DW: Emmanuel Macron și nerușinata ipocrizie a lui Erdogan

E ciudat să îi auzi pe președintele turc Recep Tayyip Erdogan și pe premierul pakistanez Imran Khan vorbind despre valori laice și ținându-i lecții despre rasism președintelui francez Emmanuel Macron, scrie Deutsche Welle într-un articol de opinie semnat de jurnalistul Shamil Shams.

Comentariile lui Macron despre terorismul islamic în urma decapitării profesorului Samuel Paty au declanșat un val de indignare și proteste împotriva președintelui francez în țările musulmane.

Erdogan, căruia îi place să se erijeze în liderul întregii lumi musulmane, a deplâns „creșterea islamofobiei” în timpul președinției lui Macron.

„Ce problemă are această persoană numită Macron cu musulmanii și islamul? Macron are nevoie de tratament la nivel mintal”, a declarat Erdogan recent.

Premierul pakistanez Imran Khan, cunoscut pentru admirația profundă pe care o are pentru Erdogan, i-a urmat exemplul la scurt timp după.

„Aceasta este o perioadă în care Macron ar fi putut vindeca și nega spațiu extremiștilor în loc să creeze o polarizare și marginalizare care inevitabil duc la radicalizare”, a scris Khan pe Twitter.

Deși se poate argumenta că președintele francez ar fi trebuit să abordeze problema laicității în Europa într-un mod diferit, criticile venite din partea lui Erdogan și Khan sunt ipocrite și scandaloase.

Erdogan și Khan n-au niciun drept să vorbească despre „islamofobie” când guvernele lor nu arată niciun fel de respect pentru persoanele de altă credință.

Ipocrizie nerușinată

În luna iulie guvernul turc a convertit biserica Sfânta Sofia în moschee, arătând zero considerație pentru simțămintele a milioane de creștini din întreaga lume. Acum liderul turc vrea să facă același lucru și cu o altă fostă biserică bizantină, Sfântul Mântuitor din Chora.

Erdogan, al cărui partid AKP se află la putere de la începutul anilor 2000, a făcut tot posibilul să submineze laicitatea statului turc și să transforme țara într-un califat islamic, acțiunile sale declanșând o mișcare de opoziție masivă din partea grupurilor liberale și laice.

Însă în loc să susțină valorile democratice din propria țară, Erdogan lovește în ele cu o mână de fier.

Dacă Franța ar fi convertit o moschee în biserică, care ar fi fost reacția lui Erdogan? L-ar fi denunțat pe Macron pentru promovarea „islamofobiei”.

Să vorbim și despre Pakistan puțin.

Khan continuă să atace Europa și India pentru că ar trata prost musulmanii însă în țara sa minoritățile religioase sunt persecutate.

Hindușii sunt convertiți cu forța la islam. Creștinii, șiiții și ahmadiții sunt puși sub acuzare în procese de „blasfemie iar grupurile islamiste radicale au mână liberă să declare orice persoană ca fiind „nemusulmană”.

Khan nu are niciun drept să îi țină lecții lui Macron despre polarizare și marginalizare care duc la radicalism. Pakistanul le practică în mod sistematic de mai multe decenii.

În 2018 Khan l-a înlăturat pe economistul cunoscut la nivel mondial Atif Mian din consiliul său de consultanță economică la presiunea extremiștilor nemulțumiți de credința ahmadită a lui Mian.

Parlamentarii pakistanezi au declarat că grupul minoritar al ahmadiților nu este musulman în anii 1970. Tocmai recent Mian a fost oprit din a ține o prelegere la Institutul de Administrarea Afacerilor din Karachi după ce grupuri radicale au amenințat conducerea instituției.

Nici Khan nici miniștrii săi nu au condamnat incidentul.

Libertate de exprimare

Musulmanii francezi se bucură de mai multă libertate religioasă în Franța decât minoritățile religioase din Turcia și Pakistan.

Atacurile împotriva celor care își exprimă deschis opiniile, precum decapitarea lui Paty, uciderea jurnaliștilor de la Charlie Hebdo în 2015 sau atacul cu cuțit din apropierea fostului sediu al revistei din luna septembrie doar întăresc ideea că musulmanii sunt intoleranți.

Însă nu toți musulmanii sunt intoleranți. Poate că sunt sensibili cu privire la islam și figurile sacre din religia lor dar unii se luptă de asemenea pentru democrație și libertatea de exprimare în țările lor.

Erdogan și Khan știu foarte bine acest lucru deoarece opoziția la adresa regimurilor lor este tot mai puternică.

Cei doi vor să distragă atenția de la problemele interne prin ridicarea stindarului „islamofobiei” dar mulți din țările lor știu că nu sunt sinceri.

Faptul că Khan nu și-a exprimat niciun punct de vedere asupra abuzurilor musulmanilor uiguri din China dovedește acest lucru.

Citește și:

• Erdogan, pe prima pagină a următorului număr din revista satirică Charlie Hebdo