Dobanzile si inflatia urbana

Dl Isarescu i-a dojenit pe cei care considera economisirea si deci dezvoltarea pe termen lung in pericol pe baza comparatiei dintre nivelul actual al dobanzilor la depozite, care n-ar mai fi remuneratoriu, si rata inflatiei.

Cei vizati n-au facut insa greseala presupusa de dl Isarescu – anume de a compara nivelul actual al dobanzilor la depozite cu rata trecuta a inflatiei –, ci au procedat cum trebuia, luand in considerare rata anticipata (viitoare) a inflatiei.

Atata doar ca, intr-adevar, nu au avut in vedere tinta Bancii Nationale in domeniu, ci rata previzibila a inflatiei, care, in conditiile iesirilor in decor din aprilie, ar putea, intr-un mod foarte plauzibil, sa nu se inscrie in limita de 7% fixata de autoritatea monetara, ci sa fie undeva la 8% sau chiar 10%.

Dintr-o data, nivelurile de 7%-8% de dobanda la depozite capata astfel alte semnificatii. Ca si ingrijorarile conexe.

Din pacate pentru sansele economisirii, respectivele argumentari si contraargumentari in chestiunea cu pricina sunt cam lipsite de relevanta.

Oricum, se discuta in jurul unei cifre privind inflatia, care este o fictiune statistica, fara vreo importanta daca va fi realizata sau depasita, intrucat, in afara probabil de prezentarea in palmaresul macroeconomic pentru FMI si alte institutii financiare si economice internationale, nu prea are prin tara vreo semnificatie practica pentru cineva, indeosebi daca este vorba de vreun individ, si nu de vreo firma.

Faptul ca modul in care este calculata inflatia in Romania este „acomodat” cu cel din Uniunea Europeana nu schimba datele de baza ale problemei, care sunt structurale si la a caror depasire modelul european nu ajuta cu nimic.

Inflatia este cresterea medie a preturilor la un „cos” de produse si servicii principale care sunt obligatoriu de luat in considerare in ceea ce reprezinta „costul vietii”. Urmarirea evolutiei preturilor la acestea nu constituie o problema.

Dar ponderea cu care este luat in calcul in „cos” fiecare dintre produsele si serviciile componente este o problema! Daca produse si servicii cu cresteri mari de preturi sunt avute in vedere cu ponderi mari, „ies” inflatii ridicate pe ansamblu; daca, dimpotriva, sunt luate in considerare cu ponderi mici, „ies” inflatii scazute pe ansamblu.

In Romania, spre deosebire de Uniunea Europeana, structurile de preturi nu sunt asezate si influentele asupra diferitelor categorii de populatie nu sunt cat de cat omogene. Cazul preturilor la energie este nu numai ilustrativ, dar si total devastator.

Ponderea cu care tarifele la energie (electrica, termica si gaze naturale) intra in „cos” constituie o medie intre ceea ce reprezinta aceste preturi pentru populatia rurala (mai nimic, pentru ca nu consuma aceste feluri de energie) si ceea ce reprezinta respectivele preturi pentru populatia urbana (in cazul unei treimi din aceasta, factura energetica depaseste chiar totalul veniturilor in

lunile de iarna). Din pacate, cu o reprezentare de numai 8%-9% in „cosul” pe ansamblul inflatiei, tarifele la energie, adica tocmai cele care dau pe de laturi in ultimii ani, golesc de orice relevanta practica cifrele privind inflatia. Evident, inflatia resimtita de populatia rurala este mai mica decat inflatia oficiala.

Dimpotriva, inflatia resimtita de populatia urbana este probabil aproape dubla fata de cea oficiala.

Toate acestea au legatura cu problema economisirii si a dobanzilor la depozite. Economisirea care vine din zonele rurale este slaba, fiind vorba in foarte mare masura de populatie saraca. Grosul economisirii vine din mediul urban, pentru care actualele dobanzi la depozite sunt ridicol de mici din punctul de vedere al acoperirii inflatiei cu care de fapt se confrunta.

Amenintarile la adresa economisirii sunt reale si palpabile. Deja iuresul consumeristic este un semnal serios de alarma, pentru ca arata cum se pot scapa caii cand consumul creste fara fundament economic, ca alternativa la descurajarea economisirii.