Discurs gasit in biroul presedintelui (de Tom Gallagher)

Istoricii anului 2025 preocupati de studiul documentelor lui Traian Basescu au gasit recent un discurs al acestuia, ramas nerostit in acele vremuri si dedicat Zilei Na-tionale a Romaniei din anul 2005. Dis-cursul suna precum urmeaza:

Doamnelor si domnilor,

A sosit vremea sa privim inapoi la anul ce s-a scurs si sa reflectam deopotriva asupra primului meu an de acti-vitate in calitate de presedinte. Toate aceste luni s-au dovedit grele pentru nenumarati romani. Regiuni intinse ale tarii au fost devastate de inundatii.

Facturile pentru caldura sau preturile alimentelor, precum si ale altor necesitati vitale au crescut in permanenta astfel incat multi dintre cetatenii nostri nu mai stiu de unde sa scoata banii pentru a le plati. Angajamentele noastre asumate fata de UE vor mai cere insa multe sacrificii inainte ca beneficiile acestei istorice alaturari europene sa se faca in cele din urma simtite.

Intre timp, cei care alcatuiesc clasa politica si-au neglijat deseori responsabilitatile fata de concetatenii lor, aflati in vremuri cu adevarat grele.

Disen-siunile dintre partidele aflate in coalitia de guvernare s-au inmultit, fiind de cele mai multe ori neinsemnate si obscure, iar pretiosul timp dedicat lor ar fi putut fi folosit spre reformarea institutiilor noastre sau pentru imbunatatirea servi-ciilor prestate pentru populatie.

Nu a fost deschisa nici o singura ancheta penala impotriva vreunui individ de seama, ale carui avere si influenta s-au nascut de pe urma fraudarii statului la modul cel mai obraznic posibil.

Sistemul juridic continua sa fie un soi de rezervatie a tuturor acelor judecatori si magistrati numiti pe criterii politice si care considera drept cea dintai inda-to-rire de-a lor loialitatea fata de oligarhia imbogatita prin saracirea a milioane de oameni.

Activitatea parlamentara a fost influentata la randul ei de aceasta retea, avand in vedere determinarea Curtii Constitutionale de a pastra doi fosti premieri pese-disti, ostili programului guvernamental, in fruntea celor doua Camere.

Nu am cum sa ma distantez, sa ma separ de dezamagirile anului ce a trecut. In apararea mea pot fi spuse, poate, urmatoarele: am devenit candi-dat la presedintia tarii destul de tarziu, abia spre finele intregului proces elec-toral din 2004. Provocarea in sine se dovedea atat de mare incat uneori nutream si eu convingerea ca o victorie va fi dincolo de posibilitatile noastre.

Am stabilit totusi directia in care speram sa pot duce tara si am reusit sa determin depasirea unor diviziuni aparute in randurile Aliantei pentru Drep-tate si Adevar.

Am mai reusit, in mare, sa determin depasirea fatalismului caracteristic multor romani, posesori ai unor instincte corecte, dar, deopotriva, ai unor suflete zdrobite de numeroasele esecuri inregistrate in trecut. O victorie de-acum celebra am repurtat-o pe 12 decembrie 2004.

Dar lipsa unei majo-ritati clare parlamentare a reprezentat o diminuare drastica a sanselor de schim-bare, precum si aparitia introspectiei si a divizarii Aliantei. Raman convins ca in conditii mai putin adverse Alianta ar fi putut realiza mult mai multe.

Fara indoiala ca si eu personal as fi putut face mai multe. Am sosit la Cotroceni nepregatit intru totul in ceea ce priveste gravitatea responsabilitatilor cu care urma sa ma confrunt. As fi lipsit de sinceritate daca as sustine altceva. In plus, admit ca nu am fost mereu bine inspirat in deciziile mele politice.

Se poate discuta mult si bine despre faptul ca nu am schimbat peste noapte personalul de conducere al agentiilor-cheie ale statului, dar trebuie avut in vedere ca nu intotdeauna am avut la dispozitie potentiali succesori potriviti.

Am fost, probabil, prea usor dispus sa pastrez in functii sensibile o serie de oficiali, fara a explica macar electoratului si tarii din ce considerente am decis ca atare.

Apoi se prea poate sa fi abandonat mult prea rapid cautarea unor masuri si solutii pentru institutionalizarea relatiei dintre cele doua aripi ale Aliantei, astfel incat greutatile anului ce a trecut sa fi fost depasite in mod solidar.

Am spus intotdeauna ca voi fi un presedinte activ si raman convins de faptul ca tara nu are decat de beneficiat de pe urma unui sef de stat determinat in a inlatura mizeria acumulata pe parcursul deceniilor de dictatura si pseudoreforma.

Poate ca uneori s-ar fi impus insa sa-mi fi focalizat mai bine energia si demersurile; as fi putut sa recurg la mai multe consultari si ar fi fost, probabil, bine daca as fi dedicat mai mult timp alcatuirii unei echipe prezidentiale apte sa ma sprijine in finalizarea a tot ce este mai benefic pentru tara.

Mai cred ca am reprezentat onorabil Romania pe scena internationala, cu toate ca aceste 12 luni au fost deopotriva si o perioada de ucenicie pentru mine. As fi lipsit de sinceritate daca as sustine altceva. S-au facut greseli, s-au ratat sanse, iar uneori m-am concentrat prea mult asupra viitorului apropiat.

Desigur ca imi mentin scopul primordial declarat in legatura cu reforma sistemului politic. Dar si in acest caz as fi putut avea mai multe si mai ample consultari.

As fi putut, in cele din urma, promova o coalitie a unor adevarate forte nationale care sa se fi dedicat inlocuirii vechilor structuri politizate si improvizate ale statului nostru cu altele mai potrivite provocarilor si urgentelor cu care suntem confruntati.

Banuiesc totusi ca instinctul meu legat de reforma in justitie s-a dovedit corect. Am sprijinit numiri si schimbari menite ca macar spre sfarsitul mandatului meu sa dispunem in fine de o justitie dedicata servirii intereselor binelui public si nu celor egoiste si private.

Pentru indeplinirea acestor deziderate, constat insa ca trebuie sa-mi modific intrucatva si modul de abordare a chestiunilor in cauza. In cele din urma, evolutia, respectiv capacitatea unui presedinte de a invata din propriile greseli reprezinta un prim semn al unui mandat incununat de succes.

Sunt hotarat sa actionez in consecinta pentru ca la anul, cand ma voi adresa dumneavoastra din nou cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, sa pot vorbi mai pozitiv despre procesul de reforma si cu reala mandrie despre propria-mi contributie adusa implementarii sale. Va multumesc, Traian Basescu