Enescu si Prokofiev "executati" la rece de Russian National Orchestra. Festivalul lui Enescu, ziua a 3-a
Sala Mare a Palatului. Russian National Orchestra, dirijor Michail Pletnev, solist Nikolai Lugansky. Tehnic „le-a intrat”, dar daca vine vorba de sentimente, nu mi-au mers la inima. Au cantat: Enescu – Poemul “Isis”, Prokofiev – concertul pentru pian si orchestra nr. 3 in do major op. 26, Prokofiev – Simfonia nr. 6 in mi bemol minor op. 111.
Rusii intra solemn pe scena. O parte mica a orchestrei, aproape numai coarde si suflatori, fara alamuri. In spate sunt femeile din Corul Academic Radio. Incepe poemul simfonic “Isis” de Enescu, o compozitie ce pune accent pe viori si pe voce.
Trecerile armonioase dintre piano si forte ma duc cu gandul la nisipurile calde ale desertului, la un dans-ritual al preoteselor zeitei Isis intr-un templu ce a dainuit mii de ani in bataia soarelui. Ce a urmat a fost inuman. Tehnic vorbind, programul ales a fost greu, nu lasa nicio sansa neinitiatului.
Concertul pentru pian de Prokofiev este mai mult tehnic decat melodios, solistul aflandu-se in permanent dialog cu orchestra – aici dirijorul are rol cheie, daca el nu tine in frau instrumentistii si nu da intrarile la timp, totul poate degenera intr-o cacofonie catastrofala. Pianistul pune cat de mult suflet poate…dar lucrarea in sine nu transmite multe.
Am senzatia ca acest concert este un studiu, menit sa testeze capacitatea instrumentistilor de a canta virtuos, repede si in forta. Dupa pauza, simfonia a 6-a de Prokofiev incepe sumbru, amintind de nenorocirile celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Aici viorile se tanguie si plang precum vantul prin orasele distruse de razboi, oboiul si culmea, contra-fagotul incetinesc parca trecerea timpului iar timpanele si alamurile duduie si grabesc pasul, aproape acoperind sectiunea coardelor.
Suflatorii merita laudati din plin, la fel ca si percutia, pentru deosebita atentie la detalii si la nuante. A fost rusesc, a fost deosebit. Totusi, totul rece. Interpretarea a pastrat distanta. Tehnic „le-a intrat”, dar daca vine vorba de sentimente, nu mi-au mers la inima.
Festivalul lui Enescu este experienta Haute Culture. Urmariti aici evenimentele Festivalului.
FOTO ALEX DAMIAN,