„Eu nu-mi schimb credința”. O discuție, pe ascuns, cu un preot român din Ucraina ridicat de armată pentru a fi dus pe front 

Un preot român din Ucraina a fost reținut de militarii ucraineni la un punct de control și dus cu forța la un centru de recrutare, deși oamenii bisericii sunt exceptați de la serviciul militar. Într-o discuție purtată „pe ascuns” cu HotNews, preotul Oleg Ostafiuc spune că preferă să moară în război decât să renunțe la biserica rusă. 

„Eu nu-mi schimb credința chiar dacă mă duc la război și o să ajung să-mi pierd viața. Rămân cu orice risc în adevărata biserică canonică, în care am fost hirotonit preot”, mi-a scris pe aplicația Messenger preotul român Oleg Ostafiuc, care slujește în biserica din Sinăuții de Jos, din regiunea Cernăuți, un sat aflat la câțiva kilometri de granița românească.

Convorbirea cu preotul nu se desfășoară însă în condiții normale. În timp ce-mi scrie pe ascuns, Oleg Ostafiuc este într-un centru de recrutare din Cernăuți și urmează să fie trimis într-o unitate militară ucraineană. Iar de acolo, potrivit procedurilor care se aplică bărbaților ucraineni cu vârsta între 25 și 60 de ani, va ajunge, foarte probabil, pe front.

Preoții sunt exceptați de la serviciul militar. Cu o condiție esențială

Pe 26 ianuarie, preotul Ostafiuc, etnic român, a fost reținut de militari la un punct de control și dus la centrul de recrutare, după cum a anunțat pe Facebook Eparhia Cernăuțiului și a Bucovinei din cadrul Bisericii Ortodoxe Ucrainene. 

De la începutul războiului cu Rusia, 600.000 de militari ucraineni au murit, au fost răniți sau au fost dați dispăruți. Cu toate acestea, nu este un lucru normal, nici măcar pentru Ucraina, o țară nu mai știe ce să facă pentru a aduna bărbați cu vârsta de încorporare pe care să-i trimită pe front, ca un preot să fie ridicat de pe stradă și îmbrăcat în haine militare. 

Legea spune că oamenii bisericii sunt exceptați de la mobilizare, pe baza unei cereri depuse la centrul teritorial de recrutare, de către organizația religioasă din care fac parte. 

Există însă câteva condiții, printre care și aceea ca „organizația religioasă să nu fie afiliată unei organizații străine interzise în Ucraina”. Oleg Ostafiuc nu îndeplinește acest criteriu. Ca majoritatea preoților etnici români din Ucraina, preotul paroh din Sinăuții de Jos a rămas fidel Bisericii Ortodoxe Ucrainene, subordonată canonic Patriarhiei de la Moscova. 

Biserica care promovează „Lumea Rusă” a fost interzisă

În 2024, această biserică a fost interzisă prin lege din cauza legăturilor cu Rusia și acuzațiilor că promovează în Ucraina ideologia „lumii ruse” (Russkii Mir). Aceasta susține existența unui concept geopolitic, potrivit căruia Ucraina ar face parte dintr-o comunitate transnațională rusească, alături de alte state din fosta URSS. 

Capii Bisericii Ortodoxe Ucrainene spun însă că legăturile cu Patriarhia Moscovei sunt doar istorice și canonice, nu de altă natură. Oricum acestea ar fi fost rupte după începerea războiului. Legea ucraineană prevede și un termen de 9 luni în care bisericile afiliate Patriarhiei Moscovei trebuie să se transfere la noua biserică ortodoxă autocefală ucraineană, recunoscută de Patriarhul Bartolomeu de la Constantinopol în 2019.

Termenul a trecut de mult, dar în continuare în Ucraina există biserici care se subordonează Moscovei. Printre acestea, și cea mai mare parte din cele aproximativ 130 de biserici ale comunității de limbă română din Ucraina. 

Majoritatea au refuzat să treacă la biserica autocefală ucraineană, iar dintre preoții cu care am stat de vorbă, mulți dintre ei spun că nu doresc nici măcar să se afilieze la BOR, care și-a manifestat încă din martie 2024 intenția de a le prelua în subordine (dar nu a primit încă acceptul autorităților de la Kiev pentru acest demers). 

Vorbind cu mai mulți preoți români pe acest subiect, ei au invocat faptul că biserica acuzată de legături cu Rusia ar fi, de fapt, „singura biserică ortodoxă canonică” din Ucraina, în timp ce biserica nouă este „una schismatică”. 

Desigur, există și puncte de vedere radicale pe acest subiect, cum este cel al Mitropolitului Longhin de la Mănăstirea Bănceni, care afirmă că noua biserică ucraineană este una „cu cântece curvești și patriotice”. 

„O singură biserică adevărată”

Pe Oleg Ostafiuc l-am întâlnit în urmă cu doi ani chiar în biserica din Sinăuții de Jos, acolo în care-și ținea slujba obișnuită, în limba română, pentru enoriașii săi etnici români. În total, pe teritoriul Ucrainei trăiesc peste 400.000 de vorbitori de limbă română, din care mulți se consideră moldoveni, iar o altă parte români. Cei mai mulți sunt în regiunea Cernăuți.

L-am întrebat atunci pe Oleg Ostafiuc de ce nu trece la noua biserică ucraineană, cea aprobată și susținută de autoritățile de la Kiev. 

„Noi ținem de biserica noastră, cea adevărată, cea canonică. Ca să vă dau un exemplu să înțelegeți: dacă vă place casa unei persoane, puteți să-i dați o hârtie și să-i spuneți că de acum înainte casa aceea trebuie să o dea altcuiva? Așa se întâmplă acum cu trecerea acestor biserici. Noi oricum slujim în limba română, ținem sărbătorile pe stil nou, de ce ne-am schimba biserica canonică?”, mi-a explicat Oleg Ostafiuc. Preotul a criticat și campania ucrainenilor împotriva bisericii din care face parte: 

„Oamenii sunt îndemnați să treacă la biserica ucraineană folosindu-se argumentul că „tinerii voștri au fost omorâți în război de ruși și acum ascultați de un preot rus”. „Dar nu este un preot rus acolo, este și el tot ucrainean, dar se bagă intenționat ura asta”, a mai spus Oleg Ostafiuc.

Un șantaj al militarilor ucraineni?

Acum, în timp ce se află în centrul de recrutare, preotul îmi scrie pe Messenger: „Mi s-a dat de înțeles că dacă treceam la biserica nouă ucraineană nu mă mai aflam în situația aceasta”. Oleg Ostafiuc are 43 de ani și este tatăl a trei copii: doi băieți de 19 și respectiv 17 ani și o fată de 14 ani.

Pe subiectul trecerii la biserica autocefală ucraineană, preotul rămâne foarte ferm: „Eu rămân aici, în adevărata biserică canonică în care am fost hirotonit preot. Nu-mi schimb credința, nu-l schimb pe Hristos care și-a dat viața pe cruce pentru mine, chiar dacă mă vor duce la război și chiar dacă o să-mi pierd viața. Eu de credință nu mă schimb. Puteți să scrieți asta”, îmi tastează preotul, după care-și cere scuze pentru eventualele greșeli gramaticale.

 „Scriu pe ascuns”, mai spune el, după care îmi mulțumește că „nu sunt indiferent la soarta lui”. Îl întreb dacă are și cetățenie română, așa cum au foarte mulți etnici români din Bucovina de Nord. „Numai ucraineană”, răspunde el: „dar am terminat școala în limba română, la seminarul (teologic) de la Neamț și slujesc în sate românești”. 

„Partea politică a religiei”

După ce s-a încheiat convorbirea cu Oleg Ostafiuc, am încercat în aceste zile să mai vorbesc și cu alți preoți români din Cernăuți, dar nu mi-au răspuns la telefon. Am primit mai multe lămuriri însă de la alți etnici din Cernăuți, care știau despre cazul preotului din Sinăuții de Jos.

„E neobișnuit ce s-a întâmplat în acest caz pentru că preoții din zonă, chiar dacă nu au trecut la biserica ucraineană autocefală, au fost lăsați în pace. Acesta e singurul caz și mă întreb ce a făcut? Poate a fost prea radical la predică și a spus ceva nepotrivit. E război, cine știe?”, spune un român din Cernăuți pe care-l cunosc de mai mulți ani și care este funcționar într-o instituție publică ucraineană (din acest motiv, nu o să-i dau numele).

În sensul legii, însă, mai spune românul din Cernăuți, lucrurile sunt clare: preoții din bisericile recunoscute sunt scutiți de serviciul militar, dar această biserică din care face parte și Oleg Ostafiuc a fost scoasă în afara legii. Deci orice preot poate fi trimis acum pe front.  

În ceea ce privește faptul că majoritatea preoților români din Ucraina au rămas fideli bisericii ruse, sursa din Cernăuți spune că poate să le înțeleagă rațiunile de ordin canonic. Dar remarcă, totuși, o problemă: „Ce nu văd ei însă este partea politică a religiei”.

HotNews a solicitat punct de vedere de la autoritățile militare din Cernăuți

HotNews a solicitat un punct de vedere și Centrului Teritorial de Recrutare din Cernăuți, referitor la cazul preotului Oleg Ostafiuc. Au fost trimise următoarele întrebări: 

– În baza cărei prevederi din legislația în vigoare a Ucrainei protoiereul Oleg Ostafiuc a fost dus la Centrul Teritorial de Recrutare și Sprijin Social? 

– Este adevărat că preoții din Ucraina sunt scutiți de mobilizare sau de trimiterea pe front și, dacă da, prin ce acte normative este reglementată această prevedere? 

– Preotul a declarat redacției noastre că, în timpul aflării sale la Centrul Teritorial de Recrutare, i s-ar fi spus că, în cazul în care va trece sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, nu va fi mobilizat și trimis pe front. Este adevărat acest lucru? 

– Dacă da, care sunt temeiurile legale sau normative care ar justifica o astfel de decizie?

Până la momentul publicării acestui articol nu am primit niciun răspuns. 

Un articol relevant referitor la situația bisericilor românești prinse în conflictul religios din Ucraina poate fi citit aici:

Un adevăr inconfortabil: Cum au rămas bisericile românești din Ucraina fidele bisericii ruse​