Cum facem față cu calm „zgomotului” și agresivității din societate? Sfatul unui expert: „Nu poți rămâne sănătos psihic trăind ca «proastele» lui Ion Creangă”

Chiar dacă trăim o perioadă „deosebită” și „o schimbare de paradigmă în relațiile internaționale”, societatea românească nu este atât de scindată, în acest moment, cum poate părea la televizor sau în mediul virtual, afirmă, într-un interviu pentru HotNews, profesorul universitar Lavinia Betea, doctor în Psihologie socială. 

Ea amintește faptul că, la începutul anilor ’90, „scindarea, schimbările, opțiunile, mizele și consumul românilor au fost mai ample, mai de efect” decât acum, însă „zgomotul” a fost mai redus, deoarece „nu aveam tehnologia de azi”.

„Aș spune că sciziunea mai adâncă este între discursul public și cel privat, între ce se vede pe ecranul televizorului sau în mediul virtual, pe de o parte și viața reală a marii majorități, pe de alta. Dacă folosiți mijloacele de transport public, dacă frecventați curent piețe, parcuri, magazine, interacționați direct cu vecinii (mă refer, desigur, la cei neînregimentați politic și fără misiuni asumate de postaci și influenceri), reprezentarea unei societăți scindate se estompează. Chiar dispare”, arată prof. univ. dr. Lavinia Betea, în dialogul cu HotNews.

Sfatul expertului: „Măsura”

Ea spune că, deși nu poate recomanda o tehnică de menținere a echilibrului psihic de nivel societal, are totuși un sfat pentru fiecare dintre noi, pentru a ne păstra calmul în această perioadă și a nu intra într-un „joc” al scindării și al agresivității din societate: „Măsura. Ca totdeauna și în toate. Consumul mare de „conținut” e nociv. Nu întâmplător am pus ghilimele. Media și rețelele de socializare trafichează predilect opinii și divertisment, nu informație. (…) Cum ne păstrăm calmul? Biblioterapia ar fi o recomandare. Returul la marea literatură universală, la clasicii filosofiei și ai istoriografiei ajută „desprinderea” de mărunțișurile obsesive și agresive din „actualitățile” cotidianului.”

Ea ne propune și un exercițiu: „Să ne imaginăm cât de scindate erau societățile cu sclavi și stăpâni de sclavi, societățile cu ierarhie feudală…”

„Totdeauna au fost războaie și catastrofe naturale dar omenirea a supraviețuit. Nu poți rămâne sănătos psihic trăind ca «proastele» lui Ion Creangă – fiica și mama care se jeluiesc și-și plâng soarta că pisica poate urca pe cuptor și clinti drobul de sare… care va să cadă tocmai pe copilul din leagăn…”, mai spune Lavinia Betea.

Născuta în anul 1956, Lavinia Betea este absolventă a Facultății de Istorie-Filosofie a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj. Este lector la Universitatea de Vest „Vasile Goldis“ din Arad și doctor în Psihologie socială al Universitatii „Babes-Bolyai“.

Este societatea schindată? Unde se simte cel mai bine acest lucru

HotNews: Societatea noastră pare să fie scindată în acest moment și în ultimele luni între două tabere foarte radicale, se vorbește adesea în spațiul public despre „două Românii”. „Ciocnirea” dintre aceste tabere este uneori foarte agresivă, limbajul folosit este adesea foarte agresiv. Cum am ajuns în acest punct ca societate, care sunt cauzele?

Aș spune că sciziunea mai adâncă este între discursul public și cel privat, între ce se vede pe ecranul televizorului sau în mediul virtual, pe de o parte și viața reală a marii majorități, pe de alta. Dacă folosiți mijloacele de transport public, dacă frecventați curent piețe, parcuri, magazine, interacționați direct cu vecinii (mă refer, desigur, la cei neînregimentați politic și fără misiuni asumate de postaci și influenceri), reprezentarea unei societăți scindate se estompează. Chiar dispare.

