Ești vinovat! 2022 Anul vinovăției noastre: Schengen, Pandemie, Război

N-am intrat în Schengen? Suntem Vinovați! Ești procrastinating? Vinovat. Invers? Vinovat! Crezi în fake news? Vinovat! Crezi în news? Vinovat! Risipești mâncarea? Vinovat! Nu hali vită! Vita e cel mai mare poluator din lume! Vinovat! Ești carnivor? Vinovat! Nu risipi apa! Nu mai fă “cadă”, treci la duș. Nu risipi electrica! Nu lăsa în priză: computerul, telefonul, orice device. Ia-ți mașină hibrid, dacă ai pe benzină sau pe motorină. Treci pe second hand! Că marii producători risipesc. Lasă mofturile noi. Ai 2 case? Ia impozit. Ai ceva bani? Impozit! N-ai bani? Impozit. Nu ajuți ucrainenii? De ce nu ajuți? Vinovat! Ajuți? Vinovat! “Bou ai fost, ți-ai făcut vaccin!” Vinovat! Nu ți-ai făcut? Vinovat! Și multe vinovății s-au adunat în acest an, 2022, anul vinovăției noastre.

Schengen

Vinovați sunt austriecii. Ei cred într-un fake news: noi tranzităm tone de migrație. Nu-i adevărat, zicem noi! Ba-i adevărat! – zic ei. Austriecii nu ne vor în Schengen, ei sunt vinovați! Nu noi! Nu noi. Este o negare aici a vinovăției, nu? Dar în discursul public se strecoară și reversul: suntem cu toții de vină! Clasa politică, eu, tu, cei care au mâncat lebede la Viena în 1990. Da, așa, da sunt vinovați cu toții. Culpa e colectivă. Deși, mișto, și-n 2022 și-n 1990 a triumfat minciuna. Cifrele arată că n-avem migrație „ca pe bulevard” și adevărul este că niciun român n-a mâncat vreo lebădă în 1990. Vinovați suntem oricum. Și mai vinovați suntem că nu ne-am mutat conturile de la băncile austriece și că alimentăm cu combustibil de la OMV. După un asemenea război mediatic, rămâi năuc. Cine-i vinovatul?

Cancelarul Austriei FOTO: Nicolas Economou/NurPhoto / Shutterstock Editorial / Profimedia

Pandemia

De trei ani trăim într-o stare de război de idei. Pandemia a accentuat mai ales acest binom: ce e adevărat? Ce e minciună? Radicalizarea și certitudinile absolute ne-au fost platoșe. Să luăm ideea “E adevărat COVID-ul. M-am vaccinat!” De vreo câteva luni Pandemia însă nu mai există în discursurile oficiale românești. Și nici prin social media. Asta a dus la relativul: A fost sau N-a fost pandemie.

Și când apare o asemenea relativizare discursul principal devine: “Bă, da prost ai fost! Te-ai dat pe mâna lui Farma și te-ai vaccinat.” Și când amintești că ți-au murit prieteni, ți-o iei: ăia mureau oricum! Sau din cauza blocajului spitalelor cu bolnavi COVID n-au fost salvați.” Ești vinovat oricum: că te-ai vaccinat, că ai crezut în Covid. În social media bântuie chiar o listă de vinovați pentru crimă. Sunt și eu pe Listă, bineînțeles. Deci, vehemența ambelor tabere creează o stare tensionată, de război media: ambele tabere au adevărul lor, ambele tabere au dreptate. Cine e arbitru să spună Adevărul, parte din el, măcar, un pic de adevăr, un pic acceptabil pentru toți.

Vaccinarea FOTO: Jc Milhet / AFP / Profimedia

Vinovat cu Războiul din Ucraina

Un alt set masiv de vinovății în 2022 a fost cel privind Războiul. Aici s-a pornit nu de la amuțirea discursului dominant, ca-n cazul Pandemiei, ci prin accentul pe integritate corporală, pe supraviețuire. Urletul fricii. Vine războiul, trebuie să nu mai risipim apa (vă aduceți aminte de ideea să facem duș doi-trei împreună?). Vine războiul, nu e frumos să mâncăm atâta mâncare! De ce risipiți izvoarele planetei: benzina, energia, gazul, apa. Nu v-ați simțit vinovați? Eu, DA! Dar cu cât am economisit mai mult, cu atât mi-au venit niște facturi de mi-au căzut dinții. De ce am făcut economie? – mă întreb.

Tâmpenia guvernanților de a da drumul la liberalizarea prețurilor fără niciun fel de pregătire prealabilă ne-a băgat în haos. Haosul a venit cu frica, războiul. Frica și haosul. Vinovăția pe deasupra tuturor. O stare contradictorie, o situație tensionată, pe care biet omul n-a fost în stare s-o rezolve. E haos în jur – nimeni nu ne apără de război, de prețuri, de Companiile de energie. Sunt vinovat că nu tai costurile așa repede. Sunt vinovat.

Zelensky vorbind. FOTO: Taneček David / ČTK / Profimedia

Vinovăția. Ești executat în public și-ți intră-n suflet

Cine ia la purecat tonele de info venite o dată cu războiul (dar începute de dinainte de Pandemie) vede simplu că Vinovăția vine cu o vehemență publică, deci libertate de alegere ioc. Și Vinovăția îți intră în pat, să spun așa. Șirul de vinovății face parte nu doar din discursul public, ci afectează viața ta de acasă: cât mănânci, cât bei, câtă apă risipești, ce amprentă de carbon are mâncarea ta.

