De ce „omul sovietic” nu va dispărea prea curând
Perioada comunistă a fost din nou prezentă la Astra Film Festival, după proiecția documentarului „Certitudinea Probabilităților”. Lungmetrajul „Homo Sovieticus”, realizat de Ivo Briedis împreună cu scenarista Rita Rudusha, prezintă modul în care gândirea socialistă stăruie și în zilele noastre. Ajunge și la o concluzie care rămâne cu tine: omul sovietic e etern și trebuie să ne obișnuim cu asta.
Înainte de proiecția documentarului „Certitudinea Probabilităților” de Raluca Durbacă, care a avut loc aseară în Piața Mică din Sibiu, participanții la festivalul Astra au avut posibilitatea să vadă un alt film dedicat comunismului. Realizat de un duo format din Ivo Briedis și Rita Rudusha, amândoi născuți în URSS, au o abordare diferită când vine vorba de perioada comunistă.
Dacă în „Certitudinea Probabilităților” am văzut o serie de filmulețe de propagandă, „Homo Sovieticus” prezintă mentalitatea sovietică din trecut și prezent.
E mai mult un semnal de alarmă despre această ideologie care refuză să dispară, cu toate că au trecut mai bine de 30 de ani de la dispariția Uniunii Sovietice. E și un semnal de alarmă pentru tinerii care consideră că socialismul poate fi o soluție pentru un sistem capitalist care i-a dezamăgit.
Tema principală la Astra Film Festival e pericolul schimbărilor climatice, dar o secțiune putea fi dedicată și documentarelor despre comunism. Mai ales dacă ne uităm la programul de sâmbătă, când au fost două proiecții, ambele cu sesiuni de Q&A, despre tema respectivă.
Dacă nu ai reușit să ajungi la ele, poți să le urmărești acum online, până pe 19 septembrie, pe site-ul oficial al festivalului. „Homo Sovieticus” ne arată că pericolul regimului sovietic încă există. Mai ales în zona Europei de Est, unde Cortina de Fier pare ridicată doar până la jumătate.
„Omul sovietic” se formează din sânul familiei, nu doar prin propagandă
Cei doi realizatori ai documentarului s-au născut în URSS. Povestesc despre trăsăturile care au rămas cu ei din copilărie. Pentru Ivo Briedis, regizorul, trauma se manifestă printr-o reticență generală față de exprimare sinceră.
Pentru el e dificil să-și arate personalitatea adevărată. Trebuie să ascundă cine e cu adevărat, să mintă. El consideră că aceste caracteristici te ajutau să supraviețuiești în URSS.
Rita Rudusha, cea care a scris scenariu, a rămas cu impresia că totul în jurul ei e fals. În perioada comunistă, propaganda îi spunea un lucru și ce vedea era altceva. Știa că toate informațiile oficiale erau eronate. Pe lângă asta, simte că libertatea nu există în adevăratul sens al cuvântului și că sistemul post-URSS din Letonia e doar o iluzie.
Dar ceea ce-i unește cu adevărat pe realizatorii documentarului e educația pe care au primit-o în copilărie de la părinți. În ambele cazuri, familia sprijinea mișcarea socialistă. Părinții susțineau ideile socialiste și încercau să-i convingă și pe copii că socialismul e salvarea.
Convertirea în „omul socialist” începea acasă, propaganda doar confirma ceea ce auzeai de la persoanele în care aveai cea mai mare încredere. Nu putem să-i învinovățim, probabil chiar credeau că socialismul e peste capitalism, fiind victima propagandei URSS.
Problema apare când vedem o tânără crescută de bunica ei, care spune că e în favoarea revenirii la comunism. Când ne gândim la toți copiii din România cu părinți plecați în străinătate, crescuți de bunici îndoctrinați, cine știe ce ne rezervă generațiile următoare.
Comunismul e un pericol care nu va dispărea niciodată
Nu doar tinerii sunt atrași de revenirea la comunism. Nostalgia pentru dictatură se resimte la fiecare grupă de vârstă și în orice țară. Documentarul începe cu celebrarea zilei de 9 mai, când rușii sărbătoresc victoria lor împotriva Germaniei Naziste. Vedem imagini din Moscova, Toronto, Riga, Sydney, chiar și New York.
Apare la un moment dat un leton, în jur de 30 de ani, care a plecat să lupte pentru armata Republicii Populare Donețk, un stat auto-proclamat aflat în conflict cu Ucraina. El a venit la război ca voluntar, îi era dor de perioada sovietică din Letonia. A avut o criză existențială în țara natală și războiul de independență pentru Regiunea Donețk i-a oferit un scop în viață.
E un exemplu de om alienat de societate care își caută menirea într-un trecut idilic. Un jurnalist din Moscova ne spune că toți cei care conduc Rusia în momentul de față erau adulți cu mintea formată când a dispărut URSS-ul. Normal că mentalitatea sovietică domină puterea din țara lui Putin. Și exemplele sunt numeroase.
Peste tot în lume, dar în special în Europa de Est și Germania, interesul pentru comunism reînvie. Sau mai bine zis revine, pentru că nu a murit niciodată. Documentarul ne arată mai multe exemple de „oameni sovietici” din Polonia, Armenia, Ucraina, Germania de Est și Cehia.
De obicei sunt bărbați în toată firea care realizează cât de mult au fost spălați pe creier de ideologia comunistă.
Există o singură veste bună în tot documentarul. Când conștientizezi faptul că ai impulsuri care ți-au fost programate de comuniști și le poți controla, atunci începe vindecarea. E o realizare și un proces personal.
Pentru că la modul colectiv, „omul sovietic” continuă să existe și probabil nu va dispărea niciodată.
INTERVIURILE HotNews.ro