De ce se scumpește energia? – întrebarea la care vrea să răspundă comisia parlamentară propusă de PSD
Înființarea acestei comisii care trebuie să „ancheteze” creșterea prețurilor la energie este una dintre cele mai mari ticăloșii pe care am văzut-o, PSD-ul vrând să-și acopere urmele, deoarece marea nenorocire a industriei energetice românești de astăzi plecă de la guvernarea Dragnea.
PSD-ul a stat la putere 20 de ani din cei 32 de ani de la căderea comunismului, arată rezultatele alegerilor, dar de fapt în guvernarea CDR (1996 – 2000) și în guvernarea Tăriceanu (2005 – 2008) tot ei au stat la manetele guvernării.
Ce s-a întâmplat în tot acești ani? (recapitulez dintr-un articol de acum cinci luni)
Nu s-a investit mai nimic în energia securitară, ceea ce înseamnă că astăzi avem tehnologii vechi cu randamente mici în producție. Consumul în ultimii 10 ani a ramăs cam același dar capacitățile de producție au scăzut. Acest lucru înseamnă că avem o cerere mult mai mare decât oferta producătorilor, ceea ce a dus la importuri. Importurile se fac la prețurile din vest, mult mai mari decât cele din România, vest în care sunt țări care nu dețin resurse energetice semnificative.
S-a investit în producția de energie regenerabilă. Problema este că această energie este mai scumpă decat energia securitară, din doua motive: are un „randament”, adică factorul de capacitate, extrem de mic (aici am scris un articol pe această temă) și ceea ce nu se spune, pentru fiecare capacitate regenerabilă care produce se află în spate o capacitate securitară (deobicei gaz sau cărbune) care se află în rezervă, adică este pornită dar nu produce energie electrică și consumă materie primă.
Avem niște tarife de transport și distribuție stabilite de ANRE. Transportorul Transgaz încasează în funcție de distanța de la resursă la consumator, puțin peste 3%. Tariful de distribuție și venitul pe activitatea de furniare (adică cât încasează în mare distribuitorii) sunt de 33,9% – E.ON și 30,9% – Engie din factură. (Ar trebui să ne întrebăm cât sunt de justificate aceste costuri!)
Pentru energia electrică avem un tarif de transport între 3,46% și 4,09% la care se adaugă un tarif de servicii de sistem între 3,03% și 3,66% încasate de Transelectrica. Pentru distribuția de energie electrică plătim între 35,87% și 42,15%. (sursa este raportul pe anul trecut al ANRE). Neavând informațiile necesare, nu pot judeca dacă acestea sunt sau nu justificate. Înclin să cred că nu!
Transportul și distributia de energie (chit ca sunt privatizate de câțiva ani) de asemenea nu au randamente bune (adică au pierderi tehnologice) deoarece lipsa investitiilor este clară, mai ales în aceste zile în care am văzut că nu există contoare inteligente și că cele existente nu sunt citite. Cu alte cuvinte, distribuția și transportul sunt reglementate de ANRE, companiile făcând profituri mari.
Nici la depozitarea de gaz nu stăm bine, România neavând capacități semnificative de depozitare, dar nici acestea nu sunt umplute pentru rezerva de iarnă.
Alt motiv al scumpirii: Știm că în procesul de producție de energie securitară se poluează și „poluatorul plătește”. Prețul poluării, adică a certificatelor de CO2, a crescut în ultimii ani, zilele acestea ajungând la peste 60 euro. Acest lucru însemnă că energia obținută din gaze și cărbune costă cu peste 50 de euro / MW mai mult decât anul trecut. Vestea proastă este că și energia hidro se va scumpi într-un interval destul de scurt, deoarece lacurile de acumulare ale Hidroelectrica nu sunt decolmatate de 30 de ani. Și că veni vorba de Hidroelectrica, aceasta cheltuie bani pentru cumpărarea de parcuri sau proiecte de regenerabile, fără să-și realizeze misiunea, aceea de a avea grija de instalațiile (și implicit de lacurile) din care obține energie hidro. La cheltuirea banilor aiurea s-au întrecut CEH (azi închisă) și CEO (cu mare potențial de închidere rapidă), Electrica, Transelectrica și Transgaz. (nu intru în amănuntele relatate de presă despre salarii nejustificate, excursii nejustificate …)
Importurile de energie electrică nu înseamnă altceva decât un import mascat de gaze rusești (la care alte companii din alte state și-au adăugat profit, taxe și impozite) și o întârziere nejustificată a extracției gazelor din Marea Neagră.
La toate acestea adăugam deprofesionalizarea din industria energetică (de la șefimea sinecuristă la îmbătrânirea forței de muncă și imposibilitatea de a o înlocui) și dezorganizarea voită a piețelor de energie OPCOM și BRM care permite „brokerilor” (adică a unor firme de apartament) să manipuleze prețurile.
Dar să revenim la PSD. În 2018 președintele ANRM de atunci și (încă) directorul de astăzi, au semănat furtuna de astăzi. Printr-un ordin al președintelui ANRM se stabilește că redevența pentru gazele extrase este calculată în funcție de prețul tranzacțiilor de la bursa din Viena. Ce înseamna asta? Oricare ar fi prețul de extracție din România, noi (pentru că NOI, suntem consumatorii finali) plătim redevența în funcție de niște unii din Viena. „Niște unii” de la Viena nu sunt alții decât Gazpromul, deoarece în acea bursă nu se tranzacționează altceva decât gaze rusești. Cu alte cuvinte, Romgazul sau OMV-ul dacă doresc să vandă gaze cu un preț mai mic decât cel gazpro-vienez, nu pot deoarece prețul de referință nu se formează la noi în țară, cum a fost până în 2018.
Atunci nu s-a realizat în ce capcană cădem ci s-a văzut doar Ordonanța 114 din același an fatidic, s-a văzut plafonarea prețurilor la energie, taxe de stalp și alte malversațiuni la care au fost supuse companiile energetice, inclusiv cele implicate în potențiala extracție a gazelor din Marea Neagră. Mare parte din prevederile Ordonanței 114 nu mai sunt, dar dezechilibrul creat atunci încă se mai menține și „piața liberă” este hăcuită de brokeri, adică de „furnizori”.
INTERVIURILE HotNews.ro