Cum a transformat încălzirea globală în scandal și luptă pe bani evenimentul cu zeci de mii de participați din 200 de țări chemați la Baku să găsească soluții

Statele bogate nu vor să dea mulți bani, cele sărace sunt furioase pentru că le vor afecta dezastrele climatice și nu vor face față. Țara gazdă este agresivă și atacă în declarații statele UE, iar peste întreg peisajul haotic se ridică „umbra” lui Donald Trump, care nu crede în încălzirea globală, Summit-ul climatic COP29 din Azerbaidjan mai ține doar o zi, iar atmosfera este tensionată.

Peste 65.000 de participanți din aproape 200 de țări s-au înregistrat pentru COP29. Statele cu cele mai mari delegații sunt Azerbaidjan (peste 2.000 de persoane), Brazilia, Turcia, Emiratele Arabe și China.

Joi dimineață s-a semnat un proiect de acord pe tema finanțării mondiale a luptei contra schimbărilor climatice, iar acest acord arată cât de mari sunt neînțelegerile între țările bogate și cele sărace. Există două opțiuni care implică sume mari, dar cu care nu sunt de acord decât o parte dintre statele participante la negocieri.

Miza este uriașă: peste 1.000 de miliarde dolari/an, dar nicio țară nu se încumetă să facă promisiuni financiare clare despre cât ar fi dispusă să contribuie la așa un fond uriaș destinat ajutării statelor sărace.

Opoziție multă, progrese mici

Este tot mai greu de dus lupta contra încălzirii globale, mai ales că sunt diferențe mari de opinie între țările bogate și cele sărace despre cum pot fi reduse emisiile poluante și despre cine să pună mai mulți bani în diversele fonduri de mediu. Sunt și state în care la putere au venit oameni influenți care nu cred că încălzirea globală este ceva grav.

În multe țări occidentale este puternică opoziția față de introducerea unor taxe pe emisiile de carbon și pe mașinile poluante. Totul se întâmplă în acest an 2024, care va fi cel mai cald de când există date meteo complete, un an care a adus o mulțime de fenomene extreme, un exemplu recent fiind inundațiile din zona Valencia, soldate cu peste 200 de morți.

Summit-ul COP29 se apropie de final în Azerbaidjan, o țară care s-a îmbogățit datorită petrolului și gazelor, o țară condusă de un autocrat care a avut grijă în ultimii ani să înlăture orice voce puternică de opoziție.

Aceste mari conferințe au fost și martore ale unor decizii care au făcut istorie. La unul dintre summit-urile COP s-a născut faimoasa țintă de 1,5 C de care auzim frecvent, iar la un alt summit COP, cel de la Paris, au fost semnate acordurile care au marcat un rar moment de consens. Numele COP vine de la „Conference of the Parties”, iar prima ediție s-a ținut în 1995, la Berlin.

Statele bogate nu vor să contribuie cu mulți bani

„În solidaritate pentru o lume verde” este sloganul principal al COP 29 de la Baku, dar numai solidaritate nu este în capitala azeră.

Miza cea mare la COP29 este așa-numitul „Fond de Pierderi și Daune” (Loss & Damage fund), gândit la nivel global să ajute direct și rapid țările cel mai afectate de efectele schimbărilor climatice.

Practic, națiunile bogate trebuie să promită că în cazul unei catastrofe climatice într-o țară mai săracă vor contribui rapid cu bani pentru ca țara respectivă să-și revină. Spre exemplu, dacă o furtună face ravagii într-o națiune din Pacific, țara puternic afectată ar trebui să poată rapid apela la acest fond de ajutor climatic pentru a primi ajutor financiar. Despre problemele cu acest fond a scris pe larg New York Times.

Acest fond a fost creat la summit-ul de la Sharm el Sheikh (Egipt), în 2022, după mulți ani de opoziție, iar la summit-ul COP28 de anul trecut câteva țări UE – dar și SUA – și-au luat primele angajamente financiare, iar un pas așteptat ar fi ca pe viitor primele state aflate în mare nevoie să primească și ajutorul.

Negociatorii speră să construiască un plan prin care țările mari și bogate ar ajunge să dea anual peste 1.000 miliarde dolari către țări mult mai sărace, ca parte a acestui fond de pierderi și daune. Până în prezent au fost promise 720 de milioane, cel mai recent angajament venind din partea Suediei: 19 milioane dolari. Scopul este să se ajungă la sute de miliarde anual, sau mai mult, asta însemnând de o mie de ori mai mult decât s-a strâns până acum.  SUA a promis 17 milioane dolari.

