Datele oficiale arată o întoarcere a românilor în țară, dar câți rămân, se întreabă un sociolog. El explică de ce numărul vehiculat, de 324.000 de români reveniți, e mult umflat / Fenomenul „banilor făcuți în străinătate, care sunt mai valoroși în țară”

Cetățenii români reveniți în țară și-au crescut numărul de la 190.000, în 2022, la 218.000, în 2023, spune Dumitru Sandu, profesor la Facultatea de Sociologie a Universității din București.

„Recent a fost difuzată pe piață, în spațiul media, cifra de 324.000 de români care au revenit în țară, ca imigranți de revenire, în 2023, preluată de pe site-ul TEMPO al Institutului Național de Statistică (INS)”, scrie sociologul Dumitru Sandu.

„Din păcate, cifra nu spune nimic pentru că se referă la imigranți temporari, cu cetățenie română sau străină. Nu știm, din cifrele publice, oficiale, câți dintre ei sunt de cetățenie română și câți nu”, explică el. 

Profesorul de la Universitatea din București spune, într-un articol în Contributors, că datele revenirii în țară din diaspora există, dar nu la INS, ci la Eurostat. Eurostat este departamentul de studii statistice al Comisiei Europene.

Ce arată aceste date?

„Aflăm de la EUROSTAT că numărul cetățenilor români reveniți în țară a crescut de la 190.000, în 2022, la 218.000, în 2023. Sporul de 28.000 de reveniți este consistent, dar mai mic decât cel din perioada anterioară 2021-2022”, scrie Dumitru Sandu.

Sporul total de reveniri din perioada 2021-2023 a fost unul real sau este mai mult o mișcare socială post-COVID-19, se întreabă sociologul. El răspunde că, probabil, avem de-a face cu o tendință de creștere a revenirilor, explicată de mai mulți factori.

Banii de afară, sunt „mai valoroși” în țară

Una dintre explicațiile revenirii este documentată de decenii. Și s-a văzut în diaspora mai multor țări. Ea ține de vârstă. Mai exact, de apropierea pensiei pentru cei plecați.

„Este vorba, probabil, despre reveniri favorizate de ieșirea la pensie pentru mulți dintre cei care au lucrat/locuit în străinătate. Rămâne valabilă o teorie mai veche (Dustmann& Weiss, 2007) care specifică faptul că banii câștigați prin migrație pot fi de folos mai mult acasă, decât în străinătate, costul vieții este mai redus la origine decât la destinație”, susține Sandu. 

Țările din „octogonul de atracție” pentru români

Iar în privința statelor unde pleacă românii, principale țări de atracție a românilor în UE, în perioada 2019-2023, sunt Germania, Spania, Italia, Belgia, Austria, Olanda, Franța și Danemarca. „Sunt un gen de octogon de atracție migratorie a românilor în UE”, afirmă sociologul.

Se schimbă fluxurile, susține Sandu. ”Cu datele din 2023 rezultă că este posibilă și probabilă o emigrare a românilor preponderent spre Germania. Similar, este probabil ca atractivitatea românilor spre Austria , în raport cu cea spre Franța, să se accentueze”, mai constată el. 

Se întorc mai puțini români decât unguri sau italieni

Revenind la fenomenul întoarcerilor în țară, în 2022, ponderea celor reîntorși era printre cele mai reduse, în România, similar cu situația din Italia, Ungaria și Germania de Est (unele studii sociologice iau în calcul zonele țărilor). Dacă media UE a revenirilor este de 10%, noi suntem la sub 8%.

Sandu spune că „nu este suficient ca numărul celor care revin în țară să sporească. Este necesar ca aceștia să nu mai aibă motive de remigrare în străinătate”. 

Remigrarea înseamnă, practic, plecarea din nou a celor reveniți temporar și aceasta este o temă pe care sociologul o studiază de ani de zile. 

Generic exprimată condiția ca să nu se remigreze în masă este ca „mediul de viață de aici să fie compatibil cu cel din principalele țări de destinație a migrației românești în străinătate”. 

Politicile socio-demografic de optimizare a migrației internaționale ar putea beneficia, din plin, de o mai bună cunoaștere a diferitelor tipuri de migrație. În acest sens, analiza de față este orientată pentru a cunoaște mai bine caracteristicile migrației de revenire în țară și a imigrării românilor în diferite țări ale Uniunii Europene (UE), în ultimii cinci ani, pentru care există date. Întrebările de la care pornim sunt, aparent, simple: câți români au revenit în țară și câți au plecat, pe termen scurt, în alte țări ale UE? Recent, a fost difuzată pe piață, în spațiul media, cifra de 324.000 de români care au revenit în țară, ca imigranți de revenire, în 2023, preluată de pe site-ul TEMPO al Institutului Național de Statistică (INS).

Din păcate, cifra nu spune nimic pentru că se referă la imigranți temporari, cu cetățenie română sau străină. Nu știm, din cifrele publice, oficiale, câți dintre ei sunt de cetățenie română, și câți nu. De ce datele EUROSTAT permit o astfel de diferențiere, dar cele ale INS, nu?

Întrebarea se justifică și prin faptul că datele de la EUROSTAT provin, majoritar, din surse naționale. Desigur, cifra amalgamată, care cumulează revenirile cetățenilor români cu cele ale imigranților de cetățenie străină, poate fi relevantă pentru capacitatea globală de atracția a țării, dar nu pentru migrația de revenire a românilor, care este de maxim interes pentru echilibrarea structurilor demografice interne.

Din fericire, perspectiva de care avem nevoie este reflectată în statisticile EUROSTAT, referitoare la imigrarea pe țări, funcție de cetățenia imigranților. Am folosit parte din aceste date într-un material anterior (Sandu 2024a). Reluăm acum analiza pentru aprofundare, folosind, la început, date neutilizate anterior, fie pentru că nu existau pentru anul 2023, fie pentru că, la momentul respectiv, nu eram interesat de comparațiile cu imigrarea românilor în alte țări ale EU.

Tendință incertă, dar probabilă în sporul revenirilor

Din datele publicate între timp, în 2025, aflăm de la EUROSTAT că numărul cetățenilor români reveniți în țară a crescut de la 190.000, în 2022, la 218.000, în 2023. Sporul de 28.000 de reveniți este consistent, dar mai mic decât cel din perioada anterioară 2021-2022. Sporul total de reveniri din perioada 2021-2023 a fost unul real, sau este mai mult o mișcare socială post-COVID-19?

Probabil că avem de-a face cu o tendință de creștere a revenirilor, explicată de mai mulți factori. În primul rând, poate fi vorba despe recuperarea reducerilor în reveniri cauzate de pandemia COVID-19. În al doilea rând, este vorba, probabil, de reveniri favorizate de ieșirea la pensie pentru mulți dintre cei care au lucrat/locuit în străinătate. Rămâne valabilă o teorie mai veche (Dustmann& Weiss, 2007) care specifică faptul că banii câștigați prin migrație pot fi de folos mai mult acasă, decât în străinătate, costul vieții este mai redus la origine decât la destinație.

În al treilea rând, ar fi de așteptat o creștere a revenirilor pe urma banilor din remitențe, transmiși acasă pentru noi locuințe sau pentru afaceri. În al patrulea rând, ponderea celor reveniți în țară era, în 2022, printre cele mai reduse, în România, similar cu situația din Italia, Ungaria și Germania de Est (sub 8%, față de o medie pe UE de 10%).Pe măsură ce la destinație se găsesc locuri de muncă din ce în ce mai greu, ar fi de așteptat ca numărul relativ al revenirilor să fie în creștere.