Deconspirarea ratata (de Ioana Lupea)

Ioana Lupea: „Rezultatele procesului de deconspirare nu se potrivesc nici teoriei ca elita politica a fost impanata cu securisti, nici informatiilor pe surse din presa.”

Verificarea trecutului politicienilor este pe cale sa se incheie. CNSAS se pregateste sa traga linia si sa declare misiunea indeplinita, inainte de sfarsitul anului. Pentru a intra in Uniunea Europeana cu o elita politica fara schelete in dulap, daca nu curatata.

Rezultatele insa ne pun pe ganduri, nu se potrivesc nici teoriei ca elita politica a fost impanata cu fosti securisti si nici informatiilor aparute pe surse in presa. Ceea ce inseamna fie ca am trait intr-o legenda, fie ca a fost ceva putred in procesul de deconspirare.

In conditiile in care cei mai multi politicieni au primit patalama de necolaborare cu Securitatea ca fosta politie politica, o lege a lustratiei va avea doar o semnificatie simbolica.

Pe cine sa mai lustrezi, pe fostul ministru al justitiei, Rodica Stanoiu, care oricum si-a consumat cariera politica? Chiar si supermediatizatul caz Mona Musca se va incheia probabil cu un verdict in favoarea fostului politician liberal, din moment ce Colegiului CNSAS ii este imposibil sa probeze ca a incalcat drepturile omului prin notele sale informative ori ca Eva nu e doar fantasma

erotico-securista a unor fosti ofiteri. Pana acum, Dan Voiculescu este stingher pe lista politicienilor colaborationisti.

Acuzat ca face jocuri politice si concurat de surse alternative de informatii, CNSAS-ului i s-a stins aura de deconspirator legitim.

Institutia are un singur alibi pentru deconspirarea semiesuata si este obligatia acesteia sa determine cat de concludente si complete sunt documentele pe baza carora se pronunta, in conditiile in care dosarele cuprind doar rapoartele ofiterilor, nu si mapele anexe cu munca informatorului.

Spre exemplu, dosarele ofiterilor acoperiti ai DIE Mircea Cosea si Serban Mihailescu, ambii absolviti de suspiciunea ca au facut politie politica, contineau doar fisele de evidenta, dar nu si produsul activitatii lor.

Si nu ne putem imagina ca spionajul comunist era o institutie de caritate care-si recompensa ofiterii pe degeaba. O curiozitate reala starneste si cazul liderului democrat Silvian Ionescu, seful Garzii de Mediu, cu certificat de la Onisoru ca nu a facut politie politica si la care verificarile noului CNSAS nu au ajuns inca.

Potrivit unor informatii, Silvian Ionescu ar fi fost seful directiei pentru Franta chiar in timpul derularii operatiunii „Haiducu”, de lichidare a lui Paul Goma si a lui Virgil Tanase.

Daca si in privinta lui CNSAS va da aceeasi decizie ca la Mircea Cosea si Serban Mihailescu, putem banui ca, din motive operative sau politice, serviciile de informatii nu au respectat hotararea CSAT. Sau ca toate probele au fost distruse din timp.

Sigur este insa ca, dupa ce deconspirarea oficiala a politicienilor se va fi incheiat, oricine va spune altceva despre relatia intre elita politica si Securitate decat ce va scrie in statisticile CNSAS poate fi considerat un obsesiv. Cu ce ne-am ales?

Cu concluzia formulata in avans de Adrian Nastase ca au fost si securisti buni. Si cu victoria relativa ca acei politicieni, putini la numar, carora le-au fost dezvaluite secretele securiste nu vor mai fi conditionati de acestea. Asa cum arata, deconspirarea romaneasca este un act tratat.