să intre în alertă, un scenariu care s-a tot îmbunătățit în ultimii ani. Acum, însă, România are și legislația pusă la punct să poată doborî dronele, așa cum a făcut-o miercuri Polonia. 

Polonia a interceptat și doborât miercuri dimineața mai multe drone rusești, fiind pentru prima dată de la începutul războiului când Varșovia a angajat ținte în spațiul său aerian. 

În cazul României, atacurile Rusiei asupra infrastructurilor portuare ucrainene la Dunăre au dus în repetate rânduri drone rusești la granița cu România, iar unele drone au și pătruns în spațiul aerian național și chiar s-au prăbușit în țara noastră. În niciunul din astfel de atacuri Forțele Aeriene Române sau cele NATO nu au angajat țintele în luptă, chiar dacă ele au fost detectate și monitorizate. 

Un impediment, dincolo de cele logistice și tehnice ce țin de detecția unor astfel de ținte, era de ordin birocratic: România nu avea o legislație adaptată să intercepteze aeronave fără pilot pe timp de pace. 

Abia recent a fost adoptată această lege care stabilește clar un set de măsuri pe care forțele armate le pot lua. 

Doborârea dronelor, ultima soluție

„Legea ne permite să distrugem aeronava fără pilot, dar ca ultimă soluție posibilă. Ce contează cel mai mult este să protejăm viața oamenilor, să ne asigurăm că drona nu reprezintă un pericol, nu are un traseu ostil, iar dacă o doborâm aceasta să nu cadă peste casele oamenilor”, a explicat pentru HotNews.ro, o sursă militară din MApN. 

În cazul de față, forțele române, odată ce au detectat dronele și le urmăresc, au ca procedură să lanseze în aer avioane de vânătoare – fie F-16 românești, fie avioane ale partenerilor NATO care vin prin rotație în țara noastră.  

Avioanele, în rețea cu radarele militare active, stabilesc poziția aeronavei fără pilot, legătura radio și încearcă să o identifice. Interceptează aeronava și pot executa foc de avertisment sau foc „de nimicire”. Totodată, „focul de nimicire” poate fi executat și de către „mijloacele de apărare aeriană cu baza la suprafaţă”.

„Aeronava fără pilot la bord care trece ilegal frontiera de stat a României şi zboară în spaţiul aerian national fără autorizare poate fi distrusă, neutralizată sau zborul acesteia poate fi luat sub control”, se arată în textul legii recent aprobate.

O provocare: detecția dronelor 

O provocare, însă, este detecția cât mai din timp a dronelor rusești, dar și urmărirea lor continuă prin sistemele radar. Inițial, când Rusia a început să atace Ucraina la Dunăre, drone rusești au căzut chiar și pe teritoriul românesc fără ca Armata să afle decât ulterior producerii atacurilor. 

Dronele kamikaze de origine Iraniană, Shahed 136, sunt sisteme aeriene fără pilot care sunt destul de dificil de localizat pe radar, mai ales de la mare distanță.

Dronele Shahed 136 sunt relativ mici și greu de „văzut” pe radar, mai ales că ele zboară destul de încet și la altitudini destul de mici. În plus, ele reprezintă și un tip de amenințare asimetrică: sunt niște sisteme relativ ieftine și nesofisticate pe care nu prea vrei sau îți permiți să le doborî cu rachete scumpe, de milioane de euro.

„Aceste drone sunt preponderent construite din elemente non-metalice și atunci suprafața lor de reflexie este mică. Asta înseamnă că le vedem, foarte probabil le vedem, numai că există o probabilitate rezonabilă să nu le putem urmări permanent”, explica generalul Viorel Pană, pe atunci şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, în 2023.

Radare NATO, detașate în România 

De la primele atacuri și până acum, România și-a îmbunătățit capacitatea de detecție și urmărire a țintelor, în special în zona lagunară și de deltă. 

În momentul de față, dronele lansate de Rusia spre Ucraina sunt reperate, adesea, deasupra Mării Negre încă de la câteva zeci de kilometri în larg, din zona Insulei Șerpilor sau chiar mai departe, susțin surse militare pentru HotNews.ro.

Față de momentele din anii trecuți, situațiile în care dronele atacatoare sunt reperate târziu sau deloc nu prea mai există, în special în zona de deasupra Mării Negre. 

De la Insula Șerpilor până la Sulina, în linie dreaptă, sunt aproximativ 44 de kilometri. La viteza maximă a dronelor Shahed 136, asta înseamnă că aeronavele fără pilot ar ajunge în zona graniței cu România în aproape 15 minute. 

Aproape toate dronele folosite în atacurile din ultimii doi ani au fost reperate și urmărite pe radar de forțele române, susțin sursele HotNews.

Detecția mai bună vine și din faptul că în zona Dobrogei și aliații NATO au adus sisteme radar performante. 

Spania, de exemplu, are dislocată în țara noastră un detașament numit „Tigru” care operează un radar tactic cu rază lungă AN/TPS-43M. Radarul este unul de tip 3D, cu o rază de detecție de 450 de kilometri. 

