Este definirea juridică a ființei umane o necesitate stringentă?

Întrebarea de mai sus s-a născut în contextul performanțelor biologiei moderne, în special acelor referitoare la hibridizare. Hibridizarea, definită ca fiind combinarea materialului genetic uman cu materialul genetic al altor specii (animale sau plante), este posibilă din punct de vedere tehnic la acest moment, fiind realizată de mai multe laboratoare medicale din întreaga lume, dar este interzisă de normele etice și juridice în majoritatea țărilor lumii. Rezultatul hibridizării este numit himeră (1).

Prima încercare reușită de a fuziona celule umane cu celule animale (provenind de la iepuri) a fost realizată în 2003, la Universitatea Second Medical din Shanghai (2).

Apoi cercetătorii din SUA au prelat inițiativa mondială în domeniu, în ciuda temerilor exprimate de comitetele de bioetică naționale (3).

În 2015, cercetătorii de la Ganogen Inc., o companie biotech din Redwood City, California, au demonstrat că este fezabilă creșterea unor rinichi umani (prelevați de la fetuși avortați) in interiorul unor șobolani, rinichii dezvoltându-se normal încă patru săptămâni după operație (4).

În 2016, oamenii de știință de la Universitățile din Kyoto și Tokio au utilizat celule stem pentru a crește o malformație asemănătoare cu o ureche umană de adult pe spatele unui șobolan, obiectivul cercetărilor fiind oferirea unei alternative pentru repararea chirurgicală a fețelor umane desfigurate în accidente și a fețelor copiilor care s-au născut fără urechi (5).

În ianuarie 2017, Salk Institute a creat un embrion hibrid, om-porc, prin injectarea de celule umane stem într-un embrion de porc. Embrionul a continuat să se dezvolte, integrând celulele umane (6). Deși embrionul a fost distrus după câteva zile de viață, crearea sa și interesul comunității științifice și medicale pentru această reușită au demonstrat două aspecte: în primul rând, progresul geneticii va permite în viitorul apropiat crearea de himere, iar în al doilea rând. interesul lumii medicale pentru crearea acestor himere este major, în perspectiva utilizării lor pentru transplantul de organe persoanlizat către ființe umane (fiecare himeră urmând să conțină gene ale viitorului primitor al transplantului, ceea ce va elimina, teoretic, în mare măsură, problema existentă azi, a incompatibilității între posibilii donatori umani și pacientul care are nevoie de transplant).

Dincolo de reușita tehnologică aplaudată de lumea științifică – strict din această perspectivă – posibilitatea alterării într-o asemenea măsură a identității genomului uman – chiar dacă la acest moment suntem încă foarte departe de crearea unui hibrid care să se poată reproduce și deci să transmită caracteristicile sale generațiilor următoare și/sau să existe posibilitatea încrucișării sale cu o ființă umană – creează pe de-o parte neliniște din perspectiva posibilităților de evoluție a unor asemenea modificări și a influenței asupra a ceea ce astăzi reprezintă o ființă umană, iar pe de altă parte creionează apariția unor potențiale categorii de ființe, care nu vor fi animale (adică teoretic nu vor putea fi apropriate), dar nici oameni, (adică subiecți de drept, titulari de drepturi și obligații) și care vor trebui să dobândească un anumit statut juridic. Cel puțin teoretic, un hibrid este steril, sau cel puțin așa sunt cei realizați în natură, prin încrucișarea a două specii diferite (de exemplu, catârul sau ligrul), chiar dacă este vorba despre specii înrudite de animale, astfel încât spectrul înmulțirii naturale a acestora este unul (încă) simbolic.

În plus, se creează necesitatea definirii ființei umane, a persoanei fizice subiect de drept, deoarece proporțiile în care genele umane vor contribui la formarea genomului unei himere ar putea fi dintre cele mai diverse (7).

În măsura în care proporția de gene umane participante la constituirea genomului unei himere va fi ridicată, comportamentul acesteia va fi aproape uman, inteligența și alte caracteristici făcând dificilă clasificarea lor ca simple animale, de exemplu.

Deocamdată orice formă de hibridizare este interzisă oficial, dar pe măsură ce vor fi tot mai evidente avantajele creării unor himere pentru transplantul de organe față de situația existentă în prezent, probabil se va ajunge la crearea unei piețe negre paralele, exact cum există acum pentru traficul de organe umane pentru transplant.

Din punct de vedere juridic, însă, apreciem că se impune de urgență stabilirea pe plan internațional a unei definiții a ființei umane. Până nu e prea târziu…

Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner

Note:

(1) Himera era, în mitologia greacă antică, un monstru cu gură de leu care aruncă flăcări, având coadă de șarpe și corp de capră (https://dexonline.ro/definitie/himer%C4%83, sensul 2, captură din 12.02.2017).

(2) A se vedea http://news.nationalgeographic.com/news/2005/01/0125_050125_chimeras.html, captură din 12.02.2017.

(3) A se vedea în acest sens discuțiile avute cu ocazia solicitării de autorizarea a unuia dintre primele experimente de hibridizare de pe teritoriul SUA, http://www.nytimes.com/2002/11/27/us/stem-cell-mixing- may-form-a-human-mouse-hybrid.html, captură din 12.02.2017.

(4) A se vedea http://www.livescience.com/49503-human-kidneys-grown-in-rats.html, captură din 12.02.2017.

(5) A se vedea http://www.medicaldaily.com/scientists-use-stem-cells-grow-human-ear-rats-back-371176, captură din 12.02.2017.

(6) A se vedea http://news.nationalgeographic.com/2017/01/human-pig-hybrid-embryo-chimera-organs-health- science/, captură din 12.02.2017.

(7) Or, dacă o himeră având să spunem, 0.1% gene umane și restul animale, nu ar ridica probleme de deosebite în încercarea de deosebire de o ființă umană, o himeră având 0,1 % gene animale și restul umane, ar ridica cu totul alte probleme.