Cum sa ne suportam in Europa

Nu ma dau in vint dupa teoriile pseudo-stiintifice care descriu caractere etnice sau nationale; ma plictisesc generalizarile despre cum este o etnie sau alta si privesc cu profund scepticism orice tentativa de a studia un un suflet colectiv sau altul.

Ramin uimit cind vad cit de citat este D. Draghicescu cu a sa „Din Psihologia Poporului Roman” – cea mai supaevaluata coletie de baliverne din mediul intelectual romanesc.

Acestea fiind zise, “Cartea gesturilor europene” imi este simpatica, pentru ca nu se vrea mai mult decit este. Nu se vrea a fi un raport definitiv si stiintific despre cum sint popoarele europene. Nu construieste teorii mari din doua gesturi, ci iti spune gesturile si le explica.

De fapt, Collett insusi respinge diferitele teorii care leaga caracterul national ba de clima, ba de masuratorile craniilor si alte bazaconii care s-au dovedit fie gresite, fie criminale, fie amandoua. In schimb, el pleaca de la observatii marunte, de la repere si citate istorice pentru a trasa niste linii de comportament vizibil cu ochiul liber.

Generalizeaza timid si se opreste la timp pentru a nu cadea in clisee, iar acest delicat mers pe sirma este principala calitate a cartii.

Amesteca impresiile contemporane cu opinii ale unor observatori din trecut si arata cit de spectaculos se pot schimba imaginile unor grupuri in timp.

Dau doar doua exemple:

1) Istoricul arab Ahmet ibn Fadlan a scris despre scandinavi (992) ca sint „cea mai murara rasa pe care a creat-o Dumnezeu vreodata. Nu se sterg dupa ce fac nevoile si nu se spala dupa activitatile nocturne, nici macar cit o fac magarii salbatici” (pg. 14)

2) Madame de Stael a scris despre cum erau germanii pe vremea lui Napoleon. Spre deosebire de francezi, care erau vazuti ca militari disciplinati prin excelenta, germanii treceau drept niste burtosi lenesi si fricosi.

Autorul are o inteaga colectie de stereotipuri care s-au schimbat de-a lungul timpului, toate spectaculoase, dar nu o sa vi le spun pe toate aici.

Fiecare capitol al cartii ia un aspect din gesturile, atitudinile, vorbele, injuraturile, mimicile europenilor, le discuta originile istorice, le subliniaza diferentele, totul asezonat cu exemple haioase. Collett stie sa scrie simplu, chiar daca ascunde o cultura istorica impresionanta.

Nu am de gind sa fac analize ale celor prezentate de el, nu este o carte academica, nu este o carte cu opinii ce se cer comentate, e doar un fel de ghid despre cum sa ne suportam unii pe altii in Europa. Asa ca voi incerca doar sa va aprind curiozitatea, indemnindu-va doar sa o cititi:

– cum se face alegerea intre „tu” si „dumneavoastra” in diverse limbi europene si semnificatiile pe care le ia adresarea functie de imprejurari, ca si ultimele tendinte (cartea a fost scrisa in 1993) sub presiunea englezei, care cunoaste o singura forma pentru cele doua adresari;

– cum poti sa cazi in confuzie crezind ca un italian te cheama, cind de fapt el iti spune „la revedere”;

– cum s-a nascut ideea de igiena in Europa, cum de francezii consuma semnificativ mai putin sapun si mai multe creme si produse de ingrijire a pielii decit media europeana;

– cum au aparut toaletele si cum se descurcau europenii pina atunci;

– de ce poti sa o iei razna daca ajungi sa conduci in Italia si ce spune sofatul despre fiacre din noi;

– care este etimologia unor injuraturi celebre;

– de ce par englezii prea seriosi si ce legatura are asta cu modul de pronuntie al limbii engleze;

– de ce nu intelege nimeni poantele englezesti si de ce cred ei ca sint singurul popor care are umor;

– cum a aparut dedeochiul, cum se numea el in latina si cum se numeste astazi de la greci, spanioli si polonezi pina la norvegieni;

– de ce nu e bine sa stai prea aproape de un scandinav si ce sa faci cu un italian care pare ca se baga in sufletul tau;

– ce inseamna daca te invita un findandez la sauna;

– de ce glumesc francezii despre belgieni, englezii despre irlandezi, spaniolii despre portughezi;

– cum de englezii s-au rusinat pentru ca devenisera prea pupaciosi in evul mediu si au importat moda sobra a aristocratiei… frantuzesti (ei, bine, da!);

– cum de fotbalistii englezi aflati in Grecia au crezut ca suporterii de acolo le aratau cite goluri vor primi, cind de fapt li se facea un gest foarte obscen, care provine din Imperiul Bizantin;

– de ce stau englezii si rusii la coada (din motive foarte diferite).

Sint doar o parte dintre intrebarile la care – vi le-ati pus sau nu pina acum – veti gasi raspunsuri aici. E o carte excelenta de discutat la o bere sau in societate cind ati epuizat conversatia despre vreme. O sa si pareti destepti: stiti chestii complicate despre lucruri simple.