Demonizarea guvernarii CDR

Seful statului, primul-ministru, ministrul de externe si ceilalti membri ai cabinetului Nastase au revenit la unul dintre subiectele lor favorite: guvernarea 1996-2000. In primii doi ani dupa ce au (re)venit la putere, si-au justificat nerealizarile prin grafice si statistici incriminatoare la adresa guvernarii de coalitie, iar acum, la bilantul de patru ani, au ramas la acelasi discurs.

Ministrul de externe Mircea Geoana, obligat de PSD sa invete pe de rost lectii despre economie, nu oboseste sa vorbeasca despre privatizarile facute in perioada in care PNL si PD erau la putere, alaturi de domnia sa, care era ambasador al Romaniei in SUA. In perioada 1996-2000, Mircea Geoana nu parea sa se jeneze de liderii liberali sau democrati aflati in fruntea tarii.

De aceea seful diplomatiei romane nu este credibil atunci cind critica guvernarea CDR si cu atit mai putin atunci cind vorbeste despre privatizare sau reforma, desi pentru a fi pertinent in aceste domenii partidul

i-a dat sarcina sa se inscrie la doctorat. Nici Ion Iliescu si nici Adrian Nastase nu sint mai credibili cind critica guvernarea 1996-2000 pentru ca, asa cum chiar primul-ministru recunoaste in cartea de dialoguri cu Alin Teodorescu, partidul sau a “izolat” Romania de lumea civilizata, iar tara “nu a putut concura” in privatizari cu celelalte state foste socialiste.

Candidatul pentru functia de prim-ministru al Aliantei PNL-PD, Calin Popescu-Tariceanu, dar si alti reprezentanti ai Aliantei s-au pierdut adesea in explicatii inutile despre (ne)realizarile guvernelor CDR. In locul justificarilor si dezvinovatirilor care-i arunca in plasa PSD, oamenii Aliantei ar trebui sa vorbeasca despre istoria partidului intemeiat de Ion Iliescu si Adrian Nastase.

Despre mineriadele care au blocat drumul investitorilor straini spre Romania, despre intirzierile in economie si privatizare, dar mai ales despre orientarea ambigua in politica externa, incepind chiar de la Adrian Nastase care, dupa alegerile din mai 1990, a fost ministru de externe.

Guvernarea 1996-2000 a incercat sa recupereze timpul pierdut de guvernarea Vacaroiu, o perioada despre care nimeni nu pare sa-si aminteasca, in care economia a mers in gol, intreprinderile nerentabile au fost tinute in viata pe banii nostri, bancile de stat s-au lasat devalizate de miliardarii de carton.

Venirea la putere a fortelor democratice la alegerile din 1996 a adus, practic, dezghetul in economie si in relatiile internationale.

In anii 1996-2000, in ciuda certurilor si dezorganizarii la virf, au fost date legile proprietatii si a inceput reforma economica in adevaratul sens al cuvintului, primele mari privatizari, inclusiv in domeniul bancar, au fost facute tot atunci, iar prima crestere economica s-a inregistrat abia in 2000.

Deschiderea negocierilor de aderare cu Uniunea Europeana a inceput in 1999, sub guvernarea CDR, iar Romania a intrat in cartile NATO in aceeasi perioada, cind a sustinut fortele aliate in razboiul din Kosovo, desi Nastase si Iliescu s-au opus in declaratii publice vehemente.

In perioada 1996-2000 au fost extirpate bancile gaunoase care ajunsesera falimentare prin creditele date clientilor PDSR – Bancorex si Bankcoop -, a fost adoptat sistemul impozitului pe venitul global, cu care se mindreste azi PSD, si a fost promulgata Legea accesului la arhivele Securitatii.