De ce politicile anti-fumat ignoră știința și ce spun cercetătorii despre alternativele fără ardere

În jur de un miliard de oameni fumează astăzi în lume. Este o cifră care rămâne aproape neschimbată, în ciuda deceniilor de campanii de prevenție, avertismente, interdicții și politici publice restrictive. Din acest paradox vine una dintre cele mai sensibile discuții legată de sănătatea publică modernă: dacă nu reușim să eliminăm complet fumatul, putem măcar reduce efectele nocive pe care acesta le provoacă prin harm reduction?

Răspunsul unei părți tot mai mari din comunitatea științifică internațională este „da”. Sub umbrela conceptului de reducere a riscurilor asociate tutunului (harm reduction), cercetători independenți și specialiști din industrie susțin că există diferențe reale, măsurabile, între țigările clasice și produsele cu nicotină care nu ard tutunul, diferențe pe care politicile publice continuă să le ignore sau să le privească ca irelevante. În centrul acestei tensiuni se află nu doar datele științifice, ci și mituri persistente despre nicotină, risc și responsabilitate.

Ca să explorăm toate punctele de vedere pe problemă, am fost săptămâna trecută la Londra, la The E‑Cigarette Summit UK, unul din cele mai importante evenimente de discuții științifice, dar și pe politici publice, legate de alternativele la fumat, ținut la Royal College of Physicians, dar și la BAT Innovation Centre din Southampton, ca să văd și poziția industriei.

Ce înseamnă, concret, alternativele la fumat fără ardere

Conferința the E-cigarette Summit 2025

În limbajul cercetătorilor, „alternativele fără ardere” nu sunt un concept abstract, ci desemnează trei categorii diferite de produse care au un lucru esențial în comun: eliminarea combustiei, procesul care generează majoritatea substanțelor toxice asociate fumatului.

Prima categorie este cea a dispozitivelor cu tutun încălzit. Ele folosesc tutun real, dar îl procesează astfel încât să se încălzească la temperaturi mult mai scăzute decât o țigară clasică, fără a produce fum. În locul arderii apare un aerosol, iar nivelul compușilor toxici este semnificativ redus.

A doua categorie este cea a produselor de tip vape sau țigări electronice. Acestea nu conțin tutun, ci un lichid cu nicotină care este vaporificat fără ardere. Lipsa tutunului și a combustiei reduce substanțial expunerea la compuși nocivi, motiv pentru care aceste produse sunt plasate mai jos pe așa numitul „continuum al riscului”.

A treia categorie este reprezentată de pliculețele cu nicotină. Acestea nu implică nici încălzire, nici vaporizare. Nicotina este absorbita oral, când ții pliculețul în gură, la temperatură ambientală, iar compoziția chimică este mult mai simplă. Din acest motiv, ele sunt adesea comparate cu terapiile clasice de substituție a nicotinei.

Indiferent de categorie, abordarea științifică este aceeași: analizarea ingredientelor, evaluarea expunerii și monitorizarea utilizării reale. Diferențele dintre produse sunt tehnice, însă ceea ce le unește este eliminarea arderii, considerată de cercetători elementul central al riscului asociat fumatului.

Lion Shahab, un cercetător specializat în psihologia sănătății și în politicile de control a fumatului, explică diferența dintre țigări și produsele fără ardere plecând de la chimia de bază a procesului.

„Țigările funcționează prin arderea tutunului, care conține câteva sute de substanțe chimice. Atunci când arzi tutunul, introduci energie în acești compuși și rupi legături chimice, ceea ce duce la formarea a aproximativ 7000 de substanțe care sunt inhalate.”

Prin comparație, spune Shahab, țigările electronice sunt produse mult mai simple din punct de vedere chimic:

„În esență, vorbim despre apă, nicotină, un agent umectant precum glicerina și arome. Nu există ardere și, prin urmare, nu se generează același tip de substanțe toxice. Expunerea la compuși nocivi este mult mai redusă. Pe baza dovezilor disponibile, țigările electronice sunt în mod clar mai puțin nocive decât țigările.”

Arderea, nu nicotina, este cauza principală a bolilor

Pentru James Murphy, Directorul Științific și de Cercetare al BAT, cea mai mare barieră în calea acceptării reducerii riscurilor asociate fumatului nu este lipsa informațiilor, ci refuzul multor decidenți de a accepta comparațiile reale de risc.

„Cea mai mare barieră de politici în acceptarea dovezilor științifice privind reducerea riscurilor asociate fumatului este legată de profilul de risc al produselor care nu ard tutunul în comparație cu țigările. Din studiile noastre rezultă că aceste produse sunt semnificativ mai puțin riscante decât fumatul. Din păcate, nu toți actorii acceptă această concluzie. Există o reticență reală de a crede această știință.”

Murphy se bazează în aserțiunile sale pe OMNI, platforma de cercetare transparentă a BAT, care reunește aproape 300 de studii și publicații științifice despre produsele cu risc redus, accesibile comunității academice și decidenților publici. Acolo te poți convinge singur citind toate studiile și cercetările apărute în domeniu.

Murphy revine constant la elementul central al problemei: combustia. În cazul țigărilor, arderea tutunului are loc la temperaturi extreme, iar rezultatul nu este doar nicotina, ci un amestec extrem de complex de substanțe.

„Totul se reduce la ardere. Arderea are loc la aproximativ o mie de grade Celsius. Când aprinzi o țigară, arzi tutunul și produci fum, aproximativ 7500 de substanțe chimice, dintre care în jur de 150 sunt toxice. Expunerea pe termen lung la aceste toxine este cea care provoacă bolile asociate fumatului.”