Este o perioadă deosebită, într-adevăr, o schimbare de paradigmă în relațiile internaționale, i-aș spune; certă și de neignorat după întâlnirea președinților Trump și Zelenski la Casa Albă. După căderea regimurilor comuniste, după destructurarea Uniunii Sovietice, cel puțin noi, românii, am continuat cantonarea în mentalitățile „războiului rece”. O lume împărțită în două tabere cu regimuri politice și sisteme economice diferite, având ca port-drapel, Statele Unite ale Americii, respectiv Uniunea Sovietică. Într-un binom dihotomic al basmului (răii și bunii), repoziționându-ne însă și schimbând între ele etichetele. Intervin însă variabile noi în context. Prima, globalizarea. Nu greșim dacă-i spunem o nouă ideologie, articulată pe cu totul alte principii și trebuințe decât „internaționalismul proletar”. Globalizarea este în mai mare măsură efectul evoluției științei și tehnologiei decât al deciziei politicului care a adus (și) actori noi în prim-planul scenei politice mondiale.

O sursă de inspirație, ca să-i zic așa, a psihologiei sociale este etologia, știința care studiază comportamentul animal. Temă recurentă în lumea viului este teritoriul, marcarea și lupta pentru păstrarea sau extensia lui. În forme instinctive și repetitive la insecte, păsări, maimuțe. Dar omul este infinit creativ și în continuă trebuință și tendință de dezvoltare. Competiția actuală între actorii principali ai lumii este pentru piețele de resurse (materiale și umane) și piețele de vânzare. La nivel mondial. Se derulează în configurații, tipare și forme potențate și diversificate în extrem de noile tehnologii de comunicare. Deloc întâmplător – constată Jamie Susskind într-o strălucitoare analiză intitulată Republica digitală -, puterea a trecut în mâinile celor care proiectează și controlează tehnologiile digitale.

Scena politică românească este un derivat al celei mari. Actorii ei, mai vechi sau mai noi, nu concurează în „bătălia pentru viitorul lumii”, ci pentru poziționarea avantajoasă în reconfigurările de nivelul lor …Cu „zgomot” amplificat de tehnologiile actuale.

„Cotidianul s-a transformat într-un slalom de evitare a vârtejurilor”

– În societate avem, în acest moment, doar aceste două tabere foarte vizibile și mai „zgomotoase” – pro-europeni și extremiști? Sau sunt, de fapt, mai multe?

– O „discuție serioasă”, o analiză începe cu definirea termenilor de bază. Ce sunt pro-europenii și extremiștii, cine sunt unii și alții, ce proiecte au și cu ce logistică le susțin … și așa mai departe. Dacă adresați aceste întrebări candidaților la președinția țării sau liderilor de partide și insistați pentru răspunsuri concise, nu știu ce veți obține…

Cert este că suntem în Europa și că teritoriul României nu poate fi translatat în America, Rusia sau China. Cert este și că aderarea noastră la Uniunea Europeană și la NATO s-a făcut cu un sprijin popular foarte ridicat. Eu una n-am auzit pe nimeni angajându-se să militeze pentru ieșirea din UE sau NATO… Nici la proiecte antisemite ori pe model Coreea de Nord… Unde-i, atunci, confruntarea extremistă? Între cine și cine? „Zgomot”, da, mult, prea mult, asta da! Avem „n” instituții media naționale și locale, nu știu câți care-și doresc „să intre în politică” pentru a deveni „cineva”, influenceri, postaci, rețele de socializare… Cotidianul s-a transformat într-un slalom de evitare a vârtejurilor acestora. Poate greșesc dar eu așa văd lumea noastră.

Despre telefoane inteligente și rețele sociale

– De unde vine această fascinație a oamenilor pentru rețele sociale, influenceri? Cum se explică influența lor atât de puternică asupra oamenilor?

– În ultima sa carte, publicată în 2018, Rocco Leonard Martino, creatorul smartphone-ului și-a cerut scuze pentru răul făcut omenirii prin invenția sa. Strică sănătatea copiilor, distruge conversația între oameni, creează dependență… Lista „dezavantajelor” e lungă: cronofagie, narcisism, manipulare în extrem, confuzie între valoare și non-valoare, facilități în crearea de rețele de crimă organizată, trafic de droguri, pornografie, pedofilie… Mă opresc aici.

