De ce mai are nevoie Putin de Prigojin. Imperiul Wagner din Africa: corupție și propagandă rusescă. Cum a fost capturată Republica Centrafricană

La o zi după rebeliunea lui Prigojin ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a dat asigurări la Russia Today că Wagner va continua să activeze în Africa și nu își va abandona prietenii africani.

Domnica Gorovei este lector la Facultatea de Științe Politice a Universității din București

Evgheni Prigojin și mercenarii Wagner au fost o prezență activă pe continentul african, în ultimul deceniu. Rebeliunea grupului izbucnită la 24 iunie și marșul asupra Moscovei au oferit ocazia apariției mai multor analize despre rețeaua Wagner din întreaga lume, dar mai ales din Africa. De altfel, continentul african a fost menționat de președintele Vladimir Putin ca posibilă destinație pentru mercenarii care nu vor să semneze contracte cu Ministerul Apărării de la Moscova și preferă să părăsească țara.

În acest articol evocăm succint câteva elemente ale rețelei lui Prigojin din Africa, pornind de la trei aspecte: (1) importanța strategică a Africii pentru Rusia, (2) descrierea rețelei ilicite din Africa și (3) modelul Republicii Centrafricane, stat capturat de Wagner.

Subiectul mercenarilor ruși este destul de prezent în presa franceză (Jeune Afrique, France24, RFI, care vor constitui de altfel și principalele noastre surse), fiind vorba despre implantarea Wagner în țări care se aflau până acum câțiva ani în sfera de influență (pré carré) a Franței, precum Mali ori Republica Centrafricană.

Africa – continent strategic pentru Rusia

Tradiția cooperării din perioada Războiului Rece, abandonată după căderea URSS, redevine relevantă în noua logică geopolitică multipolară. În ultimii ani, Rusia și-a intensificat campaniile de seducere a țărilor de pe continentul african – oficial, dar și informal, prin gruparea paramilitară condusă de Prigojin. Summit-ului Rusia-Africa de la Soci din 2019 (50 de state africane, 43 de șefi de stat) i se adaugă turneul ministrului de externe Serghei Lavrov din 2022 (Egipt, Congo-Brazzaville, Uganda, Etiopia) ori diversele vizite ale liderilor africani în Rusia. De altfel în 2019 Putin a evocat pe lângă interesele economice și comerciale și sprijinul pentru securitate – antrenament, intelligence și echipamente.

În plus, după sancțiunile occidentului care îl vizează pe Prigojin și diversele sale firme, după invadarea Ucrainei, Africa oferă o importantă piață de desfacere a produselor (de la grâne până la arme. Cu toate că Rusia este principalul furnizor de arme către Africa – a furnizat 44% din toate importurile de arme în 2017-2021 – bilanțul general economic și de afaceri este modest, FMI evaluându-l la 15,6 miliarde de dolari pentru 2021, cu mult mai puțin decât cele 254 de miliarde ale Chinei.

Conștientă de evoluțiile demografice din Africa (în 2050 o persoană din patru va veni din Africa), dar și de situația de izolare din ce în ce mai mare, ambițiile rusești în Africa sporesc, iar Evgheni Prigojin, prin rețeaua sa ilegală de firme multinaționale reprezintă un instrument pentru propaganda pro-Rusia și anti-occidentală. Iar după anexarea Crimeii rețeaua Wagner s-a extins și mai mult în Africa.

E greu de distins între Rusia și Wagner, trupele Wagner fiind compuse în mare măsură din rezerviști ce se folosesc de infrastructura armatei (baze militare, avioane etc), cu acordul guvernului rus. Într-un interviu pentru France24, un consilier special al președintelui centrafrican, Fidele Gouandjika – care, de altfel, se afișează cu un tricou cu însemnele grupului Wagner – explica fără echivoc că nu este important numele pe care îl poartă trupele rusești, vorbesc rusește deci sunt prieteni din Rusia. Intermediar (proxy) în extinderea influenței Rusiei, grupul Wagner trebuie înțeles ca fiind o componentă a operațiunilor oficiale rusești.

Dincolo de numeroasele acorduri militare semnate de Rusia cu state africane, există dovezi despre prezența trupelor paramilitare în state precum Mali, Libia, Republica Centrafricană (RCA) ori Sudan, nu întâmplător unele dintre cele mai instabile state de pe continent.

Rețeaua rusească în Africa

Modelul de acțiune – și de afaceri – al Wagner a fost inițiat în 2015 în Siria, unde rușii l-au protejat pe Assad în schimbul resurselor energetice. Din 2018 încoace, Grupul Wagner s-a implantat treptat pe continentul african, dinspre Libia înspre sud (Sudan, RCA), apoi spre vest (Camerun) și apoi în Sahelul destabilizat de grupările teroriste. Toate spații cu tensiuni politice și nevoie de securitate sporită, pe care Prigojin și grupul pe care îl conduce le exploatează. Pe fondul deteriorării situației securității și a reticențelor occidentului de a ajuta regimurile ilegitime și autoritare, guvernele au cerut ajutorul Rusiei. Pilotată de Prigojin, Utkin și Putin, rețeaua rusească din Africa vizează asigurarea securității regimurilor prin prezența mercenarilor în diverse state, interese financiare și economice ce aduc venituri colosale și care permit și derularea campaniilor pro-Rusia, și anti-occident (Republica Centrafricană, Niger, Burkina Faso, Madagascar, Zimbabwe).

Altfel spus, dincolo de prezența trupelor lui Prigojin în mai multe state africane, există o serie de firme care funcționează drept instrumente informale de influență. Detaliile și ramificațiile rețelei nu sunt încă pe deplin cunoscute, însă anchetele jurnalistice, ale guvernelor occidentale ori ale diverselor organizații non-guvernamentale ne permit să înțelegem într-o măsură structura de tip oligarhic și activitățile ei ilicite.

• În centrul rețelei se află desigur Grupul Wagner și firma de catering a lui Prigojin, Concord, care are ramificații în Siria, dar și în Republica Centrafricană și Sudan.
• Internet Research Agency (IRA) are ramificații în multe state africane (Ghana, Nigeria), cu precădere din vest și este una dintre organizațiile acuzate de SUA că a încercat influențarea alegerilor din 2016 (trolling online).
• Grupul Mediagroep Patriot, care finanțează asociații, mass media, campanii de dezinformare (Rusia este principalul actor în dezinformare în Africa), dar asigură și alimentarea loialității activiștilor locali pro-ruși precum franco-beninezul panafricanist Kémi Séba ori elvețiana-cameruneză Nathalie Yamb,
• „La dame de Sochi„, cu referire la summit-ul la care a condamnat virulent Franța.
• Acestora li se adaugă Asociația AFRIC (Asociation for Free Research and International Cooperation), activă mai ales în Mozambic și Zimbabwe sau Fundația rusă pentru apărarea valorilor naționale (FZNC), fără a uita de National Values Protection și International Anticrisis Center ori despre Media Afrique TV, post în franceză cu sediul în Camerun, legat de firma-paravan AFRIC care facilitează operațiunile lui Prigojin în Africa (inclusiv sponsorizând misiuni electorale în Zimbabwe, Madagascar, RDC, Africa de Sud ori Mozambic).
• Nu în ultimul rând, Prigojin are și o firmă de consultanță Africa Back Office care conform Departamentului de stat american dezvoltă strategii politice pentru consolidarea poziției Rusiei.
• Prigojin mai deține 50% din firma rusească Megaline, care este legată în Sudan de M-Invest cu două alte firme: Meroe (minerit) și M-Finans (legat de Wagner).
• În Republica Centrafricană filiala M-Finans are în subordine Lobaye Invest, cu activitate în minerit, la rândul ei cu ramificație Sewa Security Services, legată și ea de Wagner.

Sudanul a jucat un rol-pivot pentru Prigojin: aici trupe și consilieri au fost prezenți din 2018 pentru a-l ajuta pe dictatorul Omar al-Bashir să rămână la putere în ciuda contestațiilor de stradă. Când totuși acesta a fost înlăturat de la putere în 2019 printr-o lovitură de stat, Wagner s-a apropiat de generalul Dagalo, cel care acum câteva săptămâni a început un război civil împotriva președintelui Hemeti, și el în legătură cu rușii. În Sudan sectorul minier este una dintre mizele a ceea ce se prefigurează a fi un război civil lung din care Wagner nu va lipsi. Interesele lui Prigojin în Sudan (prin M-Invest) vizează minele de aur, de siliciu și mangan precum și deschiderea unei baze la Marea Roșie (Port Sudan).

Co-realizatorarea documentarului Wagner, l’armée de l’ombre de Poutine (2022), Ksenia Bolchakova, explica anul trecut pentru France 24 faptul că documentele consultate arătau că încă din 2018 strategiile lui Prigojin pentru Mali vizau înlocuirea operațiunii Barkhane (condusă de Franța) cu Wagner. După loviturile de stat din 2020 și 2021 (organizate de Assimi Goita) trupele franceze s-au retras din Mali în august 2022. În Mali Prigojin încearcă să controleze minele de aur, dar și afaceri cu cafea, zahăr ori diamante. Plata pentru trupele care se află fie pentru a forma armata, fie pentru a se lupa cu teroriștii din regiune (în prezent 1400 mercenari iar imaginile din satelit arată și o bază a Wagner la aeroportul din Bamako) este de 10 milioane de dolari pe lună. Cum acestă suma este mare pentru acest stat, unul dintre cele mai sărace din Africa, Wagner a început prospecțiuni miniere: Mina de Manankoto a fost considerată puțin rentabilă, Prigojin vizând trei alte mine: Loulo-Gounkoto, Fekoto și Syama.

Alte state care au legături cu Wagner sunt Camerun, Angola, Guineea, Guineea-Bissau, ori Zimbabwe. Diverse rapoarte arată planurile de extindere către Burkina Faso (aici se află tot militari la putere, iar malienii intermediază dialogul cu Wagner), Coasta de Fildeș ori Ciad. Grupul Wagner s-a retras din Mozambic în 2021 după ce cinci mercenari au fost uciși de islamiști în lupta împotriva insurgenței din nordul țării.

