Expozitie cu fotografiile lui Brancusi

O premiera pentru Romania: cu ocazia Anului Francofoniei, Muzeul National de Arta ofera o expozitie a fotografiilor lui Brancusi.

Ieri a avut loc, la Muzeul National de Arta al Romaniei (MNAR), vernisajul expozitiei „Constantin Brancusi, fotograf”, care ofera o selectie de 40 de tiraje moderne dupa fotografiile originale realizate de artist si care prezinta diverse lucrari din atelierul sculptorului, inclusiv citeva autoportrete ale lui Brancusi, inconjurat de operele sale.

Donatie de la francezi

Fotografiile expuse la Bucuresti reprezinta o donatie a Muzeului National de Arta Moderna – Centrul „Georges Pompidou” din Paris, prin intermediul Ministerului Culturii si Comunicatiilor din Franta.

Virgil Nitulescu, consilier al ministrului Culturii, a spus ca fotografiile au fost primite de statul roman anul trecut, expozitia fiind pregatita, intre timp, pentru a se sincroniza cu Sommet-ul Francofoniei, care va avea loc la Palatul Parlamentului, intre 25 si 29 septembrie.

La prezentarea expozitiei au vorbit Roxana Teodorescu, directorul MNAR, Virgil Nitulescu, criticul si istoricul de arta Barbu Brezianu si regizorul Cornel Mihalache, care a realizat un documentar dramatizat de 70 de minute, dedicat lui Brancusi, ce poate fi urmarit pe doua ecrane la Muzeul National de Arta.

Cit de fotograf a fost Brancusi

In 1905, ajutat si sfatuit de Man Ray, Brancusi a invatat fotografie. In anul urmator si-a prezentat prima expozitie, fotografiile sale fiind expuse, in 1914, la Galeria 291 a lui Alfred Stieglitz din New York. Prin aceste imagini arata adesea etapele muncii sale: fiecare pas, fiecare modificare merita imortalizata.

Contemporanii sai, multi dintre ei fiindu-i prieteni apropiati, i-au criticat uneori arta fotografica: pentru Man Ray, fotografiile sculptorului erau „fie supraexpuse, fie subexpuse”. Brassaï spunea ca Brancusi „nu fotografia foarte bine”, iar Edward Steichen a ignorat multa vreme activitatea fotografica a artistului.

Imagini din laboratorul de creatie

In 1922, Brancusi nu poate participa la expozitia Exhibition Contemporary French Art, unde sint trimise douazeci si una dintre lucrarile sale, insa va primi fotografii cu prezentarea exponatelor. Dispuse pe linga pereti si amestecate cu opere ale altor artisti, lucrarile ii par artistului obiecte inerte, care si-au pierdut capacitatea de expansiune in spatiu.

Acest incident ii intareste ideea ca atelierul este un spatiu privilegiat pentru elaborarea si perceperea sculpturilor sale.

In jurul anului 1910, avind sculpturi intr-o strinsa relatie spatiala, artistul crease, in interiorul atelierului sau, citeva lucrari pe care le numise grupuri mobile, definind astfel importanta amplasarii operelor una fata de cealalta si posibilitatile de mobilitate a fiecareia in interiorul ansamblului.

Muzeul din atelier

Incepind din anii ’20, atelierul devine si locul de prezentare a lucrarilor, constituind totodata o opera de arta in sine, un corp format din celule care se genereaza unele pe celelalte.

Aceasta experienta a privirii din interiorul atelierului catre fiecare dintre sculpturi, pentru a constitui un ansamblu de relatii spatiale, l-a facut pe Brancusi sa le schimbe zilnic locul pentru a gasi acea unitate de sens care i se parea cea mai potrivita. Catre sfirsitul vietii, artistul n-a mai produs sculpturi, preferind sa se concentreze asupra relatiei dintre ele in cadrul atelierului.

Integral in Cotidianul