Energia și consumatorul român

Foarte mulți dintre dvs. ați auzit despre creșterea facturilor de energie electrică, de gaze naturale. Pentru unii dintre dvs. (cei care ați optat pentru piața concurențială) au sosit înștiințări despre majorarea prețurilor.

Există două teze despre creșterea prețurilor în energie:

• Foarte mulți zic: Guvernul incompetent și furnizorii lacomi poartă vina; mai sunt unii care găsesc vinovați pe lângă furnizori și pe distribuitori sau transportatori;
• Nu puțini susțin că: avem parte de cauze externe (peste tot se întâmplă la fel, în Europa și în lume).

Și unii și ceilalți au partea lor de adevăr, dar situația este mult mai complexă, sunt mai multe cauze care au generat-o. O analiză a situației energetice relevă cauze obiective și subiective, multe dintre ele necunoscute publicului larg. Asemenea și implicațiile acestor cauze.

Se poate afirma că opinia publică este bântuită de confuzie (firească până la un punct), dar mai ales de multă dezinformare și manipulare.

În cele ce urmează, mi-am propus să detaliez cauzele creșterii facturilor energetice, implicațiile acestora, precum și măsurile de corecție la care s-a ajuns. Scopul acestui demers este adevărul și corecta informare a consumatorului.

De ce cresc facturile? Cât ține de conjunctură internațională, cât de situația internă.

Cauze externe:

• Politici europene de decarbonizare (certificate verzi ⇒ energie electrică, combustibili alternativi, alte reguli europene ⇒ mai mult pe bursă și mai puțin contracte bilaterale);
• Geopolitic (Rusia și gazele naturale, interesele strategice pentru NordStream, politică de onorare a contractelor bilaterale, dar livrare de cantități mai mici pe bursele europene);
• Cerere mai mare decât oferta pe fondul repornirii economiilor și concurență mondială acerbă pentru resurse.

Certificatele verzi ridică prețul energiei electrice (termocentrale); ex. la Complexul Energetic Oltenia: 1MWh = 510 lei din care 210 lei (preț producție) + 300 lei preț certificate verzi.

Rusia a influențat masiv prețul (în special al gazelor naturale); recent, de teamă că prețurile sunt prea sus (pentru că a întins prea mult coarda și statele cliente pot fi nevoite să caute alternative), i-a făcut să anunțe livrări pe bursă (consecința a fost că prețul a scăzut instant cu 20%);

Firmele americane (cu resursele de gaze naturale lichefiate obținute din extragerea gazelor de șist) au redus prezența pe bursele de energie europene și au vândut masiv în Asia (pe prețuri mult mai bune); nu-i mai puțin adevărat faptul că anul trecut, Franța (de exemplu) a blocat o achiziție de gaze naturale din America pentru că sunt prea poluante (sic!); cu alte cuvinte, politici ecologice excesive au dus la reconsolidarea dependenței de gazele rusești;

Concurența mondială este acerbă pentru resurse minerale.

Cauze interne – Insuficiență energetică generată de:

• scoaterea din uz a unor capacități poluante de producție energie electrică (termocentrale) și înlocuirea acestora cu capacități insuficiente, volatile (eoliene, fotovoltaice);
• reducerea producției (declinul unor zăcăminte de gaze naturale);
• investiții insuficiente în noi capacități de producție, stocare, transport;
• tergiversarea unor operațiuni de mentenanță/reparații;
• nivel redus de stocare a gazelor naturale;
• continuarea dependenței de gazele rusești (legislația prohibitivă off-shore cu efect în blocarea proiectelor de exploatare gaze din Marea Neagră)

România a pierdut în ultimii ani capacități de producție energie electrică de 5000 MWh (termocentrale) care au fost înlocuite cu 4000 MWh regenerabile (dar necesarul era de 25000 MWh);

Producția de gaze naturale a scăzut cu 20% în ultimii 4 ani; producția internă plus stocările acoperă doar 60% din necesar, deci 40% va trebui importat, la prețuri mari.

Avem zăcăminte de gaze naturale în Marea Neagră, dar nu avem tehnologie proprie de exploatare, nici nu dăm voie altora să exploateze (legislația prohibitivă din OUG 114 le-a blocat); avem zăcăminte on-shore descoperite la Caragele, județul Buzău, dar ne mișcăm mai încet ca melcul (au trecut 5 ani de la descoperirea acestora!); dacă nu facem ceva concret, în anul 2030 vom ajunge la un necesar de import gaze de 50% din consum;

În general, nici nu știm ce vrem, am dat gratis concesiunea gazelor din Marea Neagră, apoi concesionarul Exxon s-a retras, iar ROMGAZ a cumpărat drepturile cu 1,06 miliarde $; dar, ROMGAZ nu are mijloace tehnice, prin urmare, are nevoie de alte sume de bani pentru a închiria/cumpăra echipamente specifice.