Republica Centrafricană, stat capturat de Wagner

În Republica Centrafricană Prigojin a reușit practic să obțină controlul aproape total asupra statului (instituții, mass media, societate civilă) și constituie un laborator pentru „rețeta Wagner”, cu o diversitate de activități comerciale, pe fondul statului erodat de lupte inter-comunitare și războaie civile repetate (al treilea din 2013). Prezent încă din 2018, Wagner are drept misiune formarea forțelor armate și asigurarea protecției președintelui Faustin Archange Touadéra, la putere din 2016. Cu ajutorul rușilor acesta reușește să reziste încercării de a fi înlăturat de la putere înaintea alegerilor din 2020, iar în 2021 reușește să oprească forțele rebele să intre în Bangui. Reușite ce alimentează mitul Wagner care, în mod diferit de occident (francezi), ar proteja populația civilă.

De aici, acces la resursele naturale, prin intermediari locali și prin firme de fațadă ce au câștigat dreptul de a exploata resursele și de a le exporta apoi către diverse alte țări (Rusia, dar și Dubai spre exemplu). Pornind în principal de la două reportaje –France24/2022 și Jeune Afrique/2023 – vom evidenția cei trei piloni ai rețelei Prigojin: trupe armate, resurse financiare, dezinformare.

Propaganda și dezinformarea vizează atragerea populației în retorica anti-colonialistă, anti-occidentală, pro-rusă printr-o serie de acțiuni și filme și materiale de propagandă – spre exemplu, filmul Touriste, finanțat de Wagner, ce glorifică soldații Wagner, tricouri cu mesajul „Je suis Wagner”, deschiderea Centrului cultural rus la Bangui, introducerea limbii ruse drept curs obligatoriu la universitate, la ceremoniile oficiale steagul Rusiei este arborat lângă cel centrafrican, ba chiar și desene animate cu mesaje propagandistice pentru copii. La nivelul societății civile, asociația Galaxie Nationale promovează retorica Rusiei cum că Rusia nu ar fi colonizat vreun stat african.

La nivel militar, există un acord militar formal cu Moscova, iar diverse rapoarte evaluează că există 2000 de mercenari ruși în acest stat (centrul de comandă este la Berengo, la 80 de kilometri de Bangui), cu scopul, evocat de autoritățile ruse, de a oferi asistență armatei, prin Sewa Security Services, firmă subordonată firmei deja amintite mai sus, Lobaye Invest, în spatele căreia se află Valery Zakharov, consilier pe probleme de securitate națională al lui Touadéra.

Planul este nu doar de a lua captive instituțiile statului centrafrican, ci și de a obține monopolul asupra mai multor sectoare ale economiei. De exemplu, s-a desfășurat cu succes o campanie pentru a înlocui berea franțuzească Mocaf, cea mai populară, cu vodka rusească WA NAWA, fabricată de o societate apropiată grupului lui Prigojin și prezentată drept „fabricată în RCA cu tehnologie rusească”. Același tip de politică are în vedere monopolul pe zahăr (vrea eliminarea companiei franceze SUCAF) ori pe cafea.

Însă cel mai important atu al lui Prigojin este controlul asupra minei de aur de la Ndassima, cu rezerve estimate la 2.5 miliarde de dolari, în condițiile în care un raport ONU din 2021 arată că 95% din minele de aur sunt exploatate ilegal. Imagini din satelit au arătat industrializarea minei artizanale, via Midas Resources, firmă pe care Prigojin o folosește pentru exploatarea în RCA – pe lângă aur, diamante, cupru, crom. Firma care deținea înainte de izbucnirea războiului civil din 2013 licența, AXMIN, a fost notificată în 2018 de anularea licenței, iar între timp nici guvernul nu mai are acces la domeniul minier. Iar lingourile pleacă din aeroportul M’poko din Bangui, fără control ori taxe. Un avion pe săptămână decolează spre Rusia ori Dubai.

În plus, imperiul Wagner are și o firmă de transport internațional, International Global Logistic (IGL), cu sediul la portul Douala (Camerun), centru al operațiunilor comerciale, Prigojin vizând și aici extinderea activității.

Transportul ar fi necesar și pentru un alt domeniu care umple buzunarele Wagner: exploatarea forestieră. Un raport al All Eyes on Wagner evocă dreptul de a defrișa peste 187.000 de hectare unei firme a lui Prigojin, Bois rouge, legată tot de Lobaye Invest. Exploatarea lemnului, transportul în camioane pe ruta pe care o controlează Bangui-Douala, deci fără control vamal înseamnă în medie trei convoaie pe săptămână (150-200 de vehicule, din care 60 cu mărfuri ale Wagner), cu ajutorul IGL. Ceea ce conform unui calcul al Jeune Afrique aduce un venit de 30 de milioane de euro săptămânal. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro