De ce se întorc ucrainenii acasă, în plin război? O fostă refugiată, repatriată în Lviv: „Noi trebuie să dezvoltăm acest loc, să ne creștem copiii și să fim fericiți”
Mai mult de jumătate dintre ucrainenii care au fugit din țară de la începutul războiului s-au întors acasă, potrivit autorităților de la Kiev. HotNews.ro a stat de vorbă cu o femeie care, după ce a fugit în Moldova împreuna cu fiica de patru ani, s-a repatriat recent în Lviv: „Ne ascundem în adăposturi. Dar există și viață obișnuită, serviciu. Când am plecat, nici măcar nu am luat în calcul serios varianta să nu ne mai întoarcem”.
Consilierul ministrului ucrainean al Afacerilor Interne, Viktor Andrusiv, a declarat recent că din cei 7,6 milioane de ucraineni care au plecat în străinătate de la începutul războiului, aproape 60%, mai exact 5,8 de milioane, au revenit în Ucraina. Potrivit demnitarului, numărul celor care se repatriază continuă să crească.
De ce se întorc ucrainenii în țara lor, în condițiile în care există în continuare pericolul ca luptele să se extindă din nou în toată țara, chiar dacă în aceste zile par că s-au concentrat doar în Donbas? Am încercat să aflăm răspunsul la această întrebare și am stat de vorbă cu una dintre femeile care a părăsit orașul natal, Lviv, încă din primele ore ale invaziei Rusiei, pe 24 februarie, iar acum a revenit acasă, împreună cu fetița de patru ani.
Olena Astahova și fetița ei au fugit din calea bombardamentelor în Republica Moldova, acolo unde au stat până la sfârșitul lunii mai. Acum, cele două sunt din nou acasă, în Lviv.
Olena ne-a povestit încercările prin care a trecut în cele o sută de zile de război și de ce a hotărât să se întoarcă în Ucraina. Încă de la începutul interviului ne-a precizat că va vorbi doar în limba ucraineană, nu în rusă, în semn de respect pentru țara ei.
„Alarmele sună des, dar pot să spun că te obișnuiești”
Lviv, Ucraina. FOTO: Oxana Mihailova
De ce ați decis să reveniți în Ucraina, în condițiile în care există în continuare riscul de bombardamente, nu numai în zona de est a țării, dar chiar și în orașul Lviv, unde recent au fost lovite mai multe obiective civile?
Olena: Eu m-am născut în orașul Lviv și toată viața mea am locuit aici. Fiica mea s-a născut tot aici. Ucraina este casa noastră. Noi înțelegem în felul următor: nu avem siguranță din cauza războiului, dar noi respectăm regulile specifice războiului. (n.r.-în caz de bombardament).
Da, ne ascundem în adăposturi. Dar există și viață obișnuită, serviciu. Viața merge înainte. Când am plecat nici măcar nu am luat în calcul serios varianta să nu ne mai întoarcem acasă.
Spuneți că sunteți nevoite să vă ascundeți în adăposturi – cum s-a schimbat în general acum viața în oraș? Vă simțiți în siguranță?
Alarmele sună des, dar pot să spun că te obișnuiești. Sigur, ne este frică. Dar noi știm că există așa-numita „regulă a celor doi pereți”, adică locul în care trebuie să ne ascundem acasă sau să mergem în adăpost.
În noaptea spre miercuri știm că a fost un atac al rachetelor rusești asupra unui obiectiv de pe calea ferată din regiunea Lviv. Ați auzit explozii?
A fost dată alarmă. Noi nu am auzit explozii, asta s-a întâmplat în regiune, mai departe de noi.
„Moldova pentru noi a devenit o insulă de liniște în tot acest haos”
Ne întoarcem la plecarea din Ucraina: ne descrieți, vă rog, ziua în care v-ați hotărât să părăsiți țara dumneavoastră?
Noi, eu și fiica mea, ne-am pornit în noaptea spre 24 februarie, când am aflat că a început războiul. Am mers cu trenul din Lviv spre Odesa. Războiul ne-a prins în tren. A fost un stres foarte mare. Ne-a fost frică.
Am ajuns la Odesa, am luat legătura cu unii cunoscuți de-ai noștri din Moldova. Când eram deja în mașină, chiar lângă noi au fost explozii. Mult timp după acest drum mă mai scutură încă, la propriu, fizic (n.r.- de frică).
Moldova pentru noi a devenit o insulă de liniște în tot acest haos, care pur și simplu a venit peste Ucraina.
Cum v-ați acomodat în Moldova?
Am închiriat o locuință, am fost ajutați să facem asta, dar am încercat să ne descurcăm cu forțele proprii. Nu am căutat ajutor, sunt alți oameni care au mai multă nevoie de susținere. Din acest motiv, ne-am bazat mai mult pe noi. Nu e bine să te folosești de bunătatea oamenilor atâta vreme cât poți să te descurci singur.
Oamenii din Moldova ne-au ajutat mai mult cu un cuvânt cald, empatie. Nu știam cum să procedăm, limba e alta, te pierzi într-o asemenea situație. Astfel, cea mai mare susținere pentru mine a fost în empatia din partea cetățenilor Republicii Moldova. Acum am înțeles că această susținere morală era lucrul cel mai prețios.
„Dintre rudele mele, cred că vreo două persoane mai rămân peste hotare, dar și acestea planifică să se întoarcă în Ucraina”
FOTO: Arhiva personală
Ce știți despre alți ucraineni care au decis să se întoarcă acasă? Aveți prieteni, cunoscuți, membri ai familiei?
Sunt foarte multe familii, femei cu copii, care au plecat din Ucraina, în mare parte în Polonia, Germania, Italia. Mulți dintre ei și-au luat concedii sau au lucrat la distanță. Dar ei se întorc acasă, pentru că aici ei au locuințe, aici sunt rudele lor.
Este adevărat că oamenii în vârstă nu prea vor să plece. Însă, în general, oamenii care au plecat se întorc. Dintre rudele mele, cred că vreo două persoane mai rămân peste hotare, dar și acestea planifică să se întoarcă în Ucraina.
Când credeți că vă veți putea simți în siguranță?
Să știți că, atât în Lviv, cât și în Kiev, dar și în alte localități din Ucraina, nimeni nu a uitat de război. Pentru noi luptă forțele armate ale Ucrainei, ei ne apără. Sunt băieții noștri, sunt prietenii noștri. Noi în fiecare zi ne gândim la asta.
Îi susținem, pentru că pământul ucrainean este casa noastră. Avem o singură casă, nu avem de gând să plecăm de aici. Noi trebuie să dezvoltăm acest loc, să creștem aici copii noștri și pur și simplu să fim fericiți. Noi foarte mult credem că totul va fi bine.
Datele ONU arată că, în urma invadării Ucrainei de către Rusia, numărul persoanelor strămutate în toată lumea a depășit pentru prima dată în istorie pragul de o sută de milioane.
INTERVIURILE HotNews.ro