Duminica tuturor posibilitatilor – despre alegerile din Franta. Jean-Luc Mélenchon, cosmarul absolut

Dialog Contributors cu Cristian Muresan, manager roman stabilit la Paris

In ce grila ar trebui citite alegerile din Franta, de duminica?

Aceste alegeri sunt, dupa parerea mea, evenimentul politic cel mai important din ultimii 20 de ani in Europa: de la crearea Euro incoace, tocmai datorita faptului ca pot insemna finalul unui ciclu, acela al constructiei europene. Francezii au vrut intotdeauna sa fie in centrul atentiei si iata ca au ocazia sa decida, duminica, soarta lumii civilizate (am sa incerc sa explic de ce enunt asta). Niciodata nu s-a scris atat de mult in presa internationala despre vreo runda de alegeri. Acest scrutin poate determina soarta intregii Europe, el poate schimba radical starea de lucruri actuala – intr-un fel de nerecunoscut. Efectele se vor face simtite in toate planurile, caci ne vom trezi in brate ori cu moartea Uniunii Europene, ori cu o intrare a politicii in secolul XXI, in functie de candidatul care va castiga.

In contextul pe care il descrieti, poate Marine Le Pen sa devina presedinte?

Categoric nu. Mass-media au asociat imaginea, ascensiunea si sustinerea pe care le are Marine Le Pen cu Trump sau cu Brexit. Este o asociere simplista, aducatoare de rating si senzational, insa care tine mai mult de fantasmele jurnalistilor. Exista in Franta aceleasi probleme ca in SUA si UK? Categoric da. Inzecit, daca vreti, datorita atentatelor. Insa in Franta exista o puternica aritmetica de stanga, suntem in tara « revolutiei » si a « rezistentei », nu uitati. Oricare dintre ceilalti trei candidati cotati cu sanse ar ajunge in turul al doilea cu Marine Le Pen va castiga detasat. Vorbesc cu diferiti oameni din Paris, sanatosi la cap, care se infierbanta brusc si spun ca, daca prin absurd va castiga, vor iesi in strada, nu ca sa proteseze impotriva unui vot democratic, ci intr-un elan care tine, dupa mine, de razboiul civil. Da, daca Marine Le Pen bate matematica si ajunge presedinte, Franta intra in razboi civil. Nu va fi acceptata niciodata.

Care sunt atunci alternativele si scenariile plauzibile?

Exista doar trei scenarii posibile, cred eu. Sunt patru candidati cotati acum aproape la egalitate, fiecare cu 20 la suta dintre optiunile de vot. Diferenta intre ei este in marja de eroare. In nici unul dintre cele trei scenarii Marine Le Pen nu va ajunge presedinte.

Primul scenariu:Marele pericol este Jean-Luc Mélenchon, reprezentantul miscarii „La France insoumise”, socialist radical, profund anti-liberal, anti-european si anti-democratic (dar cred ca asta e deja un pleonasm), sustinut la alegerile din 2012 de Partidul Comunist. El este protagonistul primului scenariu, cosmarul absolut, bomba nucleara a acestor alegeri, cel pe langa care Brexit si Trump sunt o joaca de copii. Probabilitatea ca acest cosmar sa se intample si Mélenchon sa castige cel de-al doilea tur este destul de mare. La Toulouse, duminica trecuta, Mélenchon a avut 80.000 de oameni la mitingul sau electoral, intr-un oras cu 400.000 de locuitori! Aceeasi poveste la Marseille. La Dijon a avut 35.000, iar discursul sau a fost retransmis in timp real in alte sase orase mari. Asta in timp ce ceilalti candidati se zbat in sali de 3-4.000 de locuri. Emmanuel Macron a fost foarte mandru de sine ca a reusit sa adune in Paris 20.000 de oameni, saptamana trecuta.

Presa franceza si cea internationala l-au menajat pe candidatul stangii extreme, desi discursul sau este pe acelasi palier ca al lui Marine Le Pen, amandoi sunt anti-UE si anti-imigratie (cu anumite diferente de ton), amandoi isi manifesta admiratia fata de Rusia si fata de Putin, amandoi mizeaza pe populism. Isi extrag seva din aceeasi mizerie. Insa mass-media au de multa vreme tendinta de a fi ingaduitoare, de a trece sub tacere sau de a fi complice cu extremismele de stanga. Pentru presa din intreaga lume pericolul a fost pana acum doar Marine Le Pen. Si acest pericol a fost atat de mult umflat, incat spectrul extremei stangi a trecut aproape neobservat.

