Sari direct la conținut

Efectele scăderii minorităților tradiționale din România și care vor fi minoritățile de mâine

HotNews.ro
Oameni, tineri, seniori, Foto: Inquam Photos / Laszlo Beliczay
Oameni, tineri, seniori, Foto: Inquam Photos / Laszlo Beliczay

Ultima duminică din iulie a fost, poate, o zi ca oricare alta pentru restul țării, dar pentru o comunitate aproape de granița cu Ungaria, înseamnă o întoarcere la o tradiție menținută vie cu orice preț.

Penultima zi din luna lui Cuptor a coincis cu cea mai importantă sărbătoare a comunității germane din orașul Sântana, din județul Arad. Hramul Bisericii sau Chirvai (Kirchweich), așa cum e cunoscut în comunitate, cade anual în prima duminică de după Sfânta Ana, de unde și-a primit localitatea numele.

Multă vreme, după migrația în masă a germanilor din anii ’90, evenimente tradiționale precum Chirvaiul erau pretextul de reîntoarcere în Sântana. Iar etnicii români, maghiari și romi din localitate, chiar dacă nu participau la paradă și dansuri, erau spectatori fideli. Ba și făceau un ban de pe urma ocaziei, cu bâlciuri și tarabe cu tot felul de produse.

Adus în Banat de coloniștii șvabi în secolul XVIII, Chirvai se ține și azi în localitățile cu parohie catolică. Cea din Sântana împlinește anul acesta 275 de ani.

Aici, elevii de la secția germană a școlilor din localitate, în mare parte copii ai etnicilor germani sau ai familiilor mixte, sunt în centrul atenției pe întreg parcursul zilei de Chirvai. Îmbrăcați în costume populare, tinerii fac deliciul spectatorilor.

Fetele poartă rochii elegante, în alb și negru. Sunt în mai multe straturi și pot fi o povară pe căldura din toiul verii, dar pentru participante este o adevărată mândrie să se îmbrace așa. Băieții au cămașă albă și pantaloni negri. Nelipsite, în cazul lor, sunt pălăriile negre împodobite cu coronițe de flori artificiale.

Împreună, perechile defilează prin centrul orașului, sub privirile pline de admirație ale localnicilor, și dansează pe muzică tradițională germană. Muzica este întotdeauna live, cântată de o fanfară formată din membri ai comunității germane. E un spectacol păstrat acum în viață mai mult artificial, de dragul menținerii unui obicei care, cândva, unea și definea o comunitate, indiferent de etnie, limbă sau religie.

Citește tot articolul pe Panorama.ro.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro