Cum îți intră pe tăcute deficitele gemene în frigider

Aceasta este povestea unei familii din București și a celor două găuri negre care le schimbă viața fără ca cei doi soți să știe: defictul bugetar și a celui de cont curent.

La ora 22:30, într-un apartament de trei camere dintr-un cartier din București, lumina din bucătărie este încă aprinsă. Pe masă sunt trei lucruri: un laptop, un bon de supermarket și telefonul cu aplicația băncii deschisă.

„Rata a crescut iar”, spune Andrei Ionescu, privind ecranul. Soția lui, Ioana, ridică privirea dintr-un caiet în care își notează cheltuielile lunare. „Dar nu era vorba că dobânzile vor scădea anul ăsta?”

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Andrei ridică din umeri. Salariile lor sunt mai mari decât acum trei ani. El lucrează în IT (creștere salarială de circa 4% în 2025), iar ea în marketing (creștere a salariului net de 8%). Împreună câștigă peste medie. Au un copil mic, o mașină luată în leasing și un credit ipotecar pentru apartamentul cumpărat în 2021.

Pe hârtie, lucrurile ar trebui să arate mai bune.

Și totuși, în fiecare lună apare aceeași senzație: trag mai tare pentru același lucru.

Bonul de supermarket de pe masă spune o poveste simplă. Coșul care acum trei ani costa 250 de lei trece astăzi de 400. Rata la credit e cu câteva sute de lei mai mare. Vacanța în Grecia pe care o plăteau fără emoții în 2019 cere acum calcule în Excel.

Andrei și Ioana trăiesc efectele a două dintre cele mai mari dezechilibre ale economiei românești: deficitul bugetar și deficitul de cont curent.

Economiștii le spun simplu: twin deficits. Dar în viața lor nu apar ca termeni tehnici. Apar ca rate, bonuri de supermarket și curs euro-leu.

Prima gaură: statul care trăiește pe datorie.

În fiecare dimineață, Ioana își verifică emailul înainte să plece la birou. Într-o zi de ianuarie apare un mesaj de la departamentul de HR: o actualizare a salariului și a contribuțiilor.

„Iar au schimbat taxele?” întreabă ea.

În ultimii ani, discuția asta a devenit obișnuită în multe familii din România.

Motivul se află în bugetul statului.

România cheltuiește de ani buni mult mai mult decât încasează din taxe și impozite. Diferența este acoperită prin împrumuturi.

Acesta este deficitul bugetar.

Când deficitul devine mare și persistent, statul trebuie să se împrumute tot mai mult pentru a funcționa. Iar pentru a atrage bani de la investitori, trebuie să ofere dobânzi suficient de mari.

Problema este că dobânzile statului devin referință pentru întreaga economie.

Când statul plătește mult pentru a se împrumuta, băncile plătesc mai mult pentru finanțare. Iar când băncile plătesc mai mult, creditele devin mai scumpe pentru toată lumea. Inclusiv pentru Andrei și Ioana.

În 2021, când au semnat creditul ipotecar, dobânda părea rezonabilă. Rata era suportabilă, iar salariile erau în creștere.

Astăzi, dobânda este cu mult peste nivelul de atunci.

„De ce nu scad dobânzile dacă inflația a început să se calmeze?” întreabă Ioana într-o seară. Explicația nu este simplă, dar nici complicată.

Când deficitul bugetar rămâne ridicat, presiunea asupra dobânzilor nu dispare ușor. Statul continuă să se împrumute masiv, iar banii din economie rămân scumpi.

În ultimii ani, România s-a situat constant printre țările europene cu cele mai mari deficite bugetare. Iar asta înseamnă un lucru foarte concret: dobânzi mai ridicate pentru mai mult timp.

Pentru Andrei și Ioana, traducerea este simplă: rata lor la bancă nu va scădea prea curând.

A doua gaură: economia care cumpără mai mult decât produce

Într-o sâmbătă dimineață, Ioana face cumpărături online: laptop pentru birou, pantofi pentru copil, ulei de măsline, cafea, fructe.

Dacă te uiți la acest coș nu ai cum să nu vezi că aproape tot ce este acolo vine din afara României.

Laptopul este produs în Asia. Uleiul vine din Grecia. Cafeaua din America Latină. Pantofii din Italia.

Acesta este mecanismul prin care deficitul de cont curent te atinge direct la portofel. La nivelul unei țări, contul curent reflectă diferența dintre ce produce și vinde în exterior și ce cumpără din afară. Dacă importurile sunt mai mari decât exporturile, apare un deficit.

România importă de ani buni mai mult decât exportă, iar diferența trebuie acoperită prin intrări de capital din exterior: investiții, fonduri europene sau împrumuturi.

Atât timp cât aceste intrări există, sistemul funcționează. Numai că dependența de capital străin are un efect secundar: economia devine mai sensibilă la percepția investitorilor.

Dacă investitorii consideră că riscul crește, cer dobânzi mai mari sau cer un curs valutar mai slab pentru a compensa. Iar când cursul slăbește, aproape tot ce este importat devine mai scump: de la electronice până la vacanțe.

Cum se întâlnesc cele două probleme

Deficitul bugetar și deficitul extern pot exista separat. Dar când apar simultan, efectele lor se amplifică reciproc.

Acesta este mecanismul twin deficits. Deficitul bugetar mare înseamnă că statul se împrumută mult și menține dobânzile ridicate. Deficitul extern mare înseamnă că economia depinde de capital străin și este vulnerabilă la schimbările de sentiment ale investitorilor.

Combinația produce un cocktail familiar pentru multe economii emergente: dobânzi ridicate, curs fragil, inflație persistentă.

Pentru Andrei și Ioana, toate aceste concepte abstracte apar în forme foarte concrete. Deși salariile cresc, prețurile cresc și ele.

Rata la credit rămâne mare. Vacanțele devin mai scumpe. Iar fiecare depreciere a leului face ca orice produs importat să coste mai mult.

Este o senzație pe care mulți români o recunosc: alergi mai repede, dar rămâi cam în același loc.

Vacanța care explică economia

În 2019, Andrei și Ioana au fost pentru prima dată în Grecia. Au plătit aproximativ 1.200 de euro pentru o săptămână de vacanță. Era un efort, dar nu un lux.

Astăzi, când încearcă să rezerve aceeași vacanță, calculele arată altfel. Prețurile în euro au crescut. Iar fiecare euro costă mai mulți lei.

Rezultatul: aceeași vacanță ajunge spre 1.800 de euro. „Avem salarii mai mari decât atunci”, spune Andrei. „Dar parcă fiecare euro ne costă mai mult.”

Este una dintre cele mai simple moduri de a vedea efectul combinat al inflației, cursului și dobânzilor. Economiștii ar spune că este efectul macroeconomic al dezechilibrelor structurale. Pentru o familie, este doar vacanța care devine mai greu de plătit.

Bugetul familiei vs bugetul statului

În caietul de pe masă, Ioana notează cheltuielile lunare: rată, alimente, grădiniță, carburant, leasing.

Dacă ar cheltui constant cu 7% mai mult decât câștigă, familia ar intra rapid în faliment.

Diferența este că statele au mai multă flexibilitate decât familiile. Statele pot emite datorie, pot colecta taxe și pot beneficia de încrederea investitorilor. Familia Ionescu nu poate.

Sigur, nici pentru state această flexibilitate nu este infinită. Cu cât deficitul rămâne mai mare și mai lung, cu atât costul finanțării crește. Iar când costul finanțării crește, efectele ajung inevitabil în economie.

O știre care nu mai pare abstractă

Într-o seară, Andrei citește pe telefon o știre economică: Guvernul pregătește un nou pachet de măsuri fiscale pentru reducerea deficitului.

Ioana ridică privirea din caiet: „Adică taxe mai mari?”. Andrei nu răspunde imediat. Economia este complicată. Uneori soluțiile sunt neplăcute. Alteori sunt inevitabile.

Dar un lucru devine tot mai clar: deciziile luate în bugetul statului nu rămân niciodată acolo. Ele se transformă, mai devreme sau mai târziu, în rate bancare, curs valutar și prețuri la supermarket.

Concluzia: În economie, unele știri par abstracte. Până în ziua în care ajung în frigiderul tău.