Față de sumele vehiculate prin acest fond există o opoziție puternică, mulți spunând că este exagerat să ceri statelor să vină anual cu sume de ordinul miliardelor pe tema climei, când există și alte priorități.

Formula din prezent nu se mai potrivește cu realitatea

Aceste mari summit-uri pe politici climatice se țin la final de an, au zeci de mii de participanți și în ultimii patru ani au fost organizate în țări care au prosperat datorită combustibililor fosili. Tot mai multe voci cu greutate spun că trebuie să apară o serie de modificări la aceste mega-summit-uri pe teme de schimbări climatice.

Unii spun că astfel de mega-conferințe nu mai trebuie să se țină în țări care nu susțin tranziția către energiile verzi și că nici nu ar mai trebui să fie așa de mulți participanți, fiind suficienți câteva mii, în loc de zeci de mii, a scris Bloomberg.

La COP28 au fost 97.000 de participanți, ceea ce este enorm, iar cei care spun că ar trebui o schimbare radicală susțin că ar trebui să fie organizate întâlniri mai dese, dar cu mai puțini oameni, conferințe la care să fie analizate obiectiv progresele făcute de diversele țări. Despre probleme actualului format COP a scris pe larg și BBC.

Întregul proces COP este foarte lent, spun cei care susțin schimbări serioase, iar de la an la an progresele sunt prea mici în drumul către renunțarea la combustibilii fosili. Cum au dovedit și negocierile de la COP28, este greu să se ajungă la un acord final, se negociază pentru fiecare cuvânt și formularea de la final ajunge să fie vagă și interpretabilă.

O problemă care a „ieșit la rampă” la Baku ține de numărul mare al celor care fac lobby pentru combustibilii fosili, în frunte fiind țara gazdă care-și vede viitorul legat de aceștia. Peste 1.700 de oameni care susțin interesele marilor companii din energie și investițiile în petrol și gaze au primit acreditare în Azerbaidjan, în timp ce la ediția de anul trecut, în Emirate, au fost 2.500, arată calculele unei coaliții de ONG-uri de mediu numită Big Polluters Out.

O serie de cercetători și de experți în politici climatice au publicat recent o scrisoare deschisă în care susțineau că țările care nu sunt decise să renunțe la combustibili fosili ar trebui să nu poată găzdui conferințele COP.

Despre o reformare a acestor summit-uri vorbește pe larg un comentariu publicat de Reuters în care se spune că s-a cam dus timpul negocierilor nesfârșite, iar statele trebuie să evolueze de la promisiuni la acțiune și de la angajamente la rezultate concrete.

Se explică faptul că miza este prea mare încât să ne mulțumim cu minime schimbări de la an la an, iar dacă nu se schimbă radical modul de funcționare al COP, vom ajunge să avem un proces învechit care va continua să eșueze în obiectivul pe termen lung, cel de reducere a emisiilor.

Obiectivul „net zero” 2050, adică atingerea „neutralității climatice” peste 26 de ani, pare și el foarte îndepărtat.

Conferința COP29 a început pe 11 noiembrie și se va încheia în 22 noiembrie.

Umbra lui Trump la Baku

Alegerea lui Donald Trump a complicat și mai mult situația, fiindcă în primul mandat (în 2017) a retras SUA din acordul climatic de la Paris, ale cărui principii stau la baza întregului proces COP. Trump a promis că va repeta mișcarea și în mandatul doi, după ce Biden a anulat-o, reinserând SUA în acordurile de la Paris, în februarie 2021.

Trump a făcut o serie de declarații în care se referea la încălzirea globală ca fiind „o farsă” și a amenințat că va reduce bugetele alocate cercetării în domeniul schimbărilor climatice. Este faimos și sloganul lui Trump „Drill, Baby, Drill”, care spune multe despre atașamentul lui față de combustibilii fosili și față de continuarea forajelor.

Nu este clar ce se va schimba la capitolul politici climatice sub mandatul lui Trump, însă primele date arată că va avea în echipă oameni care-i împărtășesc opiniile despre încălzirea globală, o privesc cu scepticism și vor dereglementare (și) în acest domeniu. Despre consecințele venirii lui Trump la putere a scris Washington Post.

John Podesta, însărcinat pe politici climatice în administrația Biden, a declarat la Baku faptul că, deși Trump a declarat că schimbările climatice sunt „o farsă”, politicile sale pe viitor ar putea cel mult să încetinească, dar NU să anuleze progresele făcute în ultimii ani de SUA, mai ales la nivel de stat.

Au fost și directori de mari companii petroliere care au declarat că SUA nu ar trebui să iasă din acordul climatic de la Paris. Darren Woods, CEO al Exxon, a declarat la COP29 că SUA ar trebui să se mențină în aceste acorduri, pentru că ar risca altfel să lase un loc gol la masa negocierilor.