Mélenchon are aderenta la tineri, resuscitand sentimente ce tin de stanga radicala, care, in anii din urma, in Franta, nu s-au comprimat, ba dimpotriva. Nu cred ca are rost sa ii analizam programul politic si economic. Inseamna moartea instantanee a democratiei si capitalismului, asa cum le stim. Ar putea avea parte si de putinii alegatori ai lui Benoit Hamon. In plus, si in cazul lui, si in cazul Le Pen functioneaza spirala tacerii intr-o masura mai mare decat oricand. Multi oameni triseaza in mod constient cand raspund intrebarilor intervievatorilor. Casele de sondaje sunt insultate, spunandu-se despre ele ca fac parte din “sistem” si ca manipuleaza populatia.

Daca va castiga Jean-Luc Mélenchon, atunci va incepe adevaratul cosmar al Europei, schimbarile vor fi neasteptat de profunde. Pietele vor reactiona, firme mari se vor retrage din Franta, Uniunea Europeana ar merge spre prabusire. Nu stiu sa va desenez lumea de maine in scenariul asta, insa orice comparatie cu Brexit e o greseala profunda de analiza. Si inca ceva: cum va arata oare dezbaterea din turul al doilea intre stranepotii lui Hitler si stranepotii lui Stalin?

Al doilea scenariuar fi François Fillon, candidatul republicanilor. Intentia lui este a de a pune in aplicare un program economic si social asemanator cu cel al lui Margaret Thatcher. Daca va ajunge presedinte, putin probabil ca va avea sustinere politica pentru a face ceva. Ar insemna cinci ani pierduti. Credibilitatea lui e astazi puternic uzurpata de recentele scandaluri. Acum cateva zile s-a dus sa viziteze o scoala si elevii de acolo aveau pe ecranul calculatoarelor mesajul: “Fillon, da-ne banii inapoi!”. O parte a stangii radicale atata asteapta, Fillon presedinte, ca sa inceapa razmerita sociala.

Ajungem la cel de-altreilea scenariu, cel cu Emmanuel Macron ajuns presedinte. Miscarea de centru pe care a creat-o de la zero acum noua luni, numitaEn Marche! ,poate fi asemanata acelor start-up-uri americane care, odata intrate pe piata, au schimbat radical peisajul dintr-o industrie sau alta.En Marchee Uber vs taxi, e Airbnb vs. industria hoteliera, e Deliveroo vs restaurante, e Amazon vs Posta, e iPhone vs telefonul mobil. Daca va castiga alegerile – si, foarte important, daca va reusi sa obtina majoritatea parlamentara – politica europeana va intra in secolul XXI, depasind distinctia stanga-dreapta. Va schimba paradigma politicii si, foarte probabil, va face pui in alte tari. Tot ce stim despre dreapta si stanga iesite din Revolutia franceza, cea industriala, din New Deal sau Razboiul Rece va trebui rescris. Practic, Macron a recoltat de la partidele traditionale de stanga sau de drepta elemente valoroase (“value proposition”, in termeni economici) si a reusit o compozitie destul de diferita de ceea ce a existat pana acum. Un program economic sanatos, imbracat intr-un storytelling perfect – de mariaj intre “Libérté” si “Egalité” – care prinde, avand o popularitate crescanda. Sigur, astfel de formatiuni anti-sistem nu-s noi, avem Podemos in Spania, Syriza in Grecia, Miscarea de 5 Stele in Italia, Bernie Sanders in SUA – la extrema stanga, iesite din criza din 2008 – si UKIP in Marea Britanie sau AfD in Germania, iesite din criza migrantilor si din excesele mondializarii. Toate sunt la extremitatea spectrului politic, ca reactie directa la o criza. Noutate miscarii lui Macron consta in centrismul ei „radical” si in depasirea dualitatii stanga-drepta. In paranteza fie spus, putem forta in extremis o comparatie cu USR-ul din Romania, doar ca este o diferenta majora de finantare, de logistica si de nucleu ideologic. Doar o democratie consolidata precum cea a Frantei poate produce o astfel de miscare, care sa aiba capacitatea sa se inmulteasca pe continent.

Care pot fi consecintele pentru Romania?

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro