Două memorii opuse pe noua programă de Limba și literatura română la clasa a IX-a. Criticii cer rescrierea documentului, susținătorii îl apără

Proiectul noii programe de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a, aflat în dezbatere publică la Ministerul Educației și Cercetării, a generat o dispută amplă în mediul educațional și academic. Două memorii cu poziții opuse au fost transmise ministerului: unul critic, semnat de aproape 3.000 de persoane, care cere regândirea integrală a documentului, și un al doilea, de susținere, semnat de 100 de cadre universitare, profesori și scriitori, care apără revenirea la o abordare diacronică a literaturii române și respinge acuzațiile formulate de contestatari.

Noua programă de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a schimbă structura după care este predată disciplina. Literatura nu mai este organizată pe genuri, ci în funcție de evoluția ei în timp, o abordare pe care documentul o numește „diacronică”.

Concret, programa propune parcurgerea literaturii române în ordine istorică, de la mituri, legende și cronicari, până la romantismul pașoptist, realismul secolului al XIX-lea și literatura Junimii. Fiecărei etape îi corespund tipuri de texte precum mitul, basmul, cronica, nuvela, poezia, romanul sau comedia – care trebuie citite integral, nu în fragmente. Lista de autori recomandați pentru clasa a IX-a include exclusiv scriitori din secolele XVII–XIX, în timp ce două scriitoare apar doar în secțiunea de sugestii metodologice, cu caracter neobligatoriu, Cella Serghi și Ana Blandiana.

Memoriul critic: „Zece motive” pentru care programa ar trebui refăcută

Primul memoriu transmis Ministerului Educației, intitulat „Zece motive pentru care proiectul de programă de limba și literatura română îi va face pe elevi să deteste lectura și va spori analfabetismul funcțional”, contestă în ansamblu noua programă și cere renunțarea la documentul actual și rescrierea lui integrală. 

Autorii susțin că principiul care structurează programa – organizarea cronologică a literaturii – reprezintă o revenire la un model considerat depășit din punct de vedere didactic.

În text, semnatarii afirmă că această abordare este echivalentă cu „o simplă reciclare a concepției și a conținuturilor programei din 1987, ultima implementată în timpul regimului comunist” și consideră că „‘reforma’ este, în realitate, o restaurație”. 

Potrivit memoriului, aplicarea predominantă a criteriului cronologic ar favoriza predarea rigidă, memorarea mecanică și folosirea comentariilor standardizate, practici despre care autorii spun că au contribuit în timp la analfabetismul funcțional.

„Prima clasă de liceu este crucială pentru formarea interesului pentru lectură pe termen lung”

Memoriul mai susține că programa acordă prea mult spațiu literaturii vechi la începutul liceului și prea puțin literaturii contemporane, ceea ce ar putea afecta relația elevilor cu lectura: „prima clasă de liceu este crucială pentru formarea interesului pentru lectură pe termen lung, iar abordarea propusă riscă să îndepărteze cititorul tânăr”. 

În acest context, semnatarii avertizează că documentul „va pierde și mai mulți posibili cititori” și cer ca programa să fie regândită „de la zero”, în acord cu cercetarea actuală din domeniul educației și cu realitățile culturale ale elevilor de azi.

Memoriul a fost susținut inițial de peste 200 de semnatari, iar ulterior lista a fost extinsă, ajungând, potrivit inițiatorilor, la aproape 3.000 de semnături.

Memoriul de susținere: apărarea abordării diacronice și a rolului orientativ al literaturii vechi

Al doilea memoriu, intitulat „Cui îi e frică de abordarea istorică a literaturii române?”, susține proiectul de programă și afirmă că o parte dintre criticile apărute în spațiul public sunt formulate „în termeni ideologizați” și distorsionează conținutul real al documentului. 

Autorii memoriului susțin că dezbaterea a fost dominată de etichete precum „restaurație”, „neoceaușism” sau „etnocentrism”, care, în opinia lor, nu sunt justificate de structura programei.

