Este în regulă ca părinții să se certe în fața copiilor? Psiholog: „Depinde de subiectul certurilor”

O ceartă între părinți în prezența copiilor uneori poate fi bună pentru ei. Marea diferență o fac, însă, tipul de ceartă și modul în care părinții își comunică gândurile și sentimentele, dar și cum rezolvă conflictul.

Desigur, discuțiile ostile, certurile care au loc frecvent și care sunt însoțite de insulte și agresivitate fizică dar și refuzul de a-și vorbi ulterior unul altuia, pot fi dăunătoare copiilor. Expunerea lor la astfel de conflicte îi face adesea să devină triști, stresați, furioși, anxioși și chiar deprimați. Iar urmările acestor sentimente și stări includ tulburări de somn, performanță școlară slabă și dificultăți de concentrare. Mai mult, efectele se manifestă pe termen lung, copiii care au avut astfel de experiențe devenind incapabili să gestioneze conflictele și să formeze relații sănătoase cu adulții. Și asta pentru că ei învață cum să le facă față observând modul în care adulții din viața lor gestionează dezacordurile și emoțiile puternice.

„Un aspect pe care îl consider important şi de care cred că ar trebui să se ţină cont mereu este subiectul certurilor. Una este ca un copil să vadă o divergenţă cu privire la masa de prânz şi alta este să îi vadă pe părinţi certându-se cu privire la necesitatea efectuării temelor sau ora la care trebuie să se întoarcă acasa. Sunt subiecte care îl afectează în grade diferite”, este de părere psihologul Diana Roxana Onuțu.

Pentru ca o ceartă între părinți, la care asistă copilul, să nu îi fie acestuia dăunătoare, ci dimpotrivă, de folos, ar trebui ca scopul ei să nu fie acela de a rezolva conflictul ci de a-l reglementa. Este mai puțin important dacă cearta are un învingător care a obținut rezultatul dorit, cât este important că s-a simțit auzit, ascultat, că și-a expus sentimentele și că cei doi „combatanți” au ajuns la un acord. Aceasta este formula unui conflict sănătos, aceasta este o ceartă constructivă, care îi poate fi folositoare copilului.

Eliberează emoția, nu o reprima

Crezi că este greu să-ți stăpânești nervii și să nu te mai cerți… În realitate, cele mai multe emoții durează un minut și jumătate. Dacă îți dai voie să le simți pe toate și le poți stăpâni, vei fi mai rațional. Pentru asta mai întâi va trebui să localizezi senzațiile din corp care se asociază cu o emoție. Pentru a te elibera de acea emoție, asociază-i un sunet, cum ar fi mormăitul sau un țipăt, și în loc să o reprimi, elibereaz-o. O să constați că vezi situația mai clar, fără a fi întunecată de emoție.

Ascultați-vă unul pe celălalt

Una dintre cele mai mari provocări în abordarea unui conflict este să reușești să-l asculți pe celălalt. Când îi oferi oportunitatea de a-și împărtăși părerile și sentimentele, va fi mai deschis colaborării. Ascultați-vă reciproc ce aveți de spus, apoi rezumați sau parafrazați ceea ce v-a fost împărtășit. În felul acesta fiecare va simți că a fost ascultat și înțeles. Modul în care părinții relaționează între ei, tonul de adresare uzual, mesajele pe care le transmit, toate au un rol important în bunăstarea copilului, cu potențialul de a afecta totul, de la sănătatea mintală, până la succesul academic și relațiile lui viitoare.

Empatia calmează „spiritele”

Doi parteneri nu vor putea trece cu bine printr-un conflict dacă nu există conexiune între ei. Iar conexiunea se creează numai dacă reușiți să arătați empatie față de sentimentele și experiențele celuilalt. Ascultând cu atenție ce are de spus și încercând să vizualizați experiențele celui care vi le împărtășește, îl va face să se simtă mai liniștit, mai calm, și să se creeze acea conexiune. Când o persoană este calmă și conectată, are un acces mai mare la cortexul prefrontal al creierului, ceea ce îi permite să gândeasca mai rațional și mai creativ. Empatia poate lua forma unei afirmații simple, cum ar fi: „Sună frustrat pentru că…” Cu cât exersezi mai mult utilizarea empatiei, cu atât vei putea apela mai ușor la ea în timpul unui conflict.

Colaborarea este secretul rezolvării unui conflict

După ce fiecare a spus ce a avut de spus și a fost ascultat de celălalt, ambele părți trebuie să se așeze „la masa negocierilor” și să facă împreună brainstorming. Să caute soluții împreună și amândoi să accepte decizia finală de a merge mai departe. Pentru asta este obligatoriu ca partenerii să fie calmi, prezenți. Acest întreg proces este cel benefic copilului, care este martor, el învățând în acest fel că relația, conexiunea parentală, nu a avut de suferit de pe urma disputei.

„A ceda pentru a pune capăt luptei poate fi și mai problematic. Copiii înțeleg luptele, dar devin confuzi când părinții se retrag, deoarece știu că ceva încă nu este în regulă. Chiar dacă te prefaci că totul este bine, ei știu că te prefaci. Așa nu vor avea niciodată modele care să le arate cum să gestioneze conflictul”, sustine Caroline Buzanko pentru Koru Family Psychology.