SUA contribuie și ele cu sisteme radar în zonă, în 2024 dislocând un sistem Sentinel împreună cu lansatoare Avenger cu rachete Stinger pentru apărarea aeriană pe rază foarte scurtă. De altfel, România va achiziționa patru astfel de sisteme radar Sentinel (AN/MPQ-64 F1). Potrivit Ministerului Apărării Naţionale, acest tip de radare vor îmbunătăți supravegherea spațiului aerian, în special împotriva dronelor. 

Și tot ca ajutor din partea aliaților, NATO a dislocat în august 2024 din Italia în Cataloi, Tulcea, un radar 3D Lanza LTR-25, cu o rază de detecție de circa 450 de kilometri. 

Cum monitorizează România spațiul său aerian

Pe lângă aceste sisteme radar, România se bazează pe sistemul național de monitorizare a spațiului aerian care are mai multe tipuri de radar, 2D și 3D, fixe și mobile, care pot scana și urmări spațiul aerian pe distanțe foarte mari. 

Cele mai moderne și de bază radare sunt cele fixe 3D AN/FPS-117 din care România operează 5 astfel de sisteme, dar și cele mobile TPS-77 (tot 5 în operare). La acestea se mai adaugă și numeroase radare mai vechi, sovietice, dar și sisteme mobile TPS-79 Gap Filler.

Pentru a monitoriza mai bine zona Deltei și granița cu Ucraina, sistemele de radar mobile au fost dislocate în zonă, pentru a „vedea” mai bine la înălțimi joase, acolo unde zboară dronele rusești.

Cel mai potrivit radar pentru o astfel de misiune este radarul Gap Filler / TPS-79, un radar 3D mobil, capabil să opereze într-un mediu electromagnetic ostil și cu bruiaje extreme.

Radarul TPS-79 (foto jos) este unul care urmărește la 360 de grade, poate monitoriza spațiul aerian până la 10.000 metri altitudine și are o bătaie de peste 190 km.

Radarul este foarte mobil, poate fi instalat în sub 60 de minute, și e soluția perfectă pentru a monitoriza zona Deltei, fără să fie amplasat în apropierea imediată a zonelor periculoase unde au loc atacurile rusești.

Alt radar care ar putea fi mutat în zonă este cel tridimensional mobil TPS-77 (foto jos).

TPS-77 acționează pe o raza de 470 de kilometri si pana la altitudinea de 30,5 kilometri, pe frecventa 1215-1400 MHz (D/L).

Radarul însă acoperă doar o parte a cerului, nu asigură o acoperire 360.

Cu ce sisteme antiaeriene ar putea România să combată dronele rusești?

Apărarea antiaeriană a României nu este una extinsă sau una în mod deosebit de complexă, e un mix de sisteme în momentul de față:

• sisteme moderne – Sistemele Patriot și avioanele F-16 ce pot executa misiuni în acest scop cu rachete AIM 120 AMRAAM și AIM-9X/M Sidewinder.
• sisteme mai vechi, dar modernizate – sistemul de rachete Hawk, tunuri Oerlikon sau blindatele Ghepard cu tunuri antiaeriene.
• sisteme vechi, sovietice: rachete OSA, Strela, Kub sau Volhov sau tunuri antiaeriene.

Pe lângă aceste sisteme naționale, în țară mai sunt și câteva sisteme ale aliaților ce pot interveni: sistemul Mamba (SAMP-T) cu rachete Aster adus de Franța la Capul Midia, sisteme Avenger ale SUA sau sistemul anti-balistic Aegis Ashore de la Deveselu. 

Cele mai îndemână sisteme pe care România le-ar putea folosi pentru a doborî drone rusești sunt avioanele de vânătoare. Ele sunt primele care sunt alertate și ridicate în aer în momentul în care dronele rusești sunt detectate pe radare, potrivit surselor HotNews.

Avioanele ajung să identifice și să urmărească țintele și sunt în prima linie când vine vorba să le angajeze în luptă. 

Rachetele de pe F-16

România, pe avioanele sale F-16, are la dispoziție două tipuri de rachete. AIM-120 AMRAAM în variantele C7 și C8 sunt rachete ghidate radar pentru angajamente la mare distanță, până la 90 km. Ele sunt și cele mai moderne și costisitoare rachete din arsenal și sunt puțin probabil să fie folosite împotriva unor drone mici și ieftine. 

Avioanele F-16 românești au la bord și rachete AIM-9X în infraroșu, care se ghidează după amprenta termică a țintei. Rachetele sunt gândite pentru angajări la mică distanță, acolo unde pilot are chiar și contact vizual cu ținta. Împotriva unor drone precum Shahed-136, astfel de rachete sunt cel mai probabil să fie folosite, spun surse militare pentru HotNews.ro

De asemenea, avioanele F-16 pot angaja în luptă dronele rusești și cu tunurile de la bord: F-16 are un tun de 20 mm cu o capacitate de circa 500 de proiectile. 