Dar ce ne-am face acum fără miraculoasa cutiuță de buzunar și poșetă, odată ce am avut-o? Fără comunicarea „mai iute ca gândul” cu altul din cealaltă parte a globului terestru?

În ce privește rețelele de socializare, din perspectivă psihologică, aderăm la un grup sau altul din trebuințele comune de socializare, stimă de sine, validare… De obicei, la un grup compus din indivizi asemănători, cu valori și preferințe comune. Confortul resimțit creează însă fie iluzia că lumea întreagă este o extensie a grupului meu, fie că out-group-ul ne este ostil sau inferior. Și, iată-ne, prizonierii „bulei” noastre! Trăim, gândim, ne comportăm, cu susținerea rețelei (rețelelor) de apartenență, în convingerea că noi și numai noi reprezentăm sau suntem de partea binelui și a adevărului.

„Media și rețelele de socializare trafichează predilect opinii și divertisment, nu informație”

– Din punct de vedere psihologic, cum avem grijă de noi în această perioadă? Avem o societate scindată, avem un război la graniță, se vorbește despre riscul unei amenințări militare în anii următori. Ce ar trebui să facă fiecare dintre noi ca să își păstreze calmul și să nu intre în acest „joc” al temerilor și al agresivității?

– Măsura. Ca totdeauna și în toate. Consumul mare de „conținut” e nociv. Nu întâmplător am pus ghilimele. Media și rețelele de socializare trafichează predilect opinii și divertisment, nu informație. Dreptul de exprimare publică a opiniei este, desigur, o calitate a democrației. Dar, ca totdeauna, binele și răul, avantajele și dezavantajele coexistă. Opinia nu sporește cunoașterea.

Depinde de expertiza și interesele celui care-o exprimă și adesea blurează sistemul de valori. Predilect în cazul minorilor și al adolescenților.

Cum ne păstrăm calmul? Biblioterapia ar fi o recomandare. Returul la marea literatură universală, la clasicii filozofiei și ai istoriografiei ajută „desprinderea” de mărunțișurile obsesive și agresive din „actualitățile” cotidianului. Cea mai rafinată „consumație” nu poate fi decât aceasta creată de cei mai înzestrați oameni cu harul talentului sau înțelepciunii. Totdeauna au fost războaie și catastrofe naturale dar omenirea a supraviețuit. Nu poți rămâne sănătos psihic trăind ca „proastele” lui Ion Creangă – fiica și mama care se jeluiesc și-și plâng soarta că pisica poate urca pe cuptor și clinti drobul de sare… care va să cadă tocmai pe copilul din leagăn…

„Nimeni nu cunoaște viitorul”

– Credeți că vom ieși cu bine din această situație, din punctul de vedere al moralului oamenilor? Putem „repara” această scindare din societate, acest refuz al dialogului între tabere? Sau ne va urmări pe termen lung?

– Să ne imaginăm cât de scindate erau societățile cu sclavi și stăpâni de sclavi, societățile cu ierarhie feudală… La începutul anilor 90 „scindarea”, schimbările, opțiunile, mizele și consumul românilor au fost mai ample, mai de efect… Dar „zgomotul”, ca să rămânem în același limbaj, a fost mai redus deoarece nu aveam tehnologia de azi. Nimeni nu cunoaște viitorul. Nici măcar aceia care fac istoria nu știu ce fac, este un aforism uneori pus în seama unui filozof, alteori a unui mare om politic. Dar adevărat. Consecințele unei decizii politice sau a unei importante invenții nu sunt „văzute” integral de autorii lor. Exemplul cel mai la îndemână – descoperirea energiei nucleare.

Nu pot recomanda o tehnică de menținere a echilibrului psihic de nivel societal. La modul individual, da. Mi-o aplic și mie când zapez telecomanda și dau peste dezbateri… politice.

Și nimeresc niște indivizi care anunță dezastre, apocalipse sau fericire planetară dacă X din Washington, Y din Paris, Z din Pekin sau Moscova face sau spune… ceva. „De unde știi tu?”, mă amuz eu. Este, de fapt, o aplicație comică a unui principiu serios – verificarea și validarea sursei după care stabilesc adevărul sau după care mă ghidez într-o situație sau alta de viață.