De ce conferința pe probleme climatice COP29 de la Baku s-a încheiat cu un acord ce a dezamăgit multă lume

În Azerbaidjan s-a ținut timp de 13 zile un foarte tensionat summit climatic la care interesele țărilor care au prosperat datorită petrolului și gazelor au fost puternic reprezentate. Până la urmă s-a ajuns la un acord care a fost intens criticat de multe state. De ce este așa de complicat să se acționeze mai rapid într-o lume care se încălzește în mod accelerat? Mai au aceste conferințe un viitor?

Conferința COP29 de la Baku, pe tema schimbărilor climatice, s-a încheiat duminică fără a menționa în mod explicit „tranziția” către renunțarea la combustibilii fosili. Acest eșec este considerat „îngrijorător” de către o serie de experți care îl văd drept un pas înapoi față de obiectivul de a menține planeta sub ținta de 1,5 grade C încălzire față de perioada preindustrială, scrie agenția de presă AFP. Vocile radicale spun că summitul a fost un dezastru.

Suma cheie este 300 de miliarde dolari

Ţările participante la Conferinţa ONU privind schimbările climatice de la Baku (COP29), Azerbaidjan, au ajuns – până la urmă – la un acord privind un obiectiv global de finanţare pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să combată schimbările climatice.

Valoarea planului de finanţare a luptei împotriva schimbărilor climatice până în 2035 a fost stabilită la 300 de miliarde de dolari pe an, sumă de peste patru ori mai mică decât cea calculată de economiști ca fiind necesară pentru o luptă eficientă împotriva dezastrelor naturale și a consecințelor acestora în economia diverselor state.

La acest acord care a nemulțumit multă lume s-a ajuns după ce negocierile, care ar fi trebuit să fie încheiate pe data de 22 noiembrie, au continuat și în ziua de 23 noiembrie, fiind mari diferențe de opinie între țările bogate și cele cu resurse financiare limitate. Cu 30 de ore au ținut mai mult negocierile, din cauza diferențelor mari de opinie.

Negocierile au dus la un acord care prevede că țările mai bogate vor ajunge să furnizeze anual 300 miliarde dolari, față de aproximativ 100 de miliarde dolari în prezent, ca parte a unui fond numit „de pierderi și daune”.

La acea sumă de 100 miliarde dolari se ajunsese după negocieri purtate în 2009, când s-a decis că ținta pentru acele 100 de miliarde dolari va fi anul 2020. Acum era nevoie de o țintă mult mai ambițioasă și rezultatul a fost un compromis, fiindcă multe state s-ar fi așteptat în cel mai rău caz la un fond total anual de 500 miliarde dolari.

Agenția AFP a scris că Mukhtar Babaiev, președintele COP29, a reproșat țărilor din „Nordul global” că au fost prea „inflexibile” când a fost vorba de suma de bani promisă pe post de ajutor final. El a spus că unele țări ar fi fost dispuse să ofere mai mulți bani, în timp ce altele nu au vrut. Cu două zile înainte de acord, aproximativ 100 de țări din „global South” au respins propunerea ca fondul de ajutorare să ajungă să fie de 250 miliarde dolari/an.

Pe de altă parte, reprezentanți ai unor țări mari le-au reproșat organizatorilor azeri lipsa de leadership și faptul că nu s-au pregătit suficient pentru un congres așa de mare și de important.

Acordul este unul non-angajant, nicio țară nu a înaintat o sumă despre cât ar putea contribui exact și nu există moduri prin care statele să fie constrânse să contribuie. În plus, dat fiind că a crescut inflația și multe țări mari au probleme în economie, ideea alocării unor sume foarte mari pentru acest fond climatic nu ar fi bine primită pe plan intern în statele dezvoltate.

O serie de activiști și de ONG-uri de mediu au caracterizat acordul final ca fiind unul dezastruos, iar printre delegații cu cele mai radicale declarații s-a numărat reprezentanta delegaţiei indiene, Chandni Raina, care a spus că „acest document este doar o iluzie optică”, iar suma este „neînsemnată” și inacceptabilă.

Obiectivul la care s-a ajuns înseamnă o triplare față de situația din prezent, dar reprezentanții statelor sărace spun că totalul necesar anual era de 1.300 miliarde dolari, de peste trei ori mai mult față de promisiunea de la Baku.

Printre țările care au respins acordul se numără India, Nigeria, Bolivia și Malawi, reprezentanții nigerieni catalogând acordul final ca fiind „o glumă”.

Acest fond de 300 miliarde dolari proveniți de la țările dezvoltate (care și poluează cel mai mult) le-ar ajuta pe cele în curs de dezvoltare să grăbească tranziția către energiile verzi, instalând, spre exemplu, panouri solare sau ferme eoliene pe suprafețe mari. Statele cu resurse financiare slabe ar face mai bine față unor dezastre climatice, cum ar fi furtunile extrem de puternice, secetele devastatoare și nivelul în creștere al mărilor.

Relatând despre acordul final, Washington Post notează că acesta reflectă dezamăgirea și lipsa de încredere pe care liderii țărilor în curs de dezvoltare le-au exprimat și în anii trecuți la summit-urile COP, unde au obținut mereu mai puțin decât sperau. În orice caz, un eșec a fost foarte aproape; cu 24 de ore înainte ca acordul final să fie semnat se părea că NU se va ajunge la niciun fel de înțelegere finală.

Ținta următoare: Brazilia 2025

Summitul a fost catalogat ca fiind „haotic” de unii experți, notează CNN într-o analiză în care conchide că este pus sub semnul îndoielii tot procesul acestor summit-uri COP, mai ales că ultimele patru s-au ținut în state bogate în petrol, iar în Azerbaidjan lobby-ul făcut de „greii” industriei combustibililor fosili a fost extrem de puternic.

Întregului proces COP i se reproșează faptul că totul depinde de bunăvoința marilor state poluatoare care, de cele mai multe ori, vor să contribuie cu sume cât mai mici.

Într-o analiză BBC se explică faptul că una dintre vocile care s-au auzit cel mai puțin la acest summit a fost vocea Chinei, care este un mega-poluator, dar care, fiind catalogat de ONU va fiind țară „în curs de dezvoltare” nu are obligația formală de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și nici nu trebuie să furnizeze ajutor financiar țărilor sărace. China a dat semne că devine mai transparentă în a furniza date despre emisiile poluante și este de așteptat ca ea să contribuie pe viitor și la fondul gândit să ajute țările care au resurse financiare reduse.

Supărarea liderilor din țările catalogate ca fiind dezvoltate a ținut și de acest lucru: Arabia Saudită și China ar trebui să contribuie și ele financiar, dat fiind că economiile lor au crescut enorm în ultimele două-trei decenii.

Ediția viitoare COP30 se va ține în Brazilia, între 10 și 21 noiembrie 2025, în orașul Belem.