Semnatarii afirmă că literatura veche are în programă „2–3 ore de studiu” și un rol orientativ, iar revenirea la o perspectivă cronologică nu ar însemna o întoarcere la programa din anii ’70-’80. „Revenirea la abordarea diacronică și ‘întoarcerea istoricității’ nu sunt probe de înapoiere”, se arată în document, ci o modalitate de a oferi elevilor repere culturale de bază înainte de studiul literaturii moderne și contemporane în clasele următoare.

Memoriul de susținere contestă și ideea că noua programă ar exclude literatura contemporană sau autoarele, argumentând că întregul parcurs liceal este încă în lucru și că „niciodată nu a existat o prezență mai consistentă a autoarelor într-o programă de limba și literatura română” decât în proiectele pregătite pentru anii următori. 

De asemenea, autorii susțin că lipsa unei minime orientări cronologice a contribuit, în timp, la „dezorientarea elevilor” și că reducerea disciplinei la „cluburi de lectură” sau „tehnici de comunicare” a afectat înțelegerea literaturii ca fenomen cultural.

În final, semnatarii consideră că discuția despre programă ar trebui legată de o reformă mai amplă a evaluării și a examenului de Bacalaureat, subliniind că „reforma curriculară nu poate funcționa fără o reformă a evaluării”.

Memoriul de susținere a proiectului de programă este semnat de peste 100 de persoane, potrivit listei publicate odată cu documentul. Printre semnatari se află cadre universitare, cercetători, profesori de liceu, scriitori și studenți, din mai multe universități și instituții culturale din România și din străinătate.

Radu Vancu: „Nu istoria literară e contestată, ci riscul de a pierde și mai mulți cititori”

Scriitorul și profesorul universitar Radu Vancu, unul dintre criticii vocali ai proiectului, a reacționat public atât la memoriul de susținere, cât și în cadrul unei dezbateri organizate de Academia Română, la care a participat online.

Într-o postare pe pagina sa de Facebook, Vancu a afirmat că susținătorii programei au dreptul să își exprime poziția, dar a criticat modul în care aceștia se prezintă în dezbatere: „Singurul lucru unfair, din punctul meu de vedere, e că o fac victimizându-se, realitatea fiind că au existat adjective excesive & regretabile de ambele părți”, a scris el, adăugând că grupul care susține programa „deține puterea simbolică”, prin pozițiile academice și instituționale pe care le ocupă.

Scriitorul respinge ideea că opoziția față de programă ar fi una împotriva literaturii vechi sau a tradiției: „Inventează un fals subiect, un straw man: ideea că noi, criticii programei, suntem inamicii literaturii vechi & ai tradiției. Nici vorbă de asta.”

În cadrul dezbaterii de la Academia Română, moderată de Mircea Martin, Radu Vancu a spus că este nevoie de detensionarea discuției și de o abordare pragmatică: „E cazul să coborâm temperatura și să înțelegem că o dezbatere oricât de polemică nu înseamnă conflict, ci o discuție în care căutăm ce e mai bun pentru elevii noștri.”

Radu Vancu: „Istorismul decuplat de prezent nu poate funcționa”

Radu Vancu a mai susținut că abordarea istorică propusă de programă trebuie echilibrată cu texte contemporane, pentru ca elevii „să înțeleagă că literatura vorbește despre adevărurile lumii lor”. El a subliniat că scopul educației literare ar trebui să fie formarea de cititori pe termen lung, avertizând că „programa aceasta îi va îndepărta și mai mult pe copii de lectură”.

Vancu leagă această critică de lipsa unor politici publice coerente pentru lectură și afirmă că, în acest context, „singura șansă” este apropierea elevilor de literatura contemporană – „exact ce nu face programa aceasta”.

Ministerul Educației urmează să analizeze observațiile primite în consultarea publică și nu a anunțat, până acum, dacă proiectul va fi modificat.