Sistemul energetic reclamă reparații/revizii/mentenanță/investiții dar acestea se desfășoară greoi, lent, iar capacitatea de producție scade temporar.

Sistemul energetic este subdimensionat și dezechilibrat geografic (a se vedea dispunerea eolienelor și Nuclearelectrica în Dobrogea, termocentralele în Oltenia, gazele în Transilvania), iar asta conduce la costuri suplimentare de transport.

Cât de relevantă este insuficiența energetică

Cum se observă în tabelul alăturat, România este pe locul 3 din Europa la independență energetică (energie electrică plus gaze naturale). Doar Estonia și Suedia stau mai bine.

Și am putea sta mult mai bine, dacă am debloca implementarea proiectelor off-shore din Marea Neagră, dacă am urgenta exploatarea zăcămintelor on-shore de la Caragele sau dacă am finaliza centrala electrică pe gaze de la Iernut (care trenează deși se află de câțiva ani în stadiu avansat; motivul trenării este litigiul financiar între vechiul constructor și statul român, cauza fiind aceeași OUG 114/2018).

Prin urmare, insuficiența energetică este o cauză de creștere a prețului energiei, dar nu justifică impactul actual.

Referitor la tranziția energetică la energie verde, trebuie menționat că suntem pe locul 2 în UE (după Suedia) la ponderea energiei verzi. Recomandările UE le-am depășit, pe banii consumatorilor care au plătit certificate verzi, firme private au beneficiat și au amplasat eoliene și panouri fotovoltaice. Din total capacități de producere a energiei electrice: 33,9% reprezintă capacități hidro (6.644 MW), 21,1% pe cărbune (4.142 MW), 14,6% hidrocarburi (2.867 MW), 15,4% eolian (3.014 MW), 7,2% nuclear (1.413 MW), 7,1% solar (1.393 MW) şi 0,5% biomasă (106 MW).

Cauze interne – Politici greșite în domeniul energetic:

• producătorii de stat de energie electrică splitați (unic în UE);
• confiscarea de către stat a profiturilor firmelor din domeniu/impozitarea excesivă ⇒ care conduc la inhibarea investițiilor;
• reglementare și control îndeplinită deficitar de către ANRE;
• legislație greșită (de la OUG 114/2018 la GasProgramRelease din OUG 106/2020);
• piață nefuncțională, mecanism speculativ de formare a prețurilor;
• libertatea maximă oferită producătorilor de a vinde oricât, oricum.

Doar în România avem producători de energie splitați (în Europa avem un preț mediu al energiei provenite din surse diferite); genul acesta de competiție între surse diferite de energie ar fi trebuit să ducă la eliminarea celor ineficienți și scumpi, inclusiv poluanți (a se vedea influența certificatelor verzi în prețul energiei electrice), dar nu întâmplă așa într-o piață disfuncțională, într-o piață cu deficit de ofertă.

Statul de câțiva ani ia banii firmelor din domeniu pentru a acoperi necesități bugetare; consecința firească este reducerea investițiilor.

Celebra OUG 114/2018 a dus la reducerea producției și majorarea de 10 ori a importurilor de gaze naturale.

Mai puțin cunoscuta OUG 106/2020 a dus la fals deficit de gaze (cauzat de exporturi de gaze naturale pe piețe externe cu preț mai bun); urmarea a fost generarea de importuri pentru piața internă la prețuri mai mari.

Cresc facturile din cauza liberalizării pieței de energie?

Piața de energie a fost liberalizată astfel:

• De la 1 iulie 2020 pentru gaze naturale;
• De la 1 ianuarie 2021 pentru energie electrică.

Cu alte cuvinte, iarna trecută, gazele au fost liberalizate, dar prețurile au fost decente. Puteți spune că nu mulți au trecut pe piața concurențială, dar totuși creșterea explozivă a prețurilor nu a fost un fenomen în toamna-iarna trecută.

Prin urmare, există o altă cauză care a inflamat prețurile. Această cauză a fost eliminarea de către ANRE, la început de an 2021, a unor limitări anterioare pentru producătorii interni (limite de preț de vânzare și valori ale cantităților de energie vândute). Acest fapt a permis o uriașa manipulare a prețurilor la bursă! Nu trecerea consumatorilor la piața concurențială a dus la creșterea prețurilor, ci libertatea maximă acordată producătorilor pentru a vinde oricât, oricum!

Piața energetică, mecanisme de formare a prețurilor

Pentru a înțelege cum s-a ajuns la prețurile explozive ale energiei, trebuie descris cum funcționează piața de energie.