Vinovat de Sărbători

Am citit și nu știam dacă să râd sau să plâng că până și sarmalele au avut amprenta lor de carbon anul ăsta și asta e nasol. Am mâncat sarmale? Nu, am consumat din amprenta de carbon a lumii. Am citit apoi despre Sărbători ca stres. Sunt vinovat că mănânc cam mult. Sunt vinovat că nu mă abțin. Sunt vinovat că mă las pradă plăcerii, sărbătorilor. Sunt vinovat. Sunt vinovat că sunt oameni singuri, chiar dacă Coca Cola și toți ne arată că e un eveniment de familie. Sunt vinovat că nu donez, că nu dau săracilor. Sunt vinovat, spune social media, mass media și-ncep s-o spună copiii, prietenii, iubiții, iubitele, soțiile – toți cei îngrijorați de soarta Lumii, cu toții trăindu-și viața pe net mai mult decât mine. Și, nu-i așa, ăsta da stres. Astea da motive de război în familie. Dacă n-ai familie, îți găsești pe Insta, pe Tik tok.

Consumerism sau anticonsumerism

Este clar că Vinovăția aceasta Publică este bună. Devine normă de reglare a creierelor noastre păcătoase, a lăcomiei globale. Dar parcă te simți strivit un pic: un glob întreg se gândește la sănătatea ta, îți impune norme și te amenință: bine ar fi să-ncerci să le urmezi. Este clar că insistența furibundă cu care influenceri și medii variate ne impun normele, trendurile ne fac foarte informați, dar și foarte vinovați. Se presupune un analfabetism funciar în ceea ce privește discernământul nostru, se presupune că suntem în așa hal de lacomi și orbi cu purtarea noastră că trebuie să ni se urle în urechi, să ni se imprime pe creier. Și aici este clar că avem de-a face cu un război nu doar în Pandemie sau pe vremea războiului din Ucraina. Avem un război de mult pornit împotriva consumerismului și împotriva nouă, ca cetățeni globali. Și stând un pic și văzând cum atacă minimaliștii, anticonsumeriștii, vedem că e un război aflat la începutul lui. Că prioritatea acum este Salvarea Lumii aflate la capătul puterilor ei. Și răspunsul care ne face iar vinovați vine și din meteorologie: năpraznica iarnă din SUA, lipsa de zăpadă din România. Vacile poluează, noi mâncăm vaci, noi contribuim la schimbarea climei. Ne cumpărăm computer sau telefon făcut din materiale poluante. Poluarea schimbă clima. Clima ne omoară sărbătorile și lipsa iernii ne aduce și ne ține virușii în corp. Dar nici așa exces, ca-n America nu se poate. Suntem atacați de evidențe din toate părțile. Nu e produs de pe piață care să nu fie și inutil și mare consumator de energii. Deci, orice cumpărăm produce vinovăție.

Am eu o soluție? Vinovat că-s sărac. Dar nu-s destul de sărac

De unde soluții? Sunt zăpăcit de vinovății. Și chiar dacă n-aș fi zăpăcit, tot n-aș avea soluții. M-am cumințit singur, dar nu ca să salvez lumea. După ani, zeci de ani în care am halit la porc de acum mi-e jenă. Anul ăsta al vinovăției am mâncat porcării prin vecini, pe unde am fost invitat, iar în frigider am câteva felii de mezeluri. Dar asta s-a-ntâmplat că nu mai am chef de carne prea mult. Corpul meu blestemat simte limita, îmi dă de știre că viața mea de carnivor e pe final de vânătoare. Mă văd însă alergând maniacal prin casă să sting lumina. Mă rup facturile. Anul vinovăției mi s-a urcat la cap. Mă văd abrutizat în fața prețurilor la unt, la lapte. Privesc prin dosul piețelor, unde se vând ouă și găini “la negru”, dar câtă siguranță alimentară există acolo, nu știu. Cumpăr produsul cel mai ieftin din galantar și după aia mă blestem cât de fără gust e. Mă văd obligat, ce mare lucru, să-mi iau 2-3 slujbe chiar. Mă simt dator să-mi amân cumpărararea perechii noi de ghete, deși anul trecut mi-am cusut o pereche veche de vreo 6 ani tocmai c-am zis că n-am bani. Da, mă plimb prin librării ca prin templu. Piratez cât pot de pe net. Am telefonul mobil lipit cu scotch că n-am cum să-mi iau unul nou. Mai bun o haină groasă prin casă, că doar am trăit la fel și-n copilărie, pe vremea lui Ceaușescu, și arăt ca un tataie. Și ca priveliște să fie completă sunt înconjurat zilnic în drumurile mele de săraci adevărați. Cum să nu mă simt vinovat că am niște bani mai mulți ca ai lor și mai sunt și pe card mereu când aș vrea să ajut? Sunt zgârcit poate. Sunt neprevăzător, nu-mi fac planuri, n-am proceduri. Vinovat sunt. Vinovat și pentru astea toate.

Gaslighting

Acum să nu credeți că acest articol îmi împărtășește doar opiniile personale. Nu. Am încercat să fac o sinteză, să spun o poveste, să aduc în fața ochilor opiniile glocale despre anul 2022. Este un articol-gaslighting (anul 2022 a avut un cuvânt foarte drag gaslighting – conform Dictionarul Webster). Adică, este un articol simplificator, care dă senzația de conspirație împotriva fiecăruia dintre noi. Un lucru e cert: articolul spune o poveste a anului 2022, una dintre miile, milioanele de povești. Dacă ne-am face fiecare bilanțul anului 2022 am vedea că nu-s conspirații în jur, ci doar sărăcia noastră de cuvinte, neputința noastră uneori de a ne spune povești care să aleagă și binele și răul. Poate om reuși

LA ANU’ ȘI LA MULȚI ANI!

LINK către Alte articole Perspektiva sinteză 2022:

CĂLĂTORIE: Vacanțe mici și miraculoase

SPORT: RAPID, HAI RAPID!