Unul dintre cele mai frecvente mituri care persistă în continuare este legat de nicotină însăși. Murphy separă explicit nicotina de fumat, o distincție pe care o consideră esențială.

„Știm că nicotina nu este cancerigenă. Bolile asociate fumatului apar din arderea tutunului, nu din nicotină.”

Această confuzie istorică continuă să influențeze atât percepția publicului, cât și politicile de reglementare, chiar dacă datele științifice spun altceva de ani buni.

Reducerea riscurilor există deja, dar nu se reflectă în politicile publice ale statelor

Clive Bates, una dintre vocile independente cele mai cunoscute în domeniul politicilor de sănătate publică, privește disputa dintr-o perspectivă mai amplă. Pentru el, discuția despre reducerea riscurilor nu este una teoretică, ci una care afectează milioane de oameni în mod direct.

„Există în jur de un miliard de oameni în lume care fumează în acest moment. Fiecare dintre ei și ar putea reduce riscul dacă ar trece la un produs fără ardere, fără fum.”

Bates critică poziția dominantă a unor instituții internaționale, care consideră produsele fără ardere incompatibile cu ideea de reducere a riscurilor.

„Organizația Mondială a Sănătății s-a poziționat pe față împotriva reducerii riscurilor. Principalul argument este că aceste produse ar fi doar o strategie de marketing a industriei. Dar o idee bună pentru sănătatea publică nu devine una proastă doar pentru că există companii care își aliniază modelul de business pentru a furniza produsele care fac acest lucru posibil,” concluzionează Bates.

Pentru Bates, refuzul acestor politici de harm reduction este nu doar o problemă de principiu, ci și una de consecințe reale. El invocă exemplele unor țări în care tranziția către produse fără ardere a coincis cu scăderi accelerate ale fumatului.

„Țări precum Suedia, Japonia sau Noua Zeelandă au înregistrat scăderi dramatice ale fumatului ca urmare a înlocuirii țigărilor cu produse cu risc redus.”

Pentru Bates, lecția este pragmatică: dacă scopul este reducerea bolilor asociate fumatului, atunci diferențele de risc trebuie recunoscute și integrate în politici.

Miturile despre risc și efectele dezinformării

BAT Innovation Centre din Southampton

Una dintre cele mai mari piedici în acceptarea reducerii riscurilor este percepția publică. Clive Bates consideră că cea mai gravă distorsiune este ideea că produsele fără ardere ar avea riscuri similare cu fumatul.

„Cea mai mare diferență dintre percepție și realitate este presupunerea că aceste produse nu diferă din punct de vedere al riscului. Acest lucru este categoric fals.”

Profesorul Hayden McRobbie explică de ce asemenea informații nu ajung să schimbe convingerile colective. Analizele pe care le citează arată o tendință alarmantă.

„Observăm o creștere constantă a numărului de persoane care cred că țigările electronice sunt mai periculoase decât fumatul. Această percepție este pur și simplu greșită.”

Mai îngrijorător este faptul că aceste credințe eronate nu sunt distribuite uniform.

„Oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor, cei din grupuri socio economice mai vulnerabile, sunt tocmai cei care cred aceste lucruri.”

McRobbie subliniază rolul mesajelor contradictorii venite din partea autorităților și al expunerii repetate la narațiuni negative în mass media.

„Atunci când organizațiile de sănătate publică transmit mesaje diferite, oamenii devin nesiguri, iar percepția asupra riscului crește.”

În acest context, moralizarea excesivă și abordările de tip „totul sau nimic” pot avea efecte nedorite. În loc să ajute fumătorii să treacă ușor către alternative mai sigure, ele pot bloca complet orice schimbare de comportament.

„Trebuie să devenim mai buni în comunicarea mesajelor bazate pe dovezi și să fim transparenți. Consistența mesajelor contează enorm”, subliniază McRobbie.

Responsabilitatea industriei și limitele interdicțiilor

În fața criticilor privind rolul industriei, Danielle Tower, șefa Departamentului Științific și de Reglementare din cadrul BAT, insistă asupra ideii de responsabilitate inserată în dezvoltarea produselor cu risc redus.

„La BAT suntem absolut dedicați să ne asigurăm că toate produsele noastre sunt dezvoltate și fabricate respectând standarde ridicate de calitate și siguranță.”

Această abordare, denumită product stewardship, acoperă întregul ciclu de viață al produsului, de la selecția ingredientelor și evaluarea toxicologică, până la monitorizarea utilizării în lumea reală.

„Folosim doar ingrediente de înaltă calitate, de uz farmaceutic sau alimentar, iar fiecare dintre ele trece printr-o evaluare toxicologică riguroasă,” punctează Tower.

Ea leagă zona de harm reduction de un alt subiect sensibil: protejarea minorilor și combaterea pieței ilicite. Verificarea vârstei și controalele riguroase în retail sunt esențiale pentru a limita accesul neautorizat.

„Orice tehnologie care îi poate ajuta pe toți actorii implicați să gestioneze accesul minorilor este un lucru bun.”

Pentru James Murphy, concluzia este una clară: politicile anti fumat nu mai pot ignora diferențele reale de risc.

„Reducerea riscurilor asociate tutunului trebuie să devină o parte centrală a strategiei de sănătate publică.”

În lipsa acestei schimbări, spun cercetătorii, nu este ignorată industria, ci o oportunitate majoră de a reduce bolile și decesele asociate fumatului. Iar această alegere, avertizează ei, este una politică, nu științifică.

Articol susținut de BAT