Donald Trump anunță că vrea „un cuvânt de spus” în deciziile Rezervei Federale dacă redevine președinte

Fostul președinte american Donald Trump a declarat joi că președinții SUA ar trebui să aibă „măcar un cuvânt de spus” în ceea ce privește deciziile Rezervei Federale în cel mai explicit semnal de până acum că o nouă administrație a sa ar putea submina independența băncii centrale de la Washington, relatează Reuters. 

„Consider că președintele ar trebui să aibă măcar un cuvânt de spus”, le-a spus Trump reporterilor în comentarii făcute la reședința sa Mar-a-Lago din Florida.

„Cred că în cazul meu, eu am făcut mulți bani, am avut foarte mult succes, și cred că am un instinct mai bun decât, în multe cazuri, oamenii care ar fi în [Consiliul de Guvernatori al] Rezervei Federale sau președintele [băncii]”, a adăugat candidatul republican la președinția SUA.

Comentariile sale vin după ce The Wall Street Journal a scris în premieră la sfârșitul lunii aprilie că aliați ai săi redactează un plan al cărui obiectiv este erodarea independenței Rezervei Federale (Fed) pentru a oferi mai multă autoritate președintelui în influențarea deciziilor de politică monetară.

La momentul respectiv echipa de campanie a lui Donald Trump s-a distanțat de planul apărut în presă.

Reuters notează însă că afirmațiile sale de joi arată că el este de acord cu două dintre propunerile principale ale planului: ca președintele să fie consultat de Fed în privința deciziilor legate de dobânzile de referință și ca reglementările pentru sectorul bancar pregătite de banca centrală să treacă întâi pe la Casa Albă pentru revizuire, înainte de a fi implementate.

De ce este importantă independența Fed inclusiv pentru guvernul american

În prezent, președintele Fed și ceilalți 6 membri care alcătuiesc Consiliul de Guvernatori al instituției sunt nominalizați de președintele SUA, iar apoi sunt audiați de Senat pentru confirmare.

Însă Fed se bucură de o independență operațională substanțială în ceea ce privește luarea deciziilor care exercită o influență uriașă asupra direcției economiei americane și a piețelor financiare din întreaga lume.

De exemplu, unul dintre lucrurile care susțin statutul dolarului ca valută de rezervă a lumii este abilitatea Fed de a stabili politica monetară fără niciun fel de ingerințe politice.

Acest statut în schimb este cheie pentru capacitatea aproape nelimitată a guvernului american de a se putea împrumuta pe piețele financiare internaționale la dobânzi mici, în pofida datoriei publice uriașe a SUA, în prezent de 35 de trilioane de dolari.

Câștigătorul alegerilor prezidențiale pe care SUA le vor organiza în noiembrie va avea posibilitatea să aleagă următorul președinte al Fed în primii doi ani al mandatului său întrucât mandatul actualului președinte, Jerome Powell, va expira în 2026.

Economiștii amintesc de un precedent negativ în ceea ce privește ingerința Casei Albe în politicile Rezervei Federale

Una dintre modalitățile prin care administrația prezidențială ar submina independența Fed ar fi nominalizarea unui candidat pentru funcția de președinte al instituției care să implementeze deciziile dorite de președinte.

O astfel de mutare ar avea nevoie de confirmarea Senatului, însă ea nu ar necesita și schimbarea actualei legislații.

Economiștii amintesc de un exemplu faimos în acest sens. La începutul anilor 1970 fostul președinte american Richard Nixon l-a presat pe președintele de atunci al Fed, Arthur Burns, pe care el îl numise în funcție, să mențină o politică monetară expansionistă înaintea alegerilor din 1972 pentru a nu descuraja consumul.

Burns s-a conformat, în pofida indiciilor privind creșterea presiunilor inflaționiste. La doi ani după alegeri inflația în SUA ajunsese la peste 12% și avea să rămână o problemă persistentă pentru restul deceniului.

Situația a fost adusă sub control doar după ce Paul Volcker, următorul președinte al Fed, a crescut dobânzile de referință până la niveluri zdrobitoare pentru economie, ce au provocat două recesiuni separate la începutul anilor 1980.

Donald Trump, în conflict cu actualul președinte al băncii centrale de la Washington

Powell, actualul președinte al Fed, a fost numit de fostul președinte democrat Barack Obama în Consiliul de Guvernatori al Băncii Centrale.

Trump l-a numit pe Powell președinte al Fed în 2018, însă a intrat în conflict cu acesta la scurt timp după ce l-a numit în funcție din cauza deciziei de a majora dobânzile în timpul mandatului său la Casa Albă.

Printre altele, fostul președinte a declarat despre Powell că încearcă să deraieze economia americană și l-a numit la un moment dat un „dușman al poporului”.

În luna februarie candidatul republican la președinție a declarat că nu îl va nominaliza pe Powell pentru un nou mandat dacă redevine președinte.

De asemenea, Trump l-a acuzat pe acesta că dorește să scadă dobânzile de referințe pentru a-l ajuta pe președintele Joe Biden în campania electorală, care i-a lăsat între timp locul vicepreședintei sale Kamala Harris.