„Este în regulă să faci greșeli, pentru că așa devii mai bun”. Cum îi ajutăm pe copii să crească din eșecuri

O parte semnificativă a educației constă în modul în care noi, ca adulți, gestionăm greșelile și oferim copiilor ocazia de a învăța din ele. A-i proteja în exces sau a corecta toate problemele în locul lor îi privează de șansa de a se dezvolta și de a deveni autonomi. Cum îi ajutăm să învețe din greșeli și cum stabilim o mentalitatea de creștere care ajută la  dezvoltarea abilităților esențiale pentru succesul și fericirea pe termen lung a copiilor noștri?

Din momentul în care vin pe lume copiii, îi iubim necondiționat și îi sprijinim în timp ce învață să stea în șezut, să meargă în patru labe și să se ridice în picioare; îi ghidăm în a-și face prieteni; îi învățăm cum să-și scrie numele; le oferim consolare de câte ori se lovesc și le mângâiem fiecare vânătaie. Pe lista noastră există o mulțime de modalități de a ne hrăni, sprijini, învăța și îngriji copiii. Dar, deși poate părea inconfortabil pentru unii, copiii au nevoie și de oportunități de învățare. Căci a greși este o modalitate de a deveni încrezători, capabili, fericiți și de succes.

Când credem că greșim, descoperim cum să nu facem lucrurile. Și nu doar atât…

Luați următorul exemplu: copilul se ceartă cu un prieten. Chiar dacă este neplăcut, copiii învață să reflecteze asupra propriilor acțiuni, să-și gestioneze emoțiile, să înțeleagă și perspectiva celuilalt, să rezolve probleme și să facă compromisuri.

Dacă părinții sar repede să rezolve aceste probleme, copiii pierd ocazia de a-și dezvolta abilitățile critice care rezultă din învățarea din greșeli sau eșecuri. Mai mult, copiii cărora nu le este oferită șansa de a lupta sau de a eșua ori de a înțelege ce s-a întâmplat au o încredere de sine scăzută. Acești copii tind să se teamă mai mult de eșec și să fie mai puțin dispuși să încerce lucruri noi. Pentru simplu motiv că nu știu cum se vor descurca.

Abilitățile sociale și emoționale

Când copiilor li se oferă oportunitatea de a greși, li se permite să-și dezvolte abilități sociale și emoționale. Desigur, nu ar trebui să le riscați siguranța sau să nu răspundeți atunci când este nevoie de încurajare. Cu toate acestea, rolul părinților ar trebui să fie acela de a sprijini și de a ghida, mai degrabă decât de a face pentru ei ceea ce trebuie să învețe să facă singuri. Pentru că atunci când lucrurile nu funcționează sau se lovesc o provocare, copiii au oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile de adaptare și reziliență. Abilitățile de adaptare sunt ca mușchii; nu știm cât de puternice sunt cu adevărat până când nu trebuie să le folosim.

A greși este normal. Redefiniți greșeala!

Este normal să greșim sau să nu ne atingem toate obiectivele pe care ni le-am propus. Dar felul cum percepem nereușitele contează pentru cum vom gestiona aceste situații pe viitor. Înțelegând greșelile ca oportunități din care putem învăța – mai degrabă decât să le percepem ca eșecuri – ne poate ajuta să ne simțim capabili și în control.

Redefinirea greșelilor ne poate ajuta să gestionăm mai eficient greșelile viitoare. Ca părinți, îi putem ajuta pe copii să-și dea seama cum să abordeze greșelile în mod constructiv. Vorbindu-le deschis despre propriile greșeli, în mod regulat, cei mici vor învăța că greșelile sunt ceva din care învață, mai degrabă decât ceva de care să se simtă rușinați.

Cum îi ajutați pe copii să învețe din greșeli

A permite copiilor să eșueze nu este întotdeauna ușor pentru părinți. Familia în care am crescut și influențele culturale au avut impact asupra modului în care acest lucru ne vine sau nu ușor. Unii am crescut în familii în care învățarea din greșeli era o întâmplare de zi cu zi, alții n-au avut ocazii de a eșua. Din fericire, nu trebuie să creați aceste scenarii. Ele există în viața de zi cu zi. Iată câteva exemple:

• Când copilul cere ajutor. Acordați copilului timp pentru a încerca să rezolve singur orice situația apare și chiar și timp pentru a greși. De la legarea șireturilor, la teme, următoarea reacție este perfect valabilă: „Încearcă mai întâi tu singur, și dacă nu poți te voi ajuta”. O altă variantă este să vă oferiți-vă să o faceți împreună. Dacă copilul încă nu vorbește, explicați în cuvinte acțiunile lui, astfel încât să poată începe să învețe procesul. De exemplu, când un copil întinde brațele pentru a fi luat în brațe, ar trebui să spuneți: „Se pare că vrei să te iau în brațe. Te voi ține în brațe câteva minute și apoi vom merge unul pe lângă altul, ținându-ne de mână.”

• Când copilul are o curiozitate. Un instinct parental comun este să răspundem de îndată ce copilul ne adresează o întrebare, însă cel mai bine este să-l lăsăm mai întâi să descopere singur. Puteți să completați informațiile descoperite de el cu ceea ce știți voi, dar nu-i serviți totul pe tavă. Curiozitatea este motorul care îl va ajuta în viața de adult să caute răspunsuri. Începeți prin a-i întreba ce cred sau ce au găsit în căutările lor. Apoi veți ști de unde porniți și cum îi puteți sprijini pe măsură ce descoperă răspunsul. Dacă greșesc căutând răspunsul la întrebarea lor, sprijiniți-i în timp ce experimentează, lăsați-i să facă greșeli și să descopere de ce nu au avut dreptate. S-ar putea să nu aveți timp pentru acest proces de fiecare dată, dar este de neprețuit atunci când o faceți.