Sisteme de apărare la sol

Cât privește sistemele antiaeriene de la sol pe care România le are și le poate folosi, acestea ar fi de mai multe tipuri. Patriot, cel mai nou și scump sistem intrat în dotarea Armatei Române are rachete și acoperă raze foarte mari, însă el e gândit pentru ținte de mare valoare, nu pentru a intercepta astfel de drone.

Similar, și sistemul de rachete Hawk e mai degrabă gândit pentru raze mai mari și împotriva țintelor aeriene valoroase, avioane, elicoptere sau rachete.

Cele mai potrivite sisteme anti-dronă pe care România le are în zona Deltei sunt sistemele autopropulsate Ghepard sau tunurile antiaeriene fixe Oerlikon.

În cadrul Grupului de Luptă NATO din Polonia, din care face parte și România, Armata a trimis astfel de sisteme (Gepard și Oerlikon) care tocmai astfel de misiuni au exersat.

De altfel, HotNews.ro a fost în Polonia și a observat la lucru tocmai unitățile românești cu blindate Gepard, cum se antrenau cu militarii americani, polonezi și britanici tocmai în astfel de misiuni de apărare aeriană pe rază foarte scurtă.

Sistemele blindate autopropulsate Gepard

Sistemele autopropulsate Gepard se bazează pe două tunuri Oerlikon de 35 mm, un radar de descoperire și un radar de urmărire, toate montate pe platforma șenilată de tanc Leopard 1. 

Aceste sisteme, deși de concepție mai veche, și-au demonstrat eficiența chiar în Ucraina împotriva atacurilor cu drone sau chiar și împotriva unor rachete de croazieră. 

Radarul de căutare are o rază de 15 km și distanța eficace de tragere de 3,5 km. Cadența de tragere este de 550 de lovituri/min per tun.

România are în dotare 43 de astfel de sisteme Gepard.

Sistemul de tunuri antiaeriene Oerlikon

Celelalte sistemele Oerlikon (Oerlikon GDF-003) sunt instalații de câte două tunuri antiaeriene de 35mm care se montează în locurile unde trebuie să asigure protecția antiaeriană.

Sunt „mobile” în sensul în care pot fi împachetate și mutate în alt loc. Similar, și radarele lor sunt montate pe camioane care fac parte din baterie.

Complexul Oerlikon 2×35 mm – În total 72 de tunuri antiaeriene cumpărate de la Elveția și cu care România a participat doi ani consecutiv la contingentul NATO din Polonia.

Tunurile se strâng și, împreună cu radarele și dotările auxiliare, sunt tractate de camioane Dac 6X6.

Sistemul 9K33M3 „OSA-AKM” (SA-8)

Totodată, România mai are și circa 20 de unități 9K33M3 „OSA-AKM” (SA-8), cu rachete ghidate radar.

Sistemul este unul mobil, bazat pe platforme amfibii blindate 6X6 – Fiecare vehicul lansator are până la șase containere cu rachete și propriul radar.

Rachetele sunt teledirijate prin comenzi radio, raza de tragere este de până la 10km (6,5 km la urmărire) și până la o înălțime de 5.000 de metri.

Încă o variantă de apărare la Dunăre: Flota Fluvială

Armata României este una dintre puține state din lume cu o flotilă fluvială, iar cea de pe Dunăre e considerată a fi cea mai puternică unitate fluvială din Europa, chiar dacă discutăm în realitate de nave destul de vechi, chiar dacă ele au fost modernizate, după cum explica într-un interviu recent pentru HotNews.ro șeful statului major al Forțelor Navale. 

„Suntem unicat în Europa. Războiul din proximitate a demonstrat viabilitatea și fiabilitatea unei astfel de structuri. Suntem cu o flotilă fluvială constituită din 20 de unități luptătoare”, spunea viceamiralul Mihai Panait. 

Acesta spune că existăun program de modernizare a navelor, dar și pentru armamentul de la bordul navelor fluviale pentru a face față unui conflict în zona Dunării. 

„Am modernizat două monitoare, sunt ca nave noi. Al treilea monitor, monitorul numărul 47, intră anul acesta în modernizare. Cele cinci vedete blindate au fost modernizate toate și avem un program intens de modernizare pentru cele 12 vedete fluviale. Avem o putere de foc excelentă”, spunea Panait. 

Cât de utile sunt navele de pe Dunăre împotriva atacurilor cu drone kamikaze, un scenariu cu care porturile ucrainene de la Dunăre s-au confruntat constant de-a lungul războiului?

„Toată artileria pe care o avem la bord, de la mitralierele de 14,5mm, binate sau cvadruple, toate sunt utile împotriva acestor drone. Mai avem tunurile de 30mm, tunurile de 100mm, ele sunt esențiale. Mai avem aceste MANPAD-uri (lansatoare de pe umăr de rachete antiaeriene), suntem și în programul național de achiziție a următoarelor generații de rachete antiaeriene de rază scurtă de acțiune”, răspundea viceamiralul Panait. 

Totuși, e de precizat fie că discutăm de monitoarele fluviale, de vedetele blindate sau de navele de patrulare, toate dispun de tunuri antiaeriene dirijate manual, nu prin radar.