Piața energetică are două modalități de contractare a energiei de către furnizori de la producători:

• contracte bilaterale pe termen lung;
• contractare pe bursă (OPCOM în cazul energiei electrice și respectiv Bursa de Mărfuri în cazul gazelor naturale).

Pe bursă, prețul este stabilit prin raportul dintre cerere și ofertă (se obține un preț denumit PZU – prețul zilei următoare).

Regulile ANRE (în acord cu trendul european) a fost ca o cantitate mare de marfă să fie tranzacționată la bursă (30-40%).

Dar, mecanismul formării prețurilor la bursă este speculativ. La energie electrică, prețurile se aliniază în sus față de producătorul cel mai scump. Cum? Mecanismul este simplu: primii veniți la bursă sunt producătorii scumpi (termo), iar prețul marginal devine referință pentru producătorii importanți (precum Hidroelectrica, Nuclearelectrica, etc.) care produc ieftin dar vând scump. Procentul de energie/gaze disputată pe bursă este mare, prin urmare facturile sunt influențate masiv; oferta de energie/gaze este mai mică decât cererea, prin urmare crește prețul (PZU – prețul zilei următoare).

Să exemplificăm: Nuclearelectrica produce cu 179 lei/MWh, Hidroelectrica cu 106 lei/MWh dar vând cu prețuri și de 5, respectiv 10 ori mai mare (pe piața OPCOM) căci deseori în ultimele săptămâni prețul mediu PZU a depășit 1000 lei/MWh (ajungând până aproape de 1500 lei/MWh); Deci, cine este speculantul? Cine a marcat profiturile uriașe?

Cine câștiga, cine pierdea până la intervenția statului prin legea de plafonare/compensare

Principal beneficiar al creșterii prețurilor: statul român.

• ca producător de energie electrică (80% din piață), ca producător de gaze naturale (ROMGAZ și parțial OMV PETROM);
• din TVA și alte taxe.

Câștigau masiv producătorii și parțial furnizorii.

Pierdea consumatorul (casnic și non-casnic).

Statul a câștigat suplimentar față de anul trecut din taxe și impozite: 5,3 miliarde lei numai în sectorul gazelor naturale. Statul a câștigat suplimentar alte miliarde lei din taxele pe energia electrică. Statul a câștigat și ca acționar (de ex. profitul HIDROELECTRICA s-a dublat pe primele 9 luni ale anului 2021 față de perioada similară a anului trecut).

Măsuri de scădere a facturilor:

• Europa (set de măsuri propuse, practici în alte țări): axare pe reducerea taxelor;
• România: plafonare și compensare.

Se poate observa că soluția adoptată de decidenții din România este atipică față de măsurile europene din domeniu.

Ce rubrici cuprinde o factură energetică

Pentru cei care nu au citit sau nu au înțeles complicatele facturi de energie electrică, respectiv de gaze naturale, trebuie făcute câteva precizări.

Tariful de furnizare include următoarele componente:

• preț de bază, pornind de la prețul de achiziție al mărfii (energie electrică sau gaze naturale);
• tarif transport;
• tarif distribuție;

Suplimentar apar componente suplimentare pentru energie electrică:

• Certificate verzi;
• Taxă cogenerare

TVA 19% la toate facturile.

O factură energetică cuprinde mai multe elemente care îi compun prețul. Practic avem detaliat modul de formare a prețului (pe lanțul producător-transportator-furnizor-distribuitor), precum și alte taxe.

Taxele colectate prin certificate verzi, taxă cogenerare și TVA aparțin statului.

Tarifele de distribuție și de transport sunt fixe, reglementate de ANRE la început de an. Singura componentă cu preț variabil este prețul mărfii (așa cum rezultă din contracte bilaterale sau licitație la bursă).

Facturile explozive, presiunea publică în prag de iarnă a obligat guvernanții să ia măsuri de corecție. A rezultat astfel Legea nr. 259/2021.

Ce prevede legea plafonării:

• Limitele acestuia (plafoane de consum, plafoane de preț/compensări)
• Impact în bugetul unei familii (mult pentru mulți din puțin versus puțin pentru puțini din mult)
• Consecințe ascunse (impact asupra producătorilor, furnizorilor, distribuitorilor, transportatorilor)
• Procedură complexă, greu aplicabilă.

Legea plafonării și compensării este una complexă. Limitarea prețului facturilor se face la furnizor. Practic, apare o limită de preț, preț plafonat pentru toți consumatorii. Suplimentar, după caz, unii consumatori primesc o compensație care duce la scăderea facturii plafonate. S-au instituit plafoane de consum pe o perioadă de 5 luni de sezon rece (traduse în consum lunar). Aceste plafoane de consum au o marjă de +10%.citeste contrinuarea pe contribuotrs.ro