• Când ceva nu merge bine. Poate că se ceartă cu un prieten sau minte, ori sparge accidental fereastra unui vecin. În loc să le spuneți copiilor cum ar trebui să repare ce au stricat (prietenia, fereastra) sau să vă ocupați voi înșivă de a drege lucrurile, întrebați-i mai întâi pe ei cum cred că ar trebui să repare lucrurile. Puteți întreba: „Cum crezi că se simte prietenul tău? De ce crezi că se simte așa? Ce poți face pentru a schimba asta? De ce crezi că minciuna este o problemă? Ce s-ar putea întâmpla din cauza minciunii? Cum poți rezolva problema?” Lăsând copiii să reflecteze asupra a ceea ce au făcut greșit poate înseamna mai mult timp până la rezolvarea situației, dar acest timp este neprețuit pentru ca ei să descopere singuri cum se rezolvă greșelile. Căci în timp ce fac asta, își dezvoltă și încrederea în sine, conceptul de sine și judecata morală care vine din a cere scuze vecinului și de a căuta soluții pentru a îndrepta o greșeală.

• Când copilul tău nu se descurcă atât de bine pe cât te-ai aștepta. De la o notă mică la o înfrângere la fotbal, viața poate fi plină de dezamăgiri și eșecuri. În loc să ne concentrăm pe un indicator fix al succesului, cum ar fi o notă sau o victorie, mai bine să reflectăm împreună la ceea ce au făcut copiii, unde au excelat, precum și la lucrurile pe care le-au învățat. Trăim într-o cultură în care o bulină roșie, o stea aurie sau un calificativ FB au devenit obișnuite – și chiar așteptate – când copiii participă la o activitate, indiferent de efortul depus. Cu ce au rămas după ce activitatea s-a încheiat nu mai interesează pe nimeni… nici dacă au greșit și, cu toate acestea, au fost premiați. Dezvoltarea și realizările lor personale ar trebui să ne intereseze mai degrabă decât greșeala sau eșecul în sine ori laudele. Să-i încurajăm să continue și să o facă mai bine ar trebui să fie scopul nostru. Să-i punem să ne explice ce au învățat din ceea ce au făcut și cum vor face singuri data viitoare astfel de lucruri.

Cum transformați rușinea unei greșeli în oportunități de învățare pentru copii

Transformarea rușinii provocate de o greșeală în oportunități de învățare pentru copii este un proces delicat, care implică sprijin emoțional și ghidare. Iată câteva modalități prin care părinții sau educatorii pot ajuta copiii să depășească rușinea și să învețe din greșeli:

1. Normalizarea greșelilor

Explicați-le copiilor că greșelile sunt o parte firească a procesului de învățare. Spuneți-le că toți oamenii fac greșeli, inclusiv adulții, și că fiecare greșeală este o ocazie de a deveni mai buni.

• Exemplu: „E normal să faci greșeli când înveți ceva nou. Așa învățăm cum să facem lucrurile mai bine data viitoare.”

2. Încurajarea unei mentalități de creștere

Învățați-i pe copii să vadă greșelile ca pe o oportunitate de a-și îmbunătăți abilitățile, nu ca pe o problemă personală. Acest lucru îi ajută să perceapă că efortul și perseverența sunt cheia succesului.

• Exemplu: „Această greșeală îți arată ce mai ai de învățat. Cu puțină practică, vei reuși.”

3. Separarea greșelii de identitatea copilului

Ajutați copilul să înțeleagă că a face o greșeală nu îl definește ca persoană. Este important să separați comportamentul sau acțiunea de valoarea de sine.

• Exemplu: „Faptul că ai greșit nu înseamnă că ești un copil rău. E doar o situație în care ai făcut o alegere greșită.”

4. Discutarea greșelii într-un mod calm și constructiv

Abordați greșelile copilului fără să-l faceți să se simtă rușinat sau vinovat. În schimb, discutați despre ce s-a întâmplat și cum ar putea acționa diferit în viitor. Fiți calmi și empatici.

• Exemplu: „Hai să vedem ce s-a întâmplat și cum crezi că poți face data viitoare ca să fie mai bine.”

5. Oferirea unui exemplu personal

Povestiți copiilor din propriile experiențe în care ați greșit și cum ați învățat din acestea. Copiii vor învăța că greșelile sunt parte din procesul de creștere și că se poate învăța din ele.

• Exemplu: „Și eu am greșit când am încercat prima dată să fac asta. M-am simțit frustrat, dar apoi am încercat din nou și am reușit.”

6. Lăudarea efortului și progresului

În loc să puneți accentul doar pe rezultat, încurajați efortul și progresul. Apreciați încercările repetate și determinarea copilului de a învăța din greșeli.

• Exemplu: „Sunt mândru de tine că nu te-ai dat bătut și ai încercat din nou!”

7. Crearea unui mediu sigur pentru a greși

Creați un mediu în care copiii se simt în siguranță să greșească, fără frică de critici severe. Un astfel de mediu îi va ajuta să se deschidă și să învețe mai eficient.

• Exemplu: „Aici suntem cu toții pentru a învăța. Este în regulă să faci greșeli, pentru că așa devii mai bun.”

Prin aplicarea acestor strategii, copiii vor învăța să gestioneze rușinea într-un mod sănătos, să își dezvolte reziliența emoțională și să vadă greșelile ca pe o parte esențială a procesului de învățare.

Sursa foto: Dreamstime.com