O gazdă cu mari probleme de credibilitate

Marile conferințe COP s-au ținut de mai multe ori în țări care au devenit prospere datorită combustibililor fosili, însă rar un stat gazdă i-a susținut pe față, cum a făcut-o statul azer la această conferință. Azerbaidjan este, probabil, cea mai controversată gazdă din istoria de aproape 30 de ani a conferinței climatice mondiale.

Ilham Aliev, președintele azer, a spus în deschiderea COP29 că „petrolul și gazul sunt daruri de la Dumnezeu”. Și președintele, dar și alți înalți ofițeri azeri, au apărat viitorul combustibililor fosili, iar președintele Aliev a acuzat națiunile occidentale, ONG-urile de mediu și presa mondială de „ipocrizie”.

Miercurea trecută, autocratul Aliev a atacat într-un discurs Franța. Aliev a denunțat istoria colonială a Franței, și „crimele” comise de „regimul Macron” în teritoriile de peste mări, cum ar fi Noua Caledonie. Atacuri verbale similare ca idee s-au îndreptat și asupra Olandei. O explicație ar fi că dictatorul azer este furios că Franța ține partea Armeniei, inamicul numărul unu al azerilor. Cele două state din Caucaz s-au războit de mai multe ori în ultimele decenii, dar azerii sunt superiori militar și financiar. Despre controversele stârnite de Azerbaidjan puteți citi pe larg aici.

Evident că declarațiile au stârnit furie în Franța, iar Josep Borrell, șeful diplomației europene, le-a catalogat ca fiind „inacceptabile”. El a respins ferm și atacurile președintelui azer asupra ONG-urilor din Occident și a presei, denunțând „situația critică a drepturilor omului” în statul din Caucaz, scrie AFP. Cu greu o țară gazdă putea tăia mai mult din credibilitatea evenimentului pe care-l organizează. Despre pașii greșiți făcuți de țara gazdă a scris CNN, într-o analiză.

Una dintre știrile care a înfuriat și dezamăgit multă lume a apărut pe BBC care a dezvăluit că directorul delegației azere la COP29 s-a folosit de influența și de rolul său pentru a aranja o întâlnire la care să se discute posibile investiții în combustibili fosili. Astfel de mari conferințe au ca scop discuții despre cum să se reducă folosirea gazului și petrolului, astfel că discuțiile despre viitoare investiții în domeniu reprezintă o încălcare gravă a protocolului.

Azerbaidjanul are 10 milioane de locuitori și 90% dintre exporturi au legătură cu gazele și petrolul, iar gazul azer ajunge și în UE. Cea mai cunoscută companie azeră este SOCAR, cunoscută și în România, unde a deschis benzinării.

Summit-urile COP și celebra țintă de 1,5 C care nu mai este fezabilă

Primele referiri la creșterea temperaturii cu 1,5 C au fost în 2009, la summit-ul COP15 care s-a ținut atunci la Copenhaga, dar erau referiri încă timide și încă se strângeau dovezile științifice legate de această creștere și efectele ei asupra Terrei. Era prea devreme pentru un consens.

Prin Acordul de la Paris, semnat în 2015, guvernele au convenit să mențină creșterea temperaturii medii la nivel mondial mult sub 2° C peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile de a o limita la 1,5° C. Un raport IPCC arăta că există o probabilitate ridicată să depășim pragul de 1,5° C în 2030. Această țintă de 1,5° C este pentru întreaga lume.

Sunt mulți sceptici la adresa încălzirii globale, unii spun că este variabilitate naturală, alții că este vorba despre ciclurile solare sau despre activitatea vulcanică. Oamenii de știință au demontat convingător fiecare dintre aceste mituri.

Nu trebuie nici să cădem în capcana de a crede că, dacă avem perioade cu temperaturi scăzute, nu mai avem încălzire globală. Per total temperaturile au crescut mult față de acum 40 de ani.

Acest obiectiv de încălzire cu 1,5 C față de perioada preindustrială nu mai este fezabil, fiindcă planeta deja s-a încălzit mult și sunt scenarii care spun că încălzirea ar putea fi de 3,1 C până la final de secol. Tot mai mulți experți spun că nu ar trebui să mai vorbim despre 1,5 C, care este o țintă ce (aproape) sigur va fi depășită, ci ar trebui să căutăm o altă țintă care să fie mai fezabilă și motivantă și spre care să meargă toate planurile. O variantă ar fi ca viitoarea țintă să nu mai fie una exprimată în grade, ci să se ia alt parametru.