De ce nu sare Rusia în ajutorul Iranului, într-un moment existențial pentru Teheran. Motivația specială a lui Putin
Dronele folosite pe scară largă de Rusia în războiul contra Ucrainei sunt de concepție iraniană. Inițial, Rusia le-a luat direct din Iran, apoi a început să le producă. În multe feluri, Iranul a ajutat Rusia. Și atunci de ce Putin e atât de rezervat acum?
De când a început războiul din Orientul Mijlociu, Rusia a continuat să evite orice sprijin concret pentru Iran, oferind în schimb doar condamnări standard, după moartea liderului suprem Ali Khamenei și a altor lideri politici și militari de la Teheran, a observat Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), un think-tank de la Washington.
Analiza a abordat o observație făcută de mulți observatori cu privire la lipsa de reacție a Rusiei pentru susținerea unui aliat aparent important, de la care a primit sprijin pentru războiul din Ucraina.
Kremlinul rămâne probabil constrâns de propriile eforturi de război în Ucraina și de dorința de a obține concesii din partea Statelor Unite fără a sacrifica obiectivele sale în Ucraina, spun analiștii Institutului pentru Studiul Războiului și cei citați de Kyiv Independent.
Rusia analizează, a declarat Peskov
Kremlinul a declarat luni că Rusia este în contact permanent cu conducerea iraniană în legătură cu ceea ce a numit „agresiunea directă” împotriva Teheranului și că este profund dezamăgită de modul în care s-au desfășurat evenimentele.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat luni că Rusia analizează situația și trage propriile concluzii după ce Washingtonul a decis să lanseze atacuri asupra Iranului, în ciuda faptului că Moscova considera că negocierile păreau promițătoare.
„Declarațiile șablon ale Rusiei continuă să evidențieze limitele capacității Moscovei de a sprijini Iranul și asimetria relațiilor ruso-iraniene”, au spus analiștii ISW.
„Kremlinul va rămâne probabil constrâns de propriile eforturi de război în Ucraina și de dorința de a obține concesii din partea Statelor Unite fără a sacrifica obiectivele sale în Ucraina”, au concluzionat ei.
Putin a menținut sprijinul pentru Iran la un nivel „discret”
Alte voci au subliniat de asemenea lipsa de capacitate și disponibilitate a Rusiei de ajuta Iranul.
„Nu cred că Rusia va veni în ajutorul Iranului”, a declarat Olli Ruohomaki, expert în Orientul Mijlociu la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale, pentru Kyiv Independent, descriind relația dintre cele două țări ca fiind în mare parte „tranzacțională”.
„Rusia este destul de implicată în războiul din Ucraina. Este pe deplin angajată și deja se confruntă cu dificultăți. Nu e ca și cum Rusia ar avea toate resursele necesare pentru a lupta pe mai multe fronturi”, a spus acesta.
Răspunsul discret al Moscovei nu numai la atacurile împotriva Iranului, ci și la căderea partenerilor săi din Venezuela și Siria, a subliniat faptul că prioritățile strategice ale Rusiei nu sunt întotdeauna în concordanță cu cele ale aliaților săi.
Richard Betts, profesor emerit de studii de război și pace la Universitatea Columbia, a sugerat că Putin a menținut sprijinul pentru Iran la un nivel „discret” pentru a evita „să-l supere pe Trump”.
„Relația nu este o alianță defensivă”
Cele două țări și-au intensificat cooperarea militară de la izbucnirea războiului din Ucraina.
În timp ce Teheranul a furnizat Rusiei drone, rachete și muniție, Iranul ar fi comandat recent elicoptere rusești Mi-28 și avioane de vânătoare Su-35. Cooperarea a fost subliniată și în recentele exerciții militare.
Iranul a apelat din nou la Rusia după ce apărarea sa antiaeriană a fost decimată în războiul de 12 zile cu Israelul din iunie 2025.
În decembrie, Iranul ar fi semnat un acord pentru achiziționarea a 500 de lansatoare portabile rusești „Verba” și 2.500 de rachete sol-aer pentru a-și repara scutul aerian.
Dar sprijinul militar are limitele sale.
Moscova a rămas neutră în timpul războiului Iranului cu Israelul de anul trecut, precum și în timpul atacurilor SUA asupra instalațiilor nucleare ale țării în iunie 2025.
„Relația nu este o alianță defensivă: este extrem de improbabil ca Rusia să vină în ajutorul Iranului dacă lucrurile se vor agrava într-un sens existențial”, a declarat Julian G. Waller, lector de științe politice la Universitatea George Washington, citat de Kyiv Independent.
Moscova produce acum propriile variante de tip Shahed pe plan intern.
Și, deși obține și beneficii economice din această relație, comerțul cu parteneri nesancționați, precum China și India, rămâne mult mai important pentru Moscova.
De partea cealaltă, Teheranul s-a bazat din ce în ce mai mult pe Moscova pentru nevoile sale de securitate și economice, pe fondul presiunii crescânde din partea SUA și al tulburărilor interne, consolidând asimetria relației.
Cum a fost ajutat totuși Iranul de Rusia
Asta nu înseamnă că Rusia nu a ajutat Iranul până acum.
Două dintre cele mai sancționate state din lume, Rusia și Iranul au colaborat pentru a eluda restricțiile occidentale prin operarea unei „flote fantomă”, care le-a permis să mențină veniturile vitale din petrol, în ciuda izolării economice.
Moscova a încercat, de asemenea, să protejeze Teheranul de presiuni internaționale suplimentare.
Rusia și China au încercat, fără succes, să amâne sancțiunile „snapback” ale ONU din toamna trecută, un mecanism care făcea parte din acordul nuclear cu Iranul, acum încheiat.
Legăturile economice au fost consolidate și mai mult printr-un acord de parteneriat strategic semnat de președintele rus Vladimir Putin și omologul său iranian, Masoud Pezeshkian, în ianuarie anul trecut.
Acordul a acoperit cooperarea în domeniile energiei, finanțelor, transporturilor, agriculturii, culturii, științei, tehnologiei și combaterii terorismului.
După o serie de întreruperi de curent în timpul valului de căldură din vară și pe fondul atacurilor israeliene asupra instalațiilor petroliere din 2025, Teheranul s-a bazat din ce în ce mai mult pe Moscova și Beijing pentru a-și stabiliza sectorul energetic.
Compania rusă de energie nucleară Rosatom, care a construit singura centrală nucleară operațională din Iran, la Bushehr, a semnat în septembrie 2025 un memorandum pentru construirea a opt centrale nucleare mai mici, Iranul urmărind să atingă o capacitate nucleară de 20 gigawați (GW) până în 2040.
