Dezbaterea publica a modificarilor Codului Fiscal – nervi, acuzatii reciproce, bataie de joc

Nervi, acuzatii si senzatie acuta de bataie de joc. Cam asa s-ar putea descrie in cateva cuvinte atmosfera de la sfarsitul saptamanii trecute de la „dezbaterea publica” pe marginea Codului Fiscal organizata de Ministerul Finantelor.

„Publica, dar nu cu presa!”

Anuntul ca se va organiza la sediul Ministerului Finantelor o dezbatere publica pe marginea modificarii Codului Fiscal a stat postat pe siteul institutiei cam o saptamana. Era mentionata ora inceperii dezbaterii, 15,30, nu se preciza nici o restrictie de participare.

Parea ca Ministerului Finantelor chiar ii pasa de felul in care platitorii de taxe si impozite percep efectele modificarilor pregatite pentru anul care vine.

Surprizele insa n-au intarziat sa apara. Trecem de filtrul ofiterului de la poarta, dar ne poticnim la intrarea in sala. „Am acceptat o dezbatere publica a Codului Fiscal, dar nu cu presa. Va rog sa parasiti imediat sala!”, a fost mesajul „cald” de intampinare al secretarului de stat din Finante, Mara Ramniceanu.

Nervoasa, se duce sa ceara nu stiu ce aprobari pentru a ne scoate din cladire. Dupa cateva minute, se intoarce victorioasa. „Va rog sa iesiti. O sa dam noi un comunicat de presa”, mi se comunica sec.

Am iesit, abtinandu-ma sa intreb ce inteleg mai-marii Ministerului prin „dezbatere publica”. Am iesit ca jurnalist, dar m-am intors ca simplu cetatean, interesat de noile taxe si impozitele pe care voi fi obligat sa le platesc.

Nimeni nu-mi poate interzice sa ma arat interesat de ce se intampla cu banii care ies din buzunarul meu pentru a intra in cel al statului. Ma asez la „masa negocierilor”. Langa mine, in costume inchise la culoare, vreo opt functionari finantisti.

Se uita la noi plictisiti, abia asteptand sa bifeze inca o sarcina de servici rezolvata. La numai cateva minute de la inceperea discutiilor, inteleg de ce presa nu era dorita acolo.

Prima surpriza – proiectul nu mai e de actualitate

Intreaga intalnire era doar una de ochii lumii, pentru ca asa presupune legea, ca orice modificare de impozite si taxe sa fie supusa dezbaterii publice cu cel putin 6 luni inainte de aplicarea masurilor respective.

Prima surpriza pentru oamenii de afaceri prezenti in sala- proiectul de modificare a Codului Fiscal de pe siteul ministerului, documentul pe baza caruia intreprinzatorii isi formulasera obiectiile, nu mai era de actualitate! „Dar chiar acum, de cateva minute am descarcat documentul de pe pagina de Internet a Ministerului.

Cum nu mai e valabil?”, a intrebat Simona Fit, reprezentanta Academiei de Advocacy. „Ei…a fost o greseala probabil, ca am lasat varianta aceea pe site. Dar va spun, nu mai e valabila”, i-a taiat-o sec Mara Ramniceanu. Dupa care a zambit fortat, privind spre mine. Ma uit si la ceilalti functionari.

Calmi, isi zambesc unul altuia. Momentul de deruta nu dureaza. Reprezentantii „partenerilor sociali” incep sa-si spuna fiecare pasurile. Ovidiu Gheorghe, de la Patronatul Viei si Vinului e cel mai calm.

Lui nu i s-a raspuns de vreo cateva luni la solicitarile adresate Ministerului de Finante, asa ca nu-si mai face omul iluzii. Dar are o problema, daca tot a venit.

„Dumneavoastra stiti ca eu daca organizez o degustare la o crama pentru turistii straini, sunt pasibil de amenda? Adica, pe de o parte vine Guvernul si lanseaza programe in genul Drumul Vinului, iar pe de alta parte, Finantele mi le interzice. Nu e ilogic?”, se intreaba Gheorghe.

Fireste, Ministerul nu stie daca e ilogic sau nu. Ministerul, adica doamna Mara, priveste in gol. N-a auzit ca in strainatate, un pachet turistic atractiv include vizite la crame, cu degustari de vinuri. „Cum sa vina turistii la crama, la degustare? Eu n-am auzit de asemenea programe”, decreteaza doamna secretar de stat.

Si iar se uita spre mine. Langa mine, ceilalti devin chiar indignati. „Cum doamna sa nu auziti? Degustari se fac in orice tara europeana!” Degeaba. Ministerul nu crede in lacrimi. Dar si le noteaza. Ca nu se stie niciodata…

„E in studiu. Urmatorul, va rog!”

O alta problema o ridica presedintele UGIR, zambind. „As vrea sa ma refer la aplicarea retroactiva a impozitarii dividendelor…” apuca sa spuna Cezar Ioan. „E in studiu”, ii taie sec secretarul de stat.

„Stiu ca e in studiu, dar asteptam un raspuns cam demult…” incearca seful UGIR, cu zambetul tot mai coborat, sa-si sustina punctul de vedere. „O sa-l primiti! Urmatorul va rog”, conchide plictisita madam Ramniceanu. „Urmatorul” vorbeste despre o anomalie din agricultura.

„Stiti ca in Romania vin foarte multi straini, persoane fizice, care arendeaza mii de hectare pe care fac productie industriala si apoi o vand, fara ca statul sa ia vreun ban impozit? Nu asa sprijiniti agriculturorii privati, omorand taranul roman, dar incurajand strainii cu bani sa obtina

profituri neimpozitate de miliarde de lei”, se sustine din sala. „Am notat. Aici trebuie discutat cu Ministerul Agriculturii”, zice competent, Ramniceanu. „Pe urma, am dori sa discutam despre deductibilitatea creantelor neincasate si a TVA-ului corespunzator”.

Raspunsul e dezarmant; „Asa prevad normele europene.” Dupa care Ramniceanu iese. S-o intelegem, trebuie sa dea un telefon ministrului.

In acelasi ton s-a mai discutat despre descurajarea pietei de capital, despre suma deductibila din venit pentru asigurari, despre deductibilitatea cheltuielilor de deplasare la firmele cu pierderi. Raspunsurile erau invariabil, aceleasi. „Am notat, o sa vedem…”

Intalnirea se incheie cum a inceput. Intr-o nota incordata, adica. Una din functionare se trezeste sa reproseze reprezentantului Patronatului Viei ca prea trimite dom’ne, memorii la Minister. Fireste, i se raspunde ca nu e nimic ilegal in asta.

Ca, daca nu ar fi tinute cu lunile memoriile, probabil n-ar deranja nici numarul acestora. Si ca ar fi bine sa stie doamna, functionar platit din banii contribuabililor, ca in general, Ministerul sta la dispozitia publicului si nu invers. Functionarul aproape ca explodeaza.

Noroc ca, abia revenita de pe hol, Mara Ramniceanu intervine, aplanand situatia. Ne calmam, facem cateva glumite referitoare la transparenta ministerului, ne facem iluzii ca am fost ascultati cu adevarat, dupa care ne strangem lucrurile si plecam. In spate, functionarii Ministerului de Finante zambesc. Au mai scapat de